De același autor
Acum doua saptamani, patru indivizi au aruncat in aer trei statii de metrou, un autobuz si 54 de oameni. Joia trecuta, patru indivizi au incercat sa arunce in aer statii de metrou, autobuze si oameni suplimentari, dar si-au facut de ras neamul, ideile si barbatia. Mania divina a avortat tehnic. Detonatoarele spirituale au mers ceas. Barbatii s-au prezentat cu bombele in rucsace, drept in mijlocul turmei pe care Zeul lor o judecase, iar ei urmau sa o execute. Celelalte scule au mers prost. Detonatoarele pirotehnice n-au percutat. Multimea s-a trezit amnistiata de o defectiune. Barbatii au fugit si au lasat rucsacele in metrou. Din ele s-a nascut intamplarea de a doua zi. Ceva gasit in rucsace i-a facut pe politisti sa ia o urma, iar urma i-a dus, a doua zi, vineri dimineata, in preajma unui barbat in pufoaica. Era cald si politistii l-au somat. El a luat-o la goana si a inceput sa coboare spre locul in care se adjudeca, in ultimul timp, toate interpretarile si reclamatiile impotriva Occidentului: metroul. Acolo l-au impuscat de cinci ori, in cap, politistii.
Apoi, politia a aflat ca suspectul era nevinovat. Are politia ordine sa ucida musulmani? Au inceput sa traga, fara avertisment, in pielea bruna si accentul strain? Oare nu e politia obsedata de pericolul musulman? Dar Marea Britanie? Nu sunt gandurile ei asezate cu josul in sus si cu susul in rasism? Cand vor incepe pogromurile antimusulmane? Daca n-au inceput azi, nu e asta dovada ca vor incepe maine? Cu ce au gresit victimele saraciei, rasismului si ale hidrei sionisto-americano-britanice? Cat timp isi vor nega vina adevaratii opresori?
Nu cunosc raspunsul, desi, ca orice elev, student, candidat la un post public sau invitat la un party chic, stiu ce trebuie recitat. A cincea impuscatura in statia de metrou Stockwell nu s-a auzit bine. Incepusera sa curga, deja, intrebarile de mai sus. Semn ca viata Londrei si sinuciderea ingrijita a Occidentului se afla in grafic. Politistii vor fi, probabil, anchetati si sanctionati, dati afara, condamnati.
Milioane si milioane de oameni crescuti si indoctrinati de o civilizatie ucigasa nascuta intre Atena si Roma, altoita la nord de Alpi, imbuibata de jaf prin Africa si America de Sud, au acum sansa sa se recunoasca vinovati. Caci, daca nu sunt o sansa data vietii si adevarului necrutator, ce altceva au fost atentatele reusite, atentatele nereusite si omul in pufoaica, din luna lui cuptor, in anul Domnului Infidel 2005?
3.000 de musulmani s-au aflat vinerea trecuta in Moscheea din Birmingham. Un canal de televiziune si-a anulat programul de stiri si a transmis slujba in direct. Ca sa se inteleaga ca ii respectam si ca nu le purtam pica, mai abitir decat inainte de macel. In cartierul meu sunt doua biserici. Una a fost transformata in gradinita, cealalta a fost convertita in apartamente. Nu mai e nimic de televizat.
Viata e normala la Londra. E nimerit ca Twain, Hasek si Caragiale au murit de moarte nonviolenta. Vremurile noastre i-ar fi facut someri si i-ar fi plictisit de moarte. Despre ce sa scrie? Abia daca poate tine pasul Orwell. Kafka se descurca, desi e un pic prea educat si mult prea rezervat. Toti sunt prea albi si nu se pricep la industria urii de sine. La naiba cu ei. Avem inlocuitori. Ii avem pe Sartre, Foucault, Deleuze, Derrida, Stockhausen. Avem academici fara numar.
Ca de obicei, nu s-a auzit de academic sau membru de ONG, sau macar de cel mai infirm dintre militantii admisi care sa se mute in ghetoul pakistanez sau sa-si ia casa pe o strada cu vecini de culoare. Multiculturalismul e bun la vernisaje, concerte si premii literare. Acasa e bun un cartier prosper, solid si alb. Copiii lor s-ar putea duce la scoli in care se danseaza rap pe banci, se poarta costum musulman si se fac lectii de “constientizare diversa“. Ar putea. Dar mai bine se duc ai nostri, in vreme ce ai lor testeaza scoli private, cu programa clasica si uniforme scumpe.
Viata e normala la Londra. Imediat ce au fost razuite de pe peretii metroului, victimele s-au dovedit a fi agresori, opresori sau reprezentanti de agresori si opresori. Caci Irakul e sub ocupatie. Ciudat, Estul s-a aflat 50 de ani sub ocupatie sovietica si la Moscova n-au explodat bombe pana nu s-au ingrijit de asta cecenii si FSB. Ciudat, Bosnia si Kosovo au fost ocupate de omul alb si comunist, dar la Belgrad au explodat bombe aruncate din avioane americane, nu centuri purtate de martiri musulmani. Ciudat, o gramada de englezi sunt saraci si marginalizati, dar la constiinta suprema de Homo Semtex n-au ajuns.
Duminica trecuta ma aflam, singur, pe peronul unei gari marginase din sudul Londrei. Dupa cateva minute, au aparut Ei. O femeie in costum musulman, un barbat mustacios si masliniu, mai mult ca sigur de neam pakistanez. Pe langa ei, intr-o goana si un ras, doi copii de 7-8 ani. Copiii turuiau intr-o engleza fara cusur. Ai batrani pe limba lor, urdu, sau cum i-o fi zicand. M-am uitat, am ezitat si am pierdut momentul. M-am facut de ras. Dupa logica prescrisa albilor incorecti, dupa temerile plantate in editoriale, ar fi trebuit sa ii arunc in fata trenului sau, macar, sa le crap capul. A trecut trenul si n-am facut nimic. Sa-mi fie rusine! Mie, neamului meu si Dumnezeului nostru! Am stricat statistica la rasism. Duc o viata anormala, la Londra, unde viata a revenit la normal.
