De același autor
Chiar pe finalul unei emisiuni de radio s-a produs următorul dialog: „Dacă ți-aș spune că în țara asta lebedele din parcurile regale sunt mâncate sau crapii sunt scoși din iazuri și mâncați de către oameni care vin din țări cu culturi diferite, ești de acord cu mine că asemenea lucruri se întâmplă?”, îl întreabă Nigel Farage pe Nick Ferrari, moderatorul de la LBC.
„În mod cert am citit... n-am auzit de lebede, dar de crapi am citit. Dar cine ia lebedele și crapii?”
„Oameni care provin din țări unde așa ceva este foarte acceptabil.”
„Est-europeni, români, oameni de genul ăsta?”
„Asta cred eu!”, a răspuns Farage.
Dacă vă încearcă un sentiment de déjà vu, nu sunteți singurii. Despre lebede mâncate de români am mai auzit la începutul anilor ’90. Doar că atunci era vorba de Viena, nu de Londra. Atunci, ca și acum, s-a dovedit a fi o minciună. „Fake news”, îi spunem în zilele noastre. O minciună transformată însă în mit. Un mit cu o putere de regenerare remarcabilă, de care se pare că nu avem cum să scăpăm vreodată. Ce mai contează că asociația care întreține cele opt parcuri regale a spus că nu există cazuri de lebede violentate în vreun fel? „Românii” și „lebedele” s-au întâlnit din nou în aceeași propoziție.
În ceea ce-l privește pe Nigel Farage, el este, înainte de orice, consecvent. Îi disprețuiește pe români în mod sincer și nu este prima oară când o arată. Aviz politicienilor români care vor să se tragă în poză cu el. În 2014, el povestea că s-ar teme dacă în casa vecină s-ar muta români. Acum s-a inspirat de la prietenul său de peste Ocean Donald Trump, care spunea că haitienii mănâncă animale de companie în Ohio. Din nou, adevărat sau nu, asta contează mai puțin, atât timp cât Trump a câștigat. Dacă mâine ar fi alegeri, și Farage ar câștiga. Cel puțin asta ne arată sondajele. Cine nu-l ia în serios pe Nigel Farage cu Reform UK, partidul pe care îl conduce, o face pe proprie răspundere. Acesta este și motivul pentru care propunerile avansate de Reform au generat un șoc atât în mediul politic, cât și la nivelul populației.
Cu doar două zile înainte de fantezia cu lebedele de la radio LBC, Reform și-a expus planul în ceea ce privește migrația. Pentru a înțelege mai bine resorturile, trebuie să ne întoarcem la Brexit. Votul pentru ruperea de Uniunea Europeană s-a datorat în primul rând migrației. La acea vreme, problema era migrația intracomunitară, adică din interiorul Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, români, bulgari, polonezi ș.a.m.d. Brexit urma să stăvilească imigrația, dar s-a întâmplat exact opusul: migrația a crescut spectaculos! Românii și bulgarii au dispărut din statistici, dar în locul lor au venit, într-un număr mult mai mare, nigerieni, pakistanezi sau indieni. Acest fenomen a căpătat și un nume: „Boriswave” sau „valul lui Boris”, având în vedere că politica ușilor deschise a fost practicată de guvernul condus de Boris Johnson. „Cea mai mare trădare a guvernării Tory încă nu a dat în clocot. Aceasta este Boriswave, adică milioane de migranți non-EU cărora le-a fost permis să vină în această țară și care în următorii ani vor fi eligibili pentru dreptul de ședere permanentă (ILR – Indefinite Leave to Remain)”, spune Zia Yusuf, unul dintre liderii Reform. Potrivit acestuia, numărul s-ar ridica la 3,8 milioane, din care 2 milioane urmează să aplice pentru ILR în anii care vin. ILR se obține după 5 ani de ședere legală și este precondiția pentru obținerea cetățeniei. Soluția Reform? Nici mai mult, nici mai puțin decât desființarea ILR, adică a dreptului de ședere permanentă. Inclusiv pentru cei ce dețin deja acest drept, deci sunt în deplină legalitate. Imaginați-vă că SUA ar desființa green cardul, echivalentul ILR, și că fiecare deținător de green card ar fi nevoit să aplice pentru o viză temporară. Un coșmar pentru cei vizați! Mai ales având în vedere că noua viză va fi mult mai dificil de obținut, cu un prag salarial de peste 60.000 de lire, față de 41.700 în prezent. Totodată, rigorile de limbă vor fi mai ridicate și, nu în ultimul rând, deținătorii unor asemenea vize vor fi excluși de la orice fel de beneficii sociale.
