Mistere prost numerotate

Arheologia numerică a ajuns să-și fie cauză și efect, punct de plecare și destinație. Cazl fotbalului e demult lichidat. Comentariile și analizele gem de cifre și corelații statistice din care publicul larg e invitat să extragă impresia preciziei științifice și a profesinismului de laborator.

Astfel, aflăm recunoscători că Ungaria nu a mai reușit două vicotrii consecutive la un turneu final european sau mondial, de nu mai puțin de 50 de ani. Adică de la victoriile consecutive împotriva Braziliei și Bulgariei, la Cupa Mondială 1966. Formidabil! Destinatarul acestei revelații numerologice, e, de fapt, ajutat să creadă două prostii: că Ungaria a aținut-o tot într-un turneu final în ultimii 50 de ani și că aceeași Ungarie e o echipă constantă și nu o succesiune de echipe care au tropăit între sublim și penibil.

Euro 2016 abundă în constatări statistice de o prostie perfectă. Nu e vina fotbalului ci a aplecării noastre tot mai pronunțate spre scutirea de gîndire, pe bază de calcul și parametri. Istoricitatea fotbalului dar și a artelor sau ingineriei a fost trimisă acasă pentru a face loc unei neocntenite raportări numerice. Pasiunea pentru reducționismul aritmetic a învățat, chiar, să își fabrice singură temele și dilemele. Astfel, după nici jumătate de Euro, cea mai populară temă de analiză e chestiunea golurilor marcate, pare-se sistematic, pe final de meci, în ultimele cîteva minute de joc.

O mulțime de cifromanți au lansat ideea unui mister nedescifrat care dictează fără întrerupere goluri de ultimă clipă. Ce ne facem? Mai întîi, socotim încă o dată.

Pînă duminică, la Euro s-au jucat 22 de meciuri mari și late și minuțios analizate. Într-adevăr, din 22 de meciuri, 11 s-au încjeoat cu goluri marcate în ultimele 3-4 minute. De aici, insinuarea susținută cifric după care fotbalul s-a schimbat. Ceva anume, provocat de nu se știe ce, a impus echipleor să înscrie imediat înainte de căderea cortinei. Să ne uităm mai bine. Din 11 meciuri cu gol pe final, 3 au adus goluri echipelor care conduceau oricum. Rămîn  8 meciuri în care golurile de final au decis, cu adevărat, victoria.

A|șadar, misterul golurilor fatale din ultimele secunde de joc, stă pe o treime din meciuri și nu mai mult. Evident, nimeni nu s-a obosit să ne spună dacă sîntem în fața unei valori obișnuite sau nu. Abia atunci am fi putut vorbi sau nu despre un mister  dar comentatorii vor neapărat să vorbească de un mister și atunci culeg cifre fără legătură cu istoria statistică. Goana după senzațional s-a îmbrăcat în halat și a luat eprubeta în mănă dar asta numai pentru a trece mai ușor pragul credibilității. Fotbalul a cedat unui curent care a racolat demult analizele economice și politica pentru a face din ele părtașe la poveștile ”ultraștiințifice” cu OZN-uri.

Chiar și așa, întrebarea nu trebuie refuzată: de ce s-au încheiat atîtea meciuri cu lovituri de pumnal în scena de final. În lipsa unor surse abundente de supranatural, să nu ne ferim de explicațiile terestre.

Goluri in extremis, pentru că nu e interzs iar fotbaliștii au voie, ca toți ceilalți oameni, să încerce tot ce nu e interzis. Apoi, pentru că asta încearcă și uneori reușește orice echipă disperată. Franța strivită de presiunea propriului public, în meciul de deschidere cu România, nu avea de ales. Trebuia să forțeze pînă după încheierea meciului. În exact aceeași măsură, echipele care cad străpunse odată cu cortina sînt copleșite psihic de presiunea unui mediu ostil: e cazul Albaniei, în finalul meciului cu Franța.

Încă mai banal și mai real, o echipă cade, adesea, pe final de meci, pur și simplu pentru că nu mai are picioare. În majorittatea cazirilor, o echipă ”normală” începe să obosească după o oră de joc. Statisticienii ar face mult mai bine să ne spună care e istoria golurilor încasate după 60 de minute de joc. Vor avea prilejul să descopere un mister încă mai mare decît marele secret al golurilor dintre minutele 85 și 90.

Alt detaliu care scapă statisticienilor-profeți e calitatea schimbărilor. Dacă aduc oamenii potriviți în teren, schimările pot da peste cap scorul și soarta unui meci. Interesant dar nu inexplicabil, majoritatea schimărilor, excluzînd accidentările, au loc exact după pragul de 60 de minute de la care începe epuizarea fizcă. Bineînțeles, există și antrenori inepți care fac schimări dezastrouase și, cu asta, contribuie la dereglarea finală a meciului. Croația a oferit o capodoperă în materie. Antrenorul Ante Cancic a decis surîzător că meciul cu Republica Cehă e cîștigat și l-a scos din teren pe Luka Modric, jucătorul cheie al Naționalei. Echipa s-a relaxat, suporterii croați au decis că au timp să se ia la bătaie în tribune șți Cehia a eglat. Bineînțeles, în ultimul minut. Mare mister