De același autor
Fetele s-au schimbat, simptomul este acelasi: indarjirea majoritatii clasei politice de a nu o rupe cu trecutul. Daca ti se spune de la Bruxelles ca reforma trebuie continuata, lui Frattini i se sufla la ureche ca n-ar da bine s-o sustina pe Monica Macovei. Daca Susanne Kastner declara ca "luptele ce se poarta in randul partidelor din arcul guvernamental sunt nu numai ridicole, ci si daunatoare", atunci PSD o acuza pe Monica Macovei de "internationalizarea" cazului ministrului Justitiei. O emisiune TV cu pretentii de sinteza pluseaza pe acelasi subiect si o acuza pe o jurnalista de la Deutsche Welle, postul unde a aparut declaratia, de "cretinism". Daca Ferber declara ca Monica Macovei a contribuit la aderarea Romaniei la 1 ianuarie 2007, atunci la Bucuresti i se reproseaza Uniunii Europene ca intervine "in treburile interne". Geoana opteaza pentru reinnoirea partidului de dinozauri, punandu-l pe Iliescu ca presedinte de onoare al PSD-ului, iar Felix da lectii in Parlamentul European despre principiile democratiei moderne.
Cristoiu a ramas cu frustrarea ca Basescu nu-l mai ia pe gratis la Bruxelles sa scrie editoriale de mare "calibru" (in trecut, nu scapa nici o ocazie, dar vremurile lui Adrian Nastase sunt duse) iar la "posturi" la Comisia Europeana sunt trimisi tot felul de Nobody "liberali" (nu ma refer aici la Adrian Cioroianu, un parlamentar care reprezinta cu cinste ideea de liberalism). Aparent, ceilalti liberali aflati pe cai mari reprezinta Romania, in realitate, europenii au creat "functii speciale" pentru acesti Farfuridi de Bucuresti.
Asa cum, pe vremea PSD-ului, coagularea opozitiei la un regim semi-oligarhic a fost imposibila fara Traian Basescu, tot asa, actualul guvern condus de liberali va fi sugrumat de planurile sale inexistente si oamenii mediocri care i-au inlocuit pe cei de la inceput. Ionut Popescu, Gheorghe Flutur, Mihai Razvan Ungureanu.
Trei exemple in care ministri dintre cei mai competenti au trebuit sa plece fiindca interesul de partid… nu a corespuns cu interesul national. In Romania, primeaza cel de partid. In acelasi timp, jurnalisti platiti din surse tenebroase mentin o isterie continua, exploatand pasiunea romanilor de a casca gura la televizor. Cum uneori ma numar si eu printre cei cu ochii in ecran, am dat peste un "analist" care comenta de zor demisia ministrului Ungureanu. Un domn "nici prea tanar nici prea batran", de la o gazeta de Dambovita pe rit vechi, sustinea ca, "daca primului-ministru nu-i mai place de freza ta, atunci esti obligat sa-ti dai demisia din guvern". Asa care va sa zica, poate te-ai gandit mata la o freza? Am scapa si de Agentia de Integritate, iar iorgovanii vor rasufla usurati. Din fericire, aceiasi iorgovani au fost incurcati de Curtea Constitutionala si tocmai ei, care se pretind taticii Constitutiei, vor ramane rinocerii penali ai dreptului romanesc de tranzitie.
Desi o motiune de cenzura va putea insemna destramarea electoratului Aliantei D.A., fortat sa se reorienteze spre partide fara apetente de suicid, lucrurile nu sunt atat de grave cum par la prima vedere. S-ar desparti apele in fosta Alianta si, inevitabil, se va mai intampla un lucru: unii vor alege, cu naivitate, PSD, mergand pe ideea ciclului electoral si crezand ca PSD s-a aflat in opozitie. Realitatea este ca mentalitatea tip PSD nu a pierdut niciodata. Acum se numeste PNL (aripa talibanilor), PC sau PRM, pe vremuri s-a numit PD (se mai numeste si acum, dar partial).
Simbolic, bataia administrata celor din Piata Universitatii de presedintele de onoare al PSD seamana cu lovitura data de Tariceanu electoratului care a votat schimbarea din 2004. In schimb se naste, de facto, o alta alianta, sub umbra protectoare a partidului eternului stalinist.