Chiar dacă alegerile la termen sunt abia peste patru ani, întrebarea care preocupă cel mai mult este următoarea: ce se va întâmpla cu milioanele de cetățeni EU (cel puțin 4 milioane) care în urma Brexit au aplicat și au obținut statutul de „settled”, adică tot un drept de ședere permanentă? Aceștia nu sunt vizați de Reform. De altfel, reprezentanții formațiunii conduse de Nigel Farage țin să facă distincția în ieșirile publice între cetățeni EU și cetățeni non-EU. Potrivit acestora, cei vizați de ei în „Boriswave” sunt în proporție de 96% cetățeni non-EU care devin eligibili pentru ILR începând cu 1 ianuarie 2026.
Reacțiile laburiștilor de la putere nu au întârziat să apară. „Când a fost ultima oară când Nigel Farage a spus ceva pozitiv despre viitorul țării sale? Nu poate, pentru că lui nu-i place Marea Britanie, el nu crede în ea”, s-a dezlănțuit premierul Starmer de la tribuna congresului laburist de săptămâna trecută. În ceea ce privește planurile expuse de Reform, pe acestea le consideră „rasiste” și „imorale”. La rândul ei, cancelarul Exchequer Rachel Reeves (ministră de Finanțe, n.r.) a caracterizat Reform ca fiind „cea mai mare amenințare la adresa stilului nostru de viață” și a pus la îndoială cifrele avansate de Nigel Farage și Zia Yusuf. Aceștia au susținut că măsurile lor vor genera economii de 234 de miliarde de lire, citând un studiu realizat de CPS, un institut care ulterior și-a retras estimările.
Partidul de guvernământ are, la rândul său, propriile planuri pe marginea migrației. Acestea au fost expuse pe larg în luna mai, dar suportă adăugiri. Cu doar câteva luni în urmă, premierul spunea că măsurile propuse vor scădea migrația, dar „dacă este nevoie să facem mai mult pentru a reduce din presiunea pe serviciile publice, atunci, rețineți ce vă spun, vom face mai mult”. Așadar, deja a sosit vremea pentru „mai mult”. Ministrul de Interne Shabana Mahmood a prezentat câteva dintre punctele ce vor fi supuse consultării publice: în vederea obținerii dreptului de rezidență, vor fi obligatorii contribuțiile la asigurările sociale; aplicanții trebuie să aibă cazierul curat și să nu fi încasat vreodată beneficii sociale. Un nivel de cunoaștere ridicat al limbii engleze va fi, de asemenea, necesar. Acestea vin pe lângă dublarea perioadei de ședere necesară obținerii rezidenței de la cinci la zece ani.
Din acest veritabil concurs al măsurilor antiimigrație nu putea să lipsească Partidul Conservator. Strategia Tory se îndreaptă însă cu precădere către imigrația ilegală. Numărul trei în sondaje și într-o lipsă de formă istorică, partidul încearcă să recâștige în primul rând electoratul de dreapta pierdut la Reform, dar și votanții care s-au îndreptat către liberal-democrați. Inspirația pare să vină tot din America. Șefa formațiunii, Kemi Badenoch, și-a anunțat intenția de a forma o unitate specializată în deportări, asemănătoare cu ICE lui Donald Trump din SUA. Noul organism, intitulat „Removals Force”, ar urma să deporteze 150.000 de oameni pe an sau 750.000 pe durata unui mandat parlamentar de cinci ani. Ca termen de comparație, potrivit BBC, anul trecut au fost deportați doar 35.000 de oameni. În același timp, pentru a facilita expulzările, Marea Britanie ar urma ca după 75 de ani să părăsească Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această mișcare ar situa UK în tabără cu Rusia și Belarus, singurele state europene care nu se regăsesc în această instanță.
Concursul de măsuri antiimigrație pune din nou în evidență lunga umbră a Brexit. Ahtiat după acorduri comerciale care nu se mai materializau, Guvernul Boris Johnson a făcut concesii enorme în ceea ce privește imigrația. Efectele acelor măsuri abia încep să se resimtă.
