De același autor
De ce au "defectat" democratii
Ziua de luni, 4 aprilie, in care Vladimir Voronin a fost reales presedinte, confera realitatii politice instalate dupa 6 martie in Moldova conotatii de-a dreptul halucinante. Ce s-a intamplat de fapt? Doua fractiuni de Opozitie, PD si PPCD, precum si grupul deputatilor social-liberali au votat un presedinte comunist, un inamic ideologic, in conditiile in care acesta a promis sa ancoreze temeinic si ireversibil Republica Moldova la "tarmul" valorilor europene. Mezalianta a starnit un urias scandal in spatiul simbolic basarabean, acolo unde gasim optiuni incandescente, adeziuni maximaliste, pozitii incompatibile. Si tocmai de aici, din zona "esentelor tari", rasuna cuvintele "vanzare", "Iuda", "treizeci de arginti" si alte imprecatii patriotice la adresa celor trei "defectori" ai cauzei nationale. "Tradarea" lor s-a transmis in direct la televiziunea nationala - sedinta din 4 aprilie a Parlamentului, la care a fost votat, din prima incercare, Vladimir Voronin pentru un al doilea mandat prezidential. Un show politic urmarit cu sufletul la gura de toata suflarea Republicii Moldova.
Intrebarea obsedanta a acestor zile a fost: de ce au tinut d-nii Rosca si Serebrian sa-l ajute pe Voronin, stiind ca isi pateaza imaginea, o data ce voturile-lipsa, necesare alegerii presedintelui, fusesera identificate deja in tabara lui Diacov? Mai intai ca apele in PCRM, se pare, nu erau chiar atat de limpezi, si presedintele a fost nevoit sa negocieze. La randul lor, liderii din Opozitie au afirmat ca, votandu-l pe Voronin, au dorit sa-si asume niste responsabilitati, sa abandoneze pozitia confortabila a celui ce sta pe margine si nu risca nimic, cum adesea li s-a reprosat, deoarece trebuiau evitate alegerile anticipate. Cele 75 de sufragii, cate a "cules" in cele din urma Vladimir Voronin, - cu 4 mai mult decat in 2001, desi azi PCRM detine in Parlament 15 mandate mai putin - se explica prin faptul ca Rusia nu l-a vrut in ruptul capului pe Voronin presedinte! In plus, o decizie in extremis a procurorului orasului Chisinau a impiedicat desfasurarea unor proteste in fata Parlamentului chiar in ziua de 4 aprilie, proteste autorizate de primarie ale unor fosti combatanti din Transnistria, manevrati din umbra de Rusia, dupa cum s-a tot vorbit la Chisinau. Aceasta, se pare, nu s-ar fi incurcat in scrupule pentru a da peste cap alegerea lui Voronin, inclusiv prin dorinta de a finanta o revolutie orange "pe dos", condusa de PPCD, si prin proferarea unor amenintari fizice la adresa lui Iurie Rosca si Dumitru Diacov, despre care cei doi au relatat intr-o emisiune la PRO TV Chisinau, marti, 5 aprilie. Se poate spune, asadar, ca Moscova a ramas cu buzele umflate, iar Voronin a obtinut o legitimitate democratica nevisata gratie sprijinului oferit de o parte a Opozitiei. Dar cu ce s-a ales Republica Moldova?
Rocada pe scena politica basarabeana
Dupa 4 aprilie, in Basarabia s-a conturat o situatie politica inedita, care contrazice vechile demarcatii ideologice, uzitate in ultimii 14 ani. Reorientarea Partidului Comunist spre Occident a transformat Opozitia "dura" in una "constructiva", pe cand asa-zisul Centru politic, banuit mereu de complicitati cu Estul si de criterii morale mai diluate, s-a plasat pe pozitii ireconciliabile, dupa ce exponentii sai au facut cateva declaratii la fierbinteala, imediat dupa scrutinul din 6 martie, pe care, ulterior, s-au incapatanat sa nu le mai retracteze. Semnificatia acestei rocade, de la care va trebui sa pornim de aici incolo in analizele noastre, scapa deocamdata unor comentatori din Basarabia, inflamandu-le discursul. PD, PPCD si social-liberalii au avut initiativa politica, in timp ce Alianta "Moldova Noastra" - restul ce-a mai ramas din Blocul "Moldova Democrata", dupa ce Diacov si Serebrian l-au parasit - a refuzat sa se implice. Liderul sau, Serafim Urechean, nici macar nu s-a incumetat sa ia cuvantul in sedinta din 4 aprilie a Legislativului, transmisa in direct la TVM, pentru a explica motivele pentru care a refuzat sa-l infrunte pe Voronin in batalia pentru postul de presedinte, asa cum il obliga sloganul electoral "Serafim Urechean - lider national". BMD nu si-a aruncat "in foc" propriul candidat, iar pentru a-si salva imaginea in fata alegatorilor a formulat 22 de conditii pentru sustinerea lui Voronin, intre care adoptarea legilor lustratiei si a accesului la dosarele Securitatii - revendicari ce nu au figurat nici macar in platforma electorala a BMD si e putin probabil ca s-ar fi regasit intr-un virtual program de guvernare al acestuia. Conditii facute anume spre a fi respinse, intrucat, daca le-ar fi acceptat, Voronin risca sa-si piarda sustinerea propriului partid.
