De același autor
Plecarea sau rămânerea unui Guvern, în condițiile democrației liberale, nu este o chestiune de opțiune personală. Există proceduri constituționale care pot fi declanșate, în funcție de specificul fiecăreia. Sunt trei ipoteze posibile: în condiții de normalitate, Guvernul pleacă în momentul în care îi expiră mandatul; în condiții excepționale, Guvernul pleacă fie prin demisie, fie prin votarea unei moțiuni de cenzură.
Este greu de crezut că Guvernul actual va putea dovedi mai multă competență, mai multă eficiență și mai multă preocupare pentru binele public în perioada următoare. S-ar părea că suntem în împrejurări excepționale, astfel încât s-ar justifica fie demisia, fie demiterea Guvernului. Dar, în oricare dintre aceste variante se deschid alte două posibilități: fie acordarea votului de încredere unui nou Guvern, fie întrunirea cerințelor constituționale pentru dizolvarea Parlamentului și organizarea alegerilor anticipate, adică numai în cazul în care Parlamentul „nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin doua solicitări de investitură” ( art. 89, alin. 1 din Constituția României ).
Acordarea votului de încredere de către actualul Parlament este posibilă în două variante: se păstrează actuala majoritate sau se formează o nouă majoritate pe baza „dâmbovițenelor”migrații parlamentare.
Ce este de preferat?
Cea mai proastă soluție pentru opoziție ar fi să participe la o nouă “combinație”, de genul celor care au fost utilizate de mai multe ori în ultimii ani în Parlamentul României prin compunerea și recompunerea ad hoc a unor majorități parlamentare în funcție de interesele conjuncturale ale celor aleși, fără nicio legătură cu interesele reale ale alegătorilor. O asemenea “ combinație ”, ar compromite șansele opoziției la următoarele alegeri parlamentare. Ca urmare, față de această soluție foarte proastă, sunt două variante mai puțin rele, dar oricum rele pentru opoziție și pentru cetățeni: păstrarea actualului Guvern sau formarea unui nou Guvern al actualei majorități parlamentare, până la următoarele alegeri, la termen sau anticipate.
Pe de altă parte, soluția alegerilor parlamentare anticipate, deși pare să fie bună în sine, este foarte greu de realizat, din cauza complicatului mecanism constituțional. Totuși, singura variantă dezirabilă pentru opoziție este aceea de a forma un nou Guvern pe temeiul câștigării alegerilor parlamentare, fie anticipate, fie la termen. Până atunci, rostul opoziției este să amendeze toate erorile comise de către guvernanți și să propună politici publice credibile și sustenabile, adaptate intereselor cetățenilor și apte să răspundă provocărilor pe care România le întâmpină în cadrul Uniunii Europene, precum și provocărilor pe care aceasta din urmă trebuie să le depășească în competiția globală.
În plus, nici nu cred că opoziția este pregătită să guverneze imediat. Fuziunea dintre PNL și PDL în noul PNL a fost o decizie politică îndelung așteptată pentru a crea o contrapondere puternică stângii, dar nu este suficientă prin ea însăși. Noul partid de dreapta nu este consolidat, mai are nevoie de timp pentru promovarea unor lideri noi, cu forță vizionară, cu o bună înțelegere a jocului economic și politic, în plan național, în plan european și în plan global. Cătălin Predoiu, propus ca prim-ministru de către PNL, s-a maturizat mult în ultimul timp, a avut o evoluție din ce în ce mai bună în dezbaterea publică, dar are nevoie de o echipă care să reunească oameni politici de anvergură, specialiști prestigioși, competenți și integrii.
Ușor de spus, greu de făcut.
Rezultă din cele de mai sus, că plecarea sau rămânerea Guvernului actual nu rezolvă nimic prin ea însăși. Adevărata problemă este schimbarea modului de a face politică în România, iar această problemă este în egală măsură deschisă ( să sperăm că nu și insolubilă ) atât pentru cei care sunt la putere, cât și pentru cei din opoziție.
Dincolo de miracolul care a fost invocat din cele mai diferite perspective în ultimele zile, rezultatul alegerilor prezidențiale pune în lumină un adevăr simplu: actualul mod de a face politică, practicat cu „ măiestrie” în perioada post-decembristă, nu mai este acceptat de categoria cea mai dinamică, cea mai responsabilă și cea mai inteligentă a electoratului. Avertismentul este clar pentru toate partidele politice parlamentare, dar mai ales pentru PNL (rezultat în urma fuziunii cu PDL ) și PSD: ori acceptă regulile democratice europene și ale statului de drept, asociate cu exigente criterii de competență și de integritate, ceea ce presupune o profundă reformă internă, ori vor părăsi scena politică într-un viitor nu prea îndepărtat, cu consecința reconfigurării sistemului de partide din România.
Vom trăi și vom vedea.
