De același autor
Scriu acest articol în zilele tulburi din intervalul 17-20 martie, într-un moment în care războiul din Ucraina intră într-un punct de inflexiune. Va urma, foarte probabil și curând, o schimbare importantă a cursului războiului, fie în bine, fie în rău, în funcție de mersul negocierilor din aceste zile. După aproape patru săptămâni de la invadarea Ucrainei, Rusia nu și-a atins niciun obiectiv politic sau militar major, iar eșecul lui Putin se conturează tot mai clar, luând proporțiile unui dezastru pentru regimul său de putere, deopotrivă pe plan internațional și intern.
Putin conduce Rusia de 22 ani, iar regimul despotic și criminal de la Moscova a devenit treptat o problemă majoră pentru lumea democratică, neglijată multă vreme, tratată cu naivitate și complacere în Europa de Vest, așa cum frustrările Germaniei interbelice au fost minimalizate de democrațiile apusene până în 1939. Noi, cei din Europa de Est, am avut dreptate de la început. Vest-europenii ne-au ignorat analizele și semnalele transmise repetat. Adevăratul regim neonazist este cel al Rusiei. Nu putem exclude scenariul celui de-al treilea război mondial.
Mitingul megaloman de pe stadionul din Moscova, în lunga tradiție a minciunilor și sfidărilor totalitarismelor festiviste, arată o mare „foame de succese” și de confirmare populară a susținerii pentru politica regimului, căzut în groapa pe care singur a săpat-o. Însuși faptul că dictatorul de la Kremlin a simțit nevoia să-și creeze un eveniment de imagine atât de forțat, cu oameni aduși din întreprinderi și instituții cu autobuzele, indică tensiunea în creștere din Rusia. Dar nici situația Ucrainei aflată sub bombardamente nu este deloc bună. Ar putea chiar să se agraveze rapid în perioada următoare, depinzând de modul în care se va ieși din punctul de inflexiune.
Costuri ale războiului lui Putin vor fi cu siguranță, nu puține și nu mici, și le vom plăti cu toții – ruși, ucraineni, vecini din regiune, europeni, americani, chinezi. De la prețul în creștere al energiei și inflație accelerată, la blocarea unor afaceri. De la posibila penurie a unor produse, insecuritate și risc de recesiune economică, până la ruperea legăturilor între lumea occidentală și lumea revizionistă totalitară eurasiatică, creșterea cheltuielilor militare, apariția unor strategii de tip blocuri rivale și închiderea economiilor și societăților în sferele unui sistem bipolar. Costurile războiului vor fi resimțite pretutindeni. Când vom privi însă în urmă, la ce a fost, iar apoi spre noile realități post-război, vom înțelege că dintre toate aspectele cel mai important este că lumea se va fi schimbat. Iar câștigarea păcii și ce vom fi înțeles să facem după încheierea luptelor va fi cel puțin la fel de important precum câștigarea războiului în sine.
Acesta este un război pe care toți vor spune la final că l-au câștigat. Despre Rusia știm sigur că va pierde războiul pe termen lung, în termeni de efecte și consecințe asupra țării. Dar chiar dacă ambele combatante l-ar pierde, ceea ce nu știm deocamdată, sperând ca Ucraina să iasă biruitoare, este limpede că finalmente vom vedea pozând numai „învingători”. Reali sau imaginari. Oricare ar fi situația reală de pe teren și indiferent de cât de mulți oameni vor fi murit, de o parte și de cealaltă, și Rusia agresoare, și victima Ucraina își vor proclama triumful, fără de care niciuna nu poate merge mai departe. Niciuna dintre părți nu își va permite să recunoască pierderea războiului. Fiind un război aproape existențial, paradigmatic, în care s-au angajat cam toate resursele și mândria istorică a celor două popoare, ambele părți vor pretinde într-un final că l-au câștigat, oricât de devastată va ieși din confruntare țara respectivă și oricât de dezamăgitor va fi compromisul acordului final, în raport cu așteptările inițiale.
Nu numai combatantele directe se vor declara, la sfârșit, în câștig. Europa în ansamblu va spune că este mai puternică, Occidentul – mai unit, SUA – reconsolidate ca imagine și credibilitate de primă mare putere a lumii, iar China – mai nuanțată și mai ponderată în apropierea de Rusia, după ce semnalele inițiale sugerau o alianță strânsă. Vă veți întreba cum este posibil, după atâtea tragedii, costuri, iluzii sfărâmate, ca toți să pretindă că ies mai întăriți, mai responsabili și mai uniți din acest război.
Schimbarea lumii și reconstrucția ordinii mondiale reprezintă sinistrul paradox al Războiului lui Putin, criza și oportunitatea pe care acesta le aduce, avatarul visului său bolnav, de ofițer KGB frustrat, umilit la finele Războiului Rece. Tot așa cum delirul lui Adolf Hitler, caporalul învins în Primul Război Mondial, a năruit lumea întreagă în al Doilea Război Mondial, pentru ca pe ruinele ei să se ridice o altă lume. După ce pare că și-a trăit a doua jumătate a vieții doar pentru a-și hrăni în ascuns obsesia maladivă a revanșei împotriva Occidentului și pentru a pregăti războiul Rusiei Mari, Putin nu mai poate da înapoi și nu va putea niciodată să-și recunoască înfrângerea. Probabil, o va face cândva regimul Rusiei post-Putin, dar asta este o altă discuție.