De fapt, dupa 6 martie, am fi sperat sa asistam la niste discutii principiale intre Putere si Opozitia unita, ca in decembrie trecut in Ucraina, discutii supervizate eventual de proaspatul reprezentant al Uniunii Europene in Moldova, pentru a nu permite realegerea lui Voronin fara nici un fel de angajamente din partea acestuia. Dar chiar si daca nu s-ar fi coalizat cu restul Opozitiei, inaintandu-si propriul candidat sau limitandu-si pretentiile la un set rezonabil de revendicari, de care sa nu se scuture, las, in fata ziaristilor, a doua zi dupa alegerea lui Voronin - Blocul "Moldova Democrata" si-ar fi pus partenerii din Opozitie intr-o situatie incomparabil mai delicata. Pentru ca lor le-ar fi fost infinit mai greu sa justifice boicotarea scrutinului sau votarea unui presedinte comunist. Asa insa defetismul BMD-ului a dezlegat mainile celor din PPCD, PD si PSL, iar pe Urechean l-a scos pe necarosabil. L-a preschimbat intr-un infrant fara glorie.
Soarta formatiunilor din Opozitie care l-au votat pe Voronin, in speta a crestin-democratilor, nu este una de invidiat. Ele si-au aruncat toate cartile in joc si ar putea pierde mai mult decat primi. Pot pierde sprijinul propriului electorat, tocmai pentru ca nu au mizat pe valori imuabile, transistorice, de genul "limba", "natiune", "credinta", "Dumnezeu" s.a., in jurul carora se face atata demagogie in Moldova, ci pe realizarea unor lucruri concrete, mult mai... telurice, menite sa instituie o atmosfera ceva mai respirabila, un mediu politic in care aceste valori absolute sa fie sustinute fara teama de represiune sau de ridicol. Au iesit in fata, nu au cobit pe la spate. Le poti contesta optiunea, dar nu poti sa nu le asculti argumentele, oricat de suspecta ar parea "elasticitatea" acestora.
Invataminte pentru viitorul imediat
Din povestea ultimelor zile in Basarabia cred ca ar trebui sa se traga urmatoarele invataminte: in politica este bine sa nu arzi niciodata puntile, sa-ti lasi o portita deschisa, un camp de manevra, caci aici ne aflam in zona conjuncturilor, a oportunitatilor ce alcatuiesc pana la urma normalitatea "cenusie" a unei democratii. Pentru acelasi motiv e necesar ca Alianta "Moldova Noastra" sa-si recapete suflul, iar celelalte fractiuni ale Opozitiei sa incerce sa colaboreze cu ea pentru a constitui o forta redutabila, capabila sa-i oblige pe comunisti sa-si respecte angajamentele continute in "decalogul" inaintat de Iurie Rosca si Oleg Serebrian liderului comunist, ca o garantie suplimentara ca Planul de Actiuni "Moldova-Uniunea Europeana", din care s-au inspirat, va fi indeplinit (daca nu cumva se va merge mai departe, si anume la cooptarea la guvernare a "opozitiei constructive"). La fel de important este ca societatea civila si presa independenta sa cenzureze miscarile actorilor politici si sa vegheze asupra realizarii acordului ce a condus la reconfirmarea d-lui Voronin in functia de presedinte.
Alegerile parlamentare din 6 martie si, ulterior, scrutinul prezidential din 4 aprilie au developat o responsabilitate colectiva imposibil de ignorat: unii s-au "convertit" subit la democratie, altii au devenit "colaborationisti" pentru a nu-i lasa pe primii sa se razgandeasca, in timp ce restul, adica toti ceilalti, se imbata cu iluzia ca si-au pastrat puritatea unor idealuri, pe care le-au pasat, comod, generatiilor viitoare.