De același autor
In zorii zilei de 16 iunie, dupa executie, corpurile neînsufletite ale lui Imre Nagy, Pál Maléter, Miklós Gyimes au fost asezate în sicrie si îngropate în curtea rezervata pentru plimbari a Penitenciarului Central din Budapesta. Deasupra gropilor s-au aruncat tot felul de vechituri. La 24 februarie 1961 sicriele au fost dezgropate în secret, învelite în hartie gudronata si transferate în parcela 301 a cimitirului Rákoskeresztúr din apropiere, aici au fost reînhumate cu nume false (Imre Nagy, de exemplu, sub numele de "Borbiró Piroska"), altele în morminte fara semne.
In ziua în care s-a publicat sentinta în procesul Imre Nagy si executarea celor condamnati (17 iunie 1958), cititorii ziarelor nu aveau de unde sa stie ca József Szilágyi, amintit ca al patrulea executat, decedase de doua luni, iar al cincilea, Géza Losonczy, decedase înaintea începerii procesului, în decembrie 1957. Opinia publica si politicienii din tarile democratice au fost consternati la vestea executarii lui Imre Nagy, disparut de la Budapesta înca din noiembrie 1956.
Fata de seful guvernului ungar, o mare parte a politicienilor occidentali au aratat neincredere, chiar antipatie pana în ultimele zile ale revolutiei. Si în perioada 1953-1954, cand a fost pentru prima oara prim-ministru, l-au vazut doar ca pe un "reformator fara succes al sistemului sovietic".
S-a banuit ca si rolul jucat de el în 1956 ar fi reprezentat o manipulare sovietica. Modul în care s-a primit vestea mortii sale în Occident denota însa ca, ulterior, Imre Nagy a fost acceptat. Imre Nagy a aparut ca o figura tragica a "luptei de eliberare antisovietica". Cele mai multe comentarii au atribuit raspunderea pentru executiile respective sovieticilor, personal lui Hrusciov.
Mai multi au fost de parere ca Imre Nagy a fost victima unei noi înrautatiri a relatiilor dintre Hrusciov si Tito. Acest lucru însa nu corespunde, ca atare, realitatii. Evident, Kádár nu ar fi putut hotarî executarea lui Imre Nagy fara aprobarea Moscovei, ceea ce nu înseamna ca executiile ar fi fost initiate de Moscova. Dupa însemnarile sovietice facute cu privire la vizita din august 1957 a lui Béla Biszku ("holnap tudom megirni, hogy ki volt"), conducerea Kádár a dorit ca procesul "cu usile închise" sa pronunte pedeapsa capitala pentru Imre Nagy, Géza Losonczy, Ferenc Donáth, József Szilágyi, Miklós Gyimes, Pál Maléter si Béla Király.
Sándor Rajnai a raspuns din partea maghiara de actiunea serviciilor secrete ungaro-sovieto-romane privind grupul Imre Nagy. Intre 23 noiembrie 1956 si 16 aprilie 1957 a facut mai multe vizite la Bucuresti pentru a supraveghea actiunea serviciilor secrete legate de grup. Rajnai a fost unul dintre ofiterii KGB (nesovietic) cu rangul cel mai înalt care a supravegheat implantarea - în anii saptezeci - a agentilor KGB acoperiti în Europa Occidentala. Una din chezasiile aprobarii pentru stabilirea lui în Israel dupa 1989 a fost dezvaluirea listei cu numele acestor agenti acoperiti.
Intre 1978-1981 a fost ambasadorul Ungariei la Bucuresti, unde a întretinut relatii foarte apropiate cu Valter Roman. Din 1982 a fost ambasadorul Ungariei la Moscova, unde legaturile sale bune cu Andropov s-au datorat actiunilor comune din 1956, Andropov fiind atunci ambasadorul sovietic la Budapesta. Rajnai si-a dat toata silinta ca, împreuna cu echipa sa, sa finalizeze ancheta pana în septembrie 1957. Procesul prevazut pentru perioada de dupa Sesiunea Ordinara a Adunarii Generale a ONU din acel an a fost amanat la cerere sovietica. Acelasi lucru s-a repetat în februarie 1958.
Kádár însa n-a vrut sa accepte o alta varianta decat pedeapsa capitala, desi, în linii mari, o amnistie politica în Ungaria deja pacificata s-ar fi potrivit manevrelor politicii externe sovietice. Hrusciov incerca sa convinga Occidentul ca regimurile de "democratie populara" nu sunt rezultatul ocuparii lor militare si ca interventia tancurilor sovietice la Budapesta fusese un accident. In acest context, Hrusciov a hotarat retragerea armatei sovietice de pe teritoriul Romaniei, lucru intamplat chiar in acel an, iunie-iulie 1958.
