De același autor
Raspuns: enorm. Pentru 1 milion de tone de carne, beton si otel fumegand, intre timp descalcit, cercetat pana la ultimul fir de ADN, maturat si incarcat in camioane, 11 septembrie e in continuare uluitor de activ. Stim astazi, dupa 6 ani de violenta militara si turbulenta spirituala, mult mai mult despre intelesul acelei zile terminale si ii intelegem mult mai profund rostul. 11 septembrie devine istorie, nu amintire. Diferenta e uriasa: istoria e o forma activa de cunoastere a prezentului si de constructie a viitorului. Suntem constienti in masura in care percepem miscarea istoriei. Amintirea e primul pas, dar amintirea singura duce la nostalgie, sora lirica si nereflexiva a constiintei. 11 septembrie e istorie, in trei feluri extraordinar de tulburatoare si decisive. Astfel, in plan terestru, 11 septembrie e un eveniment catastrofal care isi explica tot mai clar misterul; in plan istorico-militar, 11 septembrie se dovedeste inceputul unei amenintari mortale care si-a schimbat, in ultimii 6 ani, mijloacele tactice, dar nu tinta; iar in plan spiritual, 11 septembrie e semnul contemporan al unei crize pe care Occidentul o traieste demult si a adus-o la suprafata, acum.
I - Terestru
(ce nu pricepe conspiratia din destin)
Evenimentele din 11 septembrie au ramas, un timp, nelamurite. Socul a dominat perceptia si asa a aparut prima imagine a tragediei din 11 septembrie. Ea a lasat loc, in primul rand, traumei vizuale. Nici nu se putea altfel. Ratiunea analitica a fost paralizata de acel spasm care urmeaza dramei si retine fotografia sfasietoare a momentului, fara sa banuieasca, macar o clipa, ca imaginea are adancimi mult mai vaste. Asadar, in dimineata zilei de 11 septembrie 2001, Turnurile Gemene au fost lovite si distruse de avioane capturate si infipte la etajele 86 si 90, in jugulara Turnurilor. Ne-a ramas, de atunci, infierat pe retina, filmul unui dezastru fabulos, deschis de lovitura de casap a avioanelor, continuat indelung de coroanele de fum din jurul Turnurilor, punctat sadic de trupurile in cadere si incheiat nihilist de marele final al naruirii. Oricat ar suna de revoltator, acest film traumatic a fost insuficient. El a blocat perceptia undeva in pragul intelegerii. Culmea, ca de atatea ori in asemenea situatii, istoria si-a revelat sensul folosind ironia. Astfel, nimic n-a fost, poate, mai folositor si n-a ajutat mai mult la dezgroparea sensului necunoscut al evenimentelor din 11 septembrie decat prostia sincera si goala a literaturii conspirative. Teoriile despre presupusa inscenare a atacului terorist si despre complotul sionisto-american care a urzit pretextul marelui razboi cu Islamul au facut cariera, au vandut maculatura in milioane de exemplare (cu o mentiune speciala pentru publicul consumator francez) si au cucerit minti slabe si demult setate pe anti-americanism, in universul academic al Statelor Unite. insa tot ele ne-au facut, fara sa banuiasca, un serviciu extraordinar: au limpezit chestiunea fundamentala a acelei dimineti apocaliptice. De ce? Pentru ca prostia e un radar dereglat, dar insistent in gama de baza. Ca orice mirare tampa, ea pune intrebarea cheie si trece apoi, fara rabdare si metoda, la fantezia pura cu care isi satisface deficitul nervos. E exact ce au reusit teoriile conspirationiste si in fata zilei de 11 septembrie. Caci conspirationistii au sesizat o anume trasatura cu care n-au stiut ce sa faca mai departe: perfectiunea incredibila a catastrofei. intr-adevar, in dimineata zilei de 11 septembrie, toate elementele materiale si imateriale ale lumii s-au conjugat si au suprimat rezistenta la accident, negativ si catastrofic. Nimic din ce ar fi putut stanjeni masacrul nu a aparut in calea evenimentelor si nu le-a deviat cursul. Nici o intamplare, nici o informatie si nici un contraaccident nu au provocat mini-deraierile care insotesc, altfel, atatea intentii si planuri mai bune sau mai rele. Dimpotriva, totul s-a aliniat perfect pentru a netezi si grabi alunecarea in catastrofa. Conspirationistii au dedus de aici structura unui complot: CIA, Mossad, Bush, oculta iudeo-petroliera bla, bla, bla. Tampenia pleaca, insa, dintr-o mirare intemeiata. Atacul din 11 septembrie a reusit intr-o masura de-a dreptul scandaloasa. Distrugerea Turnurilor, incinerarea