Ajuns în impas și într-o răspântie majoră, Războiul lui Putin o poate acum lua pe două căi, foarte diferite una de cealaltă: fie se va încheia rapid un armistițiu, în maximum una-două săptămâni, printr-un acord care să dea impresia că Putin a obținut ceva spectaculos pentru Rusia, fie se va amplifica dramatic atacul armatei ruse asupra orașelor ucrainene, posibil cu implicarea aviației, pentru a crește numărul de victime și presiunea asupra președintelui Zelenski, în ideea de a-l face să cedeze. Acestea sunt rutele alternative pe care o poate apuca războiul curând, ambele însemnând o schimbare semnificativă față de prima fază a invaziei.
Dar cum va fi prezentată victoria, cu sau fără ghilimele, la finele acestui război? Să le luăm pe rând. Putin va pretinde că și-a atins scopurile: „neutralitatea” Ucrainei, referindu-se la neaderarea la NATO, „denazificarea” regimului de la Kiev, înțeleasă mai nou ca dezarmare și împiedicarea nuclearizării, „obținerea” Crimeei și a regiunii Donbas, care sunt oricum pierdute de Ucraina, încă din 2014. Va fi totalmente fals acest discurs și, la o analiză atentă, nu va exista niciun beneficiu concret pentru ruși și pentru Rusia. De facto, toate acestea erau deja realități pre-război – Ucraina oricum nu ar fi aderat la NATO, Kievul nu era o mare putere militară și nu avea de gând să fabrice arma nucleară sau să atace Rusia, iar Moscova controla politic, administrativ și economic Crimeea și Donbas. Celebrarea „eliberării peninsulei Crimeea” pe stadionul Lujniki, la opt ani după ce Crimeea a fost anexată, arată ridicolul întregii narațiuni a „operațiunii militare speciale din Donbas”, intrată în impas. Deci? La ce a folosit acest război care a distrus economia și imaginea Rusiei, inclusiv pe cea de putere militară modernă și eficientă, care reprezenta ultimul refugiu al ideii rusești de mare putere mondială? La nimic. Pierderile Rusiei vor fi incomparabil mai mari decât câștigurile iluzorii din mintea surescitată a lui Putin. Abia acum, din cauza distopiei putiniste, Rusia pierde cu adevărat și definitiv Ucraina, cu care avea înainte de invazie o relație confuză, dar substanțială, după destrămarea URSS în 1991.
Cum va câștiga Ucraina? Triumful ucrainenilor va fi cel mai evident dintre toate părțile implicate direct sau indirect în acest război al Rusiei împotriva Vestului. În primul rând, Ucraina va dovedi că este o națiune separată de Rusia. Așadar, un câștig identitar, de coeziune națională. Își va câștiga dreptul la existență, așa cum toate națiunile Europei Centrale și de Est au trebuit să treacă în istoria lor printr-un război de independență, atunci când și-au format statele suverane. În al doilea rând, sprijinul ferm și substanțial al Occidentului. Ucraina a beneficiat în această perioadă și va beneficia pentru reconstrucția post-război de miliarde de euro și dolari, ceea ce ar putea constitui o șansă pentru generația tinerilor ucraineni. În al treilea rând, un tratament îmbunătățit din partea Uniunii Europene și SUA, posibil un statut de țară candidată la integrarea în UE. Țările occidentale au neglijat multă vreme semnalele că Rusia devine din ce în ce mai amenințătoare în Europa de Est, ba chiar au finanțat prin afacerile lor înarmarea lui Putin și creșterea puterii regimului său. Se pare că Vestul este pregătit să-și recunoască această greșeală și să plătească pentru ea.
Vor câștiga, de asemenea, Uniunea Europeană, SUA, Occidentul, NATO? Da. Șocul acestui război i-a trezit pe mulți din adormire, iluzii sau naivitate și din complacerea într-o relație confortabilă cu Rusia lui Putin. Vechile relații transatlantice s-au reconsolidat. NATO s-a trezit la viață după „moartea cerebrală” de care vorbea Macron și se pregătește pentru o nouă postură de apărare, cu o balansare – de data aceasta reală – spre flancul estic, poate chiar o globalizare a Alianței.
Până și China va pretinde că a câștigat? Bineînțeles. Regimul de la Beijing va poza curând în „putere mondială responsabilă și echilibrată”, care face eforturi pentru a evita războaiele. Mulți cred acum că Partidul Comunist va sări cu arme și bagaje alături de Rusia și că va porni la război în Europa, de dragul Rusiei sau fie și numai pentru că se află într-o rivalitate fundamentală cu SUA. Fals. China va susține declarativ Rusia, dar nu va face război niciodată în Europa, pentru că pregătește cu totul altfel competiția pentru supremație globală contra Statelor Unite și nu își dorește ostilizarea Europei. Iar semnele că apropierea de Rusia compromite China se vor vedea din ce în ce mai clar, mai ales dacă războiul va deveni mai dur, mai lung și mai costisitor. China va pleda curând pentru încheierea războiului, iar ajutorul pentru Rusia va fi cel mult moderat sau poate doar simbolic.
După încheierea războiului și proclamarea victoriilor de către toate părțile implicate direct și indirect, va veni întrebarea fundamentală pentru reconstrucția ordinii mondiale – cine va câștiga pacea? Va depinde în mod esențial de însușirea lecțiilor amare ale acestui război. Cine va înțelege cu adevărat și profund de ce s-a ajuns aici și va avea luciditatea și tăria să ia măsurile ferme necesare va fi câștigătorul noii lumi. Cine va crede că se poate reveni la ce a fost înainte, la „business as usual”, va fi marele perdant. Vestul va trebui să mențină sancțiunile împotriva Rusiei lui Putin și după încheierea armistițiului cu Ucraina. //
