De același autor
Imediat dupa votul de suspendare a presedintelui Romaniei, Traian Basescu, de catre parlament, pe holurile Comisiei Europene domnea o atmosfera de lehamite si nepasare. Pana in iunie.
Aflata in pana de curent, Comisia Europeana se confrunta cu un masiv deficit de imagine. Printr-un concurs de imprejurari, legate de stadiul incipient al constructiei europene, Comisia nu mai este in stare sa ia pozitii ferme pe nici un subiect. Desi pare sigur pe el, presedintele Barroso este legat cu mainile la spate, in primul rand fiindca nu-si poate alege oamenii cu care sa lucreze direct, comisarii fiindu-i impusi de statele membre. Doua subiecte sunt in atentia statelor membre, la care s-a adaugat unul nou. Primele doua sunt legate intre ele si se refera la modelul social european si Tratatul Constitutional. Al treilea priveste situatia din noile state membre, Romania si Bulgaria.
Ideea europeana esentiala pentru cetateni este salvarea modelului social. Europa a inventat acest sistem, de provenienta crestina (mai tarziu imbracat in haina agnosticismului), al solidaritatii cu aproapele aflat in nevoie. Indiferent ca vorbim de partide conservatoare, crestin-democrate, crestin-sociale, liberale sau social-democrate, Europa inseamna invatamant si asistenta medicala aproape gratuita. Dar asta presupune totodata taxe. Prin taxe se sustine sistemul social european. Sistemul european se distinge net de cel al Statelor Unite, unde neoliberalismul respira aerul libertatii absolute. Statul nu-ti impune sa platesti aproape nimic si esti liber sa traiesti cum vrei. Destinsi si joviali, americanii ar spune, pe scurt: nu vreau sa platesc pentru altul, este treaba mea cum ma descurc daca am probleme. Problemele incep insa atunci cand vezi, in fata spitalelor, magazine de haine second-hand cu lucrurile pacientilor puse la vanzare. Este vorba de hainele celor cu un serviciu bun, dar o sanatate subreda. Mai intai, internarea pe termen mai lung i-a costat pierderea job-ului. Cersitul in fata spitalului este al doilea pas pentru cei mai putin norocosi in viata, dar liberi sa moara unde vor. Statele europene, incepand cu cele nordice si pana la Germania din vremea lui Bismark, au construit un alt tip de stat. In Europa de Est, unii analisti acuza sistemul bunastarii de... marxism. Ar fi adevarat, cu conditia ca insusi Hristos sa fie marxist, ceea ce este evident o aberatie.
Este adevarat, in unele tari membre, sistemul de protectie sociala gafaie din greu, iar Comisia Europeana are capacitatea de a le ajuta. Una dintre acestea este, paradoxal, Franta. Printre altele, francezii au zis "pas" proiectului constitutional tocmai pentru ca articolul care definea modelul social european a fost redactat neconvingator. In tot acest proces, Comisia si-a rezervat deja un rol minor. Vremea lui Jacques Delors a trecut, iar nemultumirile statelor membre sunt exprimate din ce in ce mai vocal. Trecand la a treia problema negativa care a iesit la iveala zilele acestea, ajungem la subiectul Romania. Saptamana trecuta, sase tari impreuna cu Presedintia germana au cerut explicatii cu privire la slaba monitorizare a justitiei. Faptul a trecut aproape neluat in seama, dar ingrijorarea de la Bruxelles pentru reversibilitatea procesului democratic din Romania nu are nici un precedent dupa 2004.
Atunci, Europa celor 25 a dat pe credit Romaniei un vot de incredere si, asa, integrarea a venit rapid, la 1 ianuarie 2007. Mai urma sa se finalizeze dosarele de coruptie ajunse in instanta, sa fie adoptata ANI, sa fie finalizate agentiile de plati prin care fiecare taran sa poata beneficia macar de 100 de euro de la Uniune sau mai mult, in functie de munca si investitii. (440 de milioane de euro sunt oferite Romaniei, dar nimeni nu se va atinge de ele fiindca agentiile de plati nu sunt puse in functiune.)
Ce s-a intamplat dupa trei luni de la integrare? Foarte simplu, dupa ce au fost schimbati toti cei care au inceput reformele dorite de Bruxelles, agenda politrucilor de la Bucuresti nu mai corespunde cu aceea a Comisiei Europene.
Statele europene sunt inselate grosolan, insa pana cand? Pe acest subiect, purtatorul de cuvant al Comisiei, Mark Gray, a declarat: "mai multe state membre au solicitat Comisiei o intalnire, pentru a discuta verificarea procesului de monitorizare stabilit in decembrie 2006 si a situatiei Romaniei in contextul realizarii celor patru obiective la care s-a angajat". Mark Gray nu a dezvaluit cum a prezentat Comisia situatia de la Bucuresti, limitandu-se la generalitati de genul "Comisia urmareste atent desfasurarea evenimentelor din Romania" sau "vom avea echipe de experti care evalueaza mersul reformelor", iar "suspendarea presedintelui este o problema interna a institutiilor romanesti". Sub acest limbaj diplomatic se ascunde penibilul situatiei in care se afla aceeasi Comisie. La Bruxelles, pe langa modelul social si Constitutia europeana, Consiliul European va trebui sa dezbata si despre clauze de salvgardare si suspendari.
Daca nu se va intampla un miracol, clauza de salvgardare va trebui aplicata in iunie, fiindca cele patru obiective pe care guvernul si-a angajat raspunderea nu-i mai intereseaza pe majoritatea parlamentarilor din Romania. Parlamentul se va ocupa, asa cum a declarat "opozitia", de schimbarea legislatiei in domeniul alegerii presedintelui, va adopta, in pofida recomandarilor comisarului Frattini, Codul "Stanoiu" sau il va schimba pe seful DNA.
Este drept, suspendarea presedintelui s-a facut democratic si perfect legal. Tot atat de democratic va fi si celalalt proces din iunie, la Consiliul European, cand statele membre vor vota suspendarea recunoasterii deciziilor judecatoresti emise de instantele din Romania.
Imediat dupa votul de suspendare a presedintelui Romaniei, Traian Basescu, de catre parlament, pe holurile Comisiei Europene domnea o atmosfera de lehamite si nepasare. Pana in iunie.