a 3.000 de oameni, disparitia marelui simbol american? Un triumf probabilistic orgiastic. Imaginati-va echivalentul: cineva joaca aceleasi numere si castiga toate loteriile organizate, in acea saptamana, oriunde in lume. Ce nu stiu si nici nu incearca sa stie maestrii teoriei conspiratiei e ca asemenea alinieri catastrofice au mai aparut. Ele dau momentele rare, inexplicabile dar certe, in care istoria isi recalculeaza densitatea si isi confirma sau infirma grav limitele, fixand fie norocul, fie nenorocirea. Exista un cuvant care incearca, foarte imprecis, sa cuprinda acest joc misterios: destin. Exemplul cel mai la indemana e faimoasa disparitie a Titanicului, in noaptea de 14 aprilie 1912. Nimic nu poate explica rezonabil convergenta unei suite extraordinare de coincidente si "facaturi" care incep cu binoclurile de mare putere uitate la tarm de ofiterii de cart si se incheie cu ciocnirea de un iceberg razlet. Nimic in afara conspiratiei (succes practicantilor!) sau a unei anumite forme favorizante pe care istoria o imbraca subit si coerent. insa abia ce urmeaza acestui gen de aberatie e interesant. Efectele acestor aranjamente clandestine ale istoriei sunt formidabile. in sase ani, mai toata presa si aproape toti cercetatorii au fost captivati de insemnatatea tragediei din 11 septembrie asupra victimelor si a societatii aflate "la primire". Efectul asupra celor ce au planificat atacul e la fel de important.
II - Istorico-militar
(lider vopsit cauta convertiti europeni)
Imediat dupa 11 septembrie, Al Qaeda, organizatia care a pus la cale atacul, a atins celebritatea si a intrat in impas. Reusita totala a zilei de 11 septembrie a fixat un precedent irepetabil. Al Qaeda, o asociatie din ce in ce mai putin ierarhizata vertical si din ce in ce mai mult definita de asocierea laxa a simpatizantilor din zone europene aflate la mare distanta. in aceasta structura, organizatia nu avea cum sa repete marele eveniment catastrofic din 11 septembrie. In definitiv, 11 septembrie 2007 masoara sase ani fara acte teroriste majore pe teritoriul Statelor Unite. De sase ani, teritoriul Statelor Unite e inaccesibil unei retele care ar da, evident, orice sa reuseasca o noua lovitura in seria deschisa in 11 septembrie 2001. E foarte probabil ca reteaua a incercat, dar tentativele au fost depistate si suprimate. in orice caz, impasul creat de monumentalitatea sinistra si inegalabila a zilei de 11 septembrie 2001 a testat si uzat, in anii ce au urmat, capacitatea reala a organizatiei. Macelurile post-11 septembrie, de la Madrid, Londra, Bali, au probat ca organizatia poate lovi cu efecte grave, dar au semnalat in acelasi timp o schimbare de ordin tactic, impusa din afara. Al Qaeda a fost fortata sa schimbe zona de operatii principala din Statele Unite, unde n-a mai putut penetra, intr-o Europa, permeata de enorme minoritati musulmane si, deci, infinit mai accesibila. Atacurile au devenit, cu timpul, mult mai putin profesioniste, pentru ca recrutii numerosi din periferiile musulmane ale marilor orase britanice sunt "operativi" entuziasti, dar imprudenti, "asamblati" dupa o pregatire sumara. in vara anului trecut, grupul care planuia distrugerea unui enorm mall in Kent, Marea Britanie, a fost depistat dupa ce unul dintre oamenii bomba a uitat reteta de dozaj a amestecului exploziv si a cerut informatii prin mail. Sub apasarea loviturii norocoase din 11 septembrie si a succesului ei irepetabil, Al Qaeda a traversat cu pierderi enorme ultimii sase ani. Evident, mediile de informare anti-republicane sau de-a dreptul anti-americane care dau majoritatea opiniei calificate in Statele Unite si Europa de Vest nu au descris declinul acestei organizatii pe care prefera sa o gaseasca, daca s-ar putea mai des, in headlines si breaking news de mare senzatie. insa povestea declinului Al Qaeda e incontestabila. in Irak, programul permanent de atrocitati a impins liderii suniti, fosti aliati, in bratele trupelor americane. Statul irakian e, practic, in pragul diviziunii voluntare pe criterii etnice si religioase (sunit, siit, kurd) si foarte, foarte departe de califatul proiectat de Al Qaeda. Prezenta cu adevarat influenta si persistenta in Irak e Iranul, nu Al Qaeda. Ultima inregistrare video postata de Bin Laden a ajuns mai intai