Azi cunoastem ca înca din noiembrie 1956, din punctul de vedere al lui Kádár, revenirea lui Imre Nagy si a celor din jurul sau în viata politica era imposibila. Kádár a încheiat la 21 noiembrie 1956 un acord cu guvernul iugoslav. Grupul liderilor maghiari din timpul revolutiei isi gasise adapost in cladirea ambasadei iugoslave. Lui Imre Nagy si celor din jurul lui li s-a promis ca nu vor fi pedepsiti si ca se vor putea întoarce la caminele lor. In clipa parasirii ambasadei Iugoslave, Imre Nagy si cei din anturajul sau - cu stirea si acordul guvernului ungar - au fost arestati de ostasi sovietici si dusi în Romania.
Prizonieri si temniceri
In 1956, Gheorghiu-Dej se gasea in mare dificultate. Hrusciov dorea sa il schimbe. Sprijinul prompt acordat lui Hrusciov dupa izbucnirea revolutiei l-a salvat. Romania a fost aleasa de liderii de la Kremlin ca tara gazda pentru grupul Nagy. S-au pus în lumina, din punctul de vedere al istoriografiei, mai multe detalii importante ale sederii grupului Imre Nagy în Romania. Stim însa mai putin despre conditiile de detentie.
Organele Ministerului de Interne din Romania - la cererea Ministerului de Interne ungar - au fotocopiat însemnarile lui Imre Nagy si ale celor din grupul lui. Imre Nagy a fost separat de ceilalti membri ai grupului. Imre Nagy, împreuna cu sotia, a fost cazat în comuna Izvoreni (langa malul lacului Snagov vizavi de baza nautica Dinamo), Complexul Pace Trainica, vila 3; Géza Losonczy, împreuna cu sotia si copilul lor, în vila 2; Ferenc Donáth, împreuna cu mama, cu sotia însarcinata si cei doi fii ai sai, în vila 8.
Vilele zonei de agrement amintite au fost construite în 1935 de catre întreprinderea mixta de prelucrare a petrolului Astra-Romana. Dupa razboi, vilele au fost folosite pana la sfarsitul lui aprilie 1956 mai întai de catre Comintern, apoi de catre Biroul Informativ al Partidelor Comuniste. Zona aceasta a fost aleasa pentru ca era izolata si i se putea asigura paza corespunzatoare, dispunand de suficient spatiu pentru cazarea celor internati si a personalului de paza. Gospodaria PCR si Securitatea au folosit vilele acestea, pana în 1989, pentru desfasurarea altor actiuni politice secrete, un exemplu în acest sens este teroristul Carlos, care a fost gazduit aici.
Intre 23 noiembrie 1956 si 16 aprilie 1957 membrilor grupului, separati si izolati, li s-a interzis sa se întalneasca între ei. La actiunea politica secreta romano-ungaro-rusa au luat parte, conform rapoartelor din perioada respectiva, urmatoarele unitati ale Securitatii: Directia I - Informatii Externe, Directia a II-a - Contraspionaj, Directia a III-a - Informatii Interne, Directia a VII-a - de urmarire, Directia a IX-a - ofiteri însotitori ai conducatorilor de partid. (Dintre acestia din urma, între 23 noiembrie 1956 si 15 aprilie 1957, sub conducerea colonelului Stefan Mladin, au participat la actiune zi si noapte peste 70 de ofiteri.
Stefan Mladin era omul de mana forte al lui Emil Bodnaras; fost chelner, el i-a preluat pe Ion si Mihai Antonescu si i-a predat cateva zile mai tarziu sovieticilor. A facut cariera dupa razboi in serviciile speciale.) Zilnic, timp de douazeci si patru de ore, de la Directia a IX-a au fost de serviciu la actiunea de paza a zonei Pace Trainica treizeci de ofiteri. "Fiecare casa avea personalul propriu de paza", nota un administrator. "Numai acesti ofiteri aveau acces în apropierea celor trei vile." De la Contraspionaj au participat la actiune doi ofiteri si un subofiter, de la sectia tehnica un ofiter fotograf, patru-cinci ofiteri de la ascultari si 30-35 subofiteri.
Pentru paza exterioara au fost stabilite zece-unsprezece puncte de paza în jurul vilelor între care patrulau ostasi ai trupelor de Securitate. In cursul noptii "somnul detinutilor a fost pazit" si de patrule cu caini. Timp de sase luni zona nu a putut fi parasita nici de catre membrii personalului de paza. Dintre angajatii civili ai Gospodariei de Partid în zona Pace Trainica aveau acces numai un administrator, doi bucatari, doua spalatorese, un magazioner si un taietor de lemne. Preocuparea principala a celor care operau in jurul "grupului Nagy a fost culegerea de informatii, prin spionarea lor prin intermediul personalului de serviciu si a microfoanelor instalate pretutindeni. Dar si prin ancheta directa. Interogatoriile, discutiile tovarasesti" pregateau procesul.
Consilieri sovietici, cadre de nivel inalt din Romania si Ungaria (activisti si ofiteri din serviciile speciale) au lucrat in tot acest timp in comun. Materialul informativ obtinut trebuia sa clarifice evenimentele de la sfarsitul lui octombrie-inceputul lui noiembre. Prin gesturile lui politice, Nagy amenintase "cuceririle" sovietice din anii '40. Nagy avusese increderea liderilor de la Kremlin ca fost agent al serviciilor speciale sovietice, in anii '30-'40, cand locuise la Moscova. Era privit ca un "tradator al cauzei proletariatului" de anchetatori si cei care ordonasera arestarea sa.
Cat fusese revolta spontana a populatiei exasperate, cat fusese "complot occidental"? Poate ca aceste puncte erau secundare. Ce era clar era ca Moscova tintea sa impiedice repetarea unei crize asemanatoare. Revolutia de la Budapesta putea contamina tot blocul sovietic. Mai tarziu, anul 1989 a aratat ca era un calcul corect. Odata declansata caderea, ea nu putea fi oprita. Asta îi si speriase cel mai mult pe Hrusciov si oamenii lui. Dar, în egala masura, pe Mao, Tito, Jivkov, Dej, Novotny, Hodja etc. Aceste temeri, nevoia de a pedepsi si intimida pentru a descuraja, au dus la procesul si executia lui Imre Nagy si a celorlalti. Sunt 45 de ani de atunci. Publicam alaturat doua documente din arhivele de la Budapesta care spun si singure foarte mult.
"Strict secret
Intocmit in 3 exemplare
Nr. oficial 127/A
Exemplar 1 Data 16.VI.58, 21.20
16.VI.5, 21.20
Fulger
Telegrama cifrata intrata
Expeditor Budapesta catre
Destinatar MAE
Cuprinsul:
Azi la ora 16 am fost chemat la Ferencz Munich (sic!), presedintele Consiliului de Ministri al R.P. Ungare impreuna cu tov. Hao De Tin ambasadorul R.P. Chineze, Astafiev, însarcinatul cu afaceri al Uniunii Sovietice, tov. Gromoj fiind chemat la Plenara de maine. Tovarasul Munich a spus ca a chemat reprezentantii tarilor care au fost cele mai apropiate de Ungaria în zilele contrarevolutiei, pentru a le face urmatoarea comunicare: Procesul lui Nagy si al complicilor sai s-a pregatit de multa vreme, însa a fost amanat în perioada cand se spera ca va avea loc în curand o conferinta a sefilor marilor puteri. Deoarece aceasta conferinta se amana, forurile ungare au considerat necesar sa încheie aceasta problema. Intre 9 si 15 iunie s-a judecat procesul, iar la 15 iunie s-a dat sentinta. Nagy Imre - condamnat la moarte prin spanzuratoare. Ionos (sic!) sJánosit Ferenc - la 12 ani închisoare. Gymes (sic!) sGyimest Miklós - la moarte. Tildi (sic!) sTildyt Zoltán - la 6 ani închisoare. Maléter Pál - la moarte. Kopacsics (sic!) sKopacsit Sándor - la închisoare pe viata. Szilagy (sic!) sSzilágyit József - la moarte. Vasarhely (sic!) sVásárhelyit Miklós - la 5 ani închisoare. Losonczi (sic!) sLosonczyt a murit în închisoare în toamna anului trecut, fiind bolnav. Sentintele s-au executat în dimineata zilei de 16 iunie. Popescu 233." (Arh. MAE, fond. Ungaria 1957-'58, vol. II, f. 10).
"127/b
data 16.VI.'958, ora 21.35
16. VI.'958, ora 21.40
Cuprinsul
Saiilagy (sic!) József a fost judecat în urma cu doua luni, deoarece a încercat de repetate ori sa se sinucida. Maine dimineata va apare în presa un comunicat în care se arata pe scurt motivele pentru care au fost judecati si s-au dat sentintele. In cursul noptii comunicatul va fi dat si agentiei TASS. Despre iugoslavi comunicatul va da numai strictul necesar. Maine va fi invitat la tov. Munich ambasadorul iugoslav si i se va face recomandarea ca partea jugoslava sa nu faca mult caz în aceasta problema. In caz contrar se va arata ca partea ungara va fi nevoita sa dea publicitatii acele documente care vorbesc despre comportarea iugoslavilor în perioada contrarevolutiei, ceea ce probabil nu va conveni partii iugoslave. Sfarsit. Popescu 234." (Arh. MAE, fond. Ungaria 1957-'58, vol. II, f. 11).