in posesia analistilor americani si asta sugereaza ca organizatia e infiltrata la varf. Obisnuita prestatie solemn-teologica a lui Bin Laden, liderul tot mai istoric al Al Qaeda, a fost inlocuita de un discurs ce ar fi stat foarte bine in gura antiglobalistilor sau a stangii universitare americane: "presiunea dobanzilor", "capitalism", "incalzire globala". Bin Laden si-a vopsit si ideile, nu numai barba (care revine, cu ocazia ultimului video, la un negru intens, de reclama la coloranti). Discursul e, de la un cap la altul, imbibat de fixatiile lui Adam Gadahn, zis si Azzam Americanul, un apucat anti-globalist, anti-imperialist, fost rocker, convertit la mahomedanism si asezat, de cativa ani, la dreapta vopsitului si obositului Bin Laden. Recolorarea discursului lui Bin Laden e semnul unei slabiciuni ideologice care traduce un impas multiplu. El a inceput, de fapt, sub presiunea cataclismului (ne)norocos din 11 septembrie 2001 si s-a desavarsit, apoi, pe campul de lupta, in Irak. Ideile au slabit, discursul s-a decolorat, barba s-a colorat si centrul a devenit tot mai izolat, pe masura ce organizatia a fost silita sa-si caute tintele si succesul, in pantecul moale al Europei. De cativa ani buni, Al Qaeda se bazeaza pe o armata de stransura, recoltata din masa musulmanilor "europeni" de a doua si a treia generatie si dintr-o noua si surprinzatoare promotie de abulici violenti: convertitii. Acum doua saptamani, politia germana a arestat trei barbati care se pregateau sa atace cu sute de kilograme de explozibil aeroportul din Frankfurt si baza militara americana de la Ramstein. intre arestati, Fritz Gelowitz, un german get-beget de 28 de ani, convertit musulman. Gelowitz si asociatii repeta profilul tipic al noii armate europene Al Qaeda. O neglijenta vecina cu naivitatea i-a facut sa cumpere, dintr-un foc si dintr-un loc, sute de kilograme de peroxid. Mesajele plasate in casute postale supravegheate de serviciile secrete americane si convorbirile telefonice pe retele broadband interceptate de aceleasi servicii i-au deconspirat, de la bun inceput. Si totusi, convertitii germani nu s-au ferit nici o clipa. Au banuit sau au stiut ca sunt filati, dar au mers mai departe, cu o hotarare absolut robotica. Asta i-a descumpanit pe anchetatori. Caci anul trecut numarul convertitilor germani a crescut, masiv, cu 4.000 si a ajuns la 15.000.
Deplasarea spre Islam nu e un fenomen strict german, desi ceva anume, foarte in traditia rebela si anti-americana a tineretului german, explica multe.
III - Spiritual
(cum pier corectii)
Anglia cunoaste binisor acest gen de stramutare. Fiul lui John Birt, fostul director general al BBC, raspunde in prezent la numele de Yahya Birt. Belgia a exportat, in Irak, cativa convertiti atentatori sinucigasi. Olanda cunoaste bine cazurile de convertire ale unor foarte tinere femei care intra apoi in stapanirea sotilor musulmani si regreta, fara solutie, pasul. Europa, tinta care a invatat sa se aseze mai bine in vizor si da o mana de ajutor asasinului, e un caz saturat de absurd. Almanahul clovneriilor politic-corecte plesneste intre coperti. Politistii suedezi trebuie sa ceara permisiunea "liderilor comunitari" pentru a patrunde in cartierele musulmane din Göteborg. Primaria orasului Bruxelles interzice un miting memorial 11 septembrie, pentru a nu ofensa "sensibilitatea musulmana". Ce va urma? Mult mai putin decat s-ar putea crede. Si mult mai mult. Mai putin, pentru ca modurile spirituale corupte ale Europei n-au aparut acum si, din acest motiv, corpul politic european are o experienta prodigioasa in materie de armistitiu, compromis si amanare. Un timp, mult timp, nervozitatea eruptiva a ghettourilor islamice va fi calmata cu un unguent oficial pe baza de mita (subventii, posturi in administratie, centre culturale cu personal salariat de la buget) si onoruri publice ("lideri comunitari" invitati la mai toate evenimentele sociale si fixati, periodic, pe ecranul TV). Mai mult, pentru ca inertia culturala a ultimilor decenii de scolarizare si educatie in familie au produs ignoranta vidata care va face trecerea lina spre deculturalizare nationala. Dar acest esec e finalul unei povesti care a inceput mult inainte de 11 septembrie 2001 si apare acum doar pentru a-si culege cultivatorii.
