Limba romana in Basarabia sub zodia lui Sisif

Vitalie Ciobanu 28.01.2002

De același autor

Justificarea actiunilor de protest

Dupa zece luni de guvernare comunista, care parusera sa lase o lespede a tacerii si apatiei peste Republica Moldova, manifestatiile din ianuarie curent de la Chisinau, legate de introducerea limbii ruse ca materie de studiu obligatorie in scolile romanesti, au constituit primele proteste ale "celeilalte" Basarabii, cea care fusese aruncata in genunile umilintei si rusinii de votul majoritar procomunist din 25 februarie trecut. Nu este singura revolta de atunci. In primavara anului trecut, s-au desfasurat actiunile satenilor din satul Palanca impotriva semnarii tratatului de frontiera cu Ucraina, prin care Chisinaul ceda Kievului o portiune din sosea (aproximativ 8 km) in zona acestei localitati, obtinand in schimb dreptul iluzoriu de folosinta a caselor de odihna ce apartinusera fostei R.S.S. Moldovenesti la Marea Neagra, aflate azi pe teritoriul administrat de Ucraina. Protestul locuitorilor din Palanca nu a fost sustinut de alti concetateni ai lor. Ametiti de radicalismul increderii acordate noilor guvernanti cu numai doua luni mai devreme, basarabenii inca nu realizau la acea data gravitatea a ceea ce se intamplase (anume, stirbirea teritoriului national), nu intelegeau arbitrarul guvernarii comuniste; necazurile acelea nu erau ale tuturor, nu vizau intreaga populatie a Moldovei. Tocmai lipsa liantului social in jurul unor principii fundamentale pentru o comunitate a dus la victoria comunistilor.
Protestele de acum, mai mari ca amploare si ca durata, intervin intr-un context diferit. De data aceasta este amenintat un bun national - limba romana -, iar pericolul se resimte cu acuitate si la Chisinau, si la Balti, si la Soroca, si la Cahul. Apoi, cele zece luni de guvernare au inceput sa erodeze inevitabil iluziile multora in capacitatea noii puteri de a scoate tara din criza. "Parteneriatul strategic" cu Rusia s-a dovedit o gogoasa propagandistica, aratand ca singura calificare a ortacilor lui Voronin este lupta cu "naluca romanismului". Demonstratiile de azi de la Chisinau nu constituie o dovada de nationalism si rusofobie din partea bastinasilor, ci o incercare de salvgardare a identitatii nationale a populatiei majoritare romanesti din Republica Moldova (circa 65%, o situatie mai favorabila decat in tarile baltice, cu exceptia Lituaniei). In conditiile specifice ale Moldovei, unde limba rusa, dupa 1991, nu a incetat nici o clipa sa serveasca ca mijloc de comunicare, iar in ultimii ani a devenit principalul vehicul publicitar si de afaceri (pentru ca banii in economia reala vin din Est, nu din Romania si din Occident), introducerea limbii ruse ca materie obligatorie in scoli - limba unei minoritati etnice in Republica Moldova, dar si a unei mari puteri straine - precum si preconizata acordare pentru rusa a statutului de limba oficiala, va duce automat la eliminarea limbii romane, care rezista la nivel administrativ in Basarabia numai gratie unor prevederi legale pe care le-a obtinut la inceputul deceniului trecut, dupa o perioada de totala marginalizare sub sovietici. De aceea, pentru a nu fi gresit intelese - aratam si cu alta ocazie -, problemele majoritatii romanesti dintre Prut si Nistru sunt corect situate atunci cand ea, aceasta majoritate, este vazuta ca minoritate in cadrul general al fostului imperiu sovietic, actualul CSI, data fiind subordonarea politica si economica a Republicii Moldova spatiului rasaritean. Din acest punct de vedere, romanii basarabeni ar trebui sa beneficieze de ajutoarele cuvenite unor minoritati, adica in fapt comunitatilor amenintate. Chiar daca este o abordare care face abstractie formal de granitele politice actuale, ea imi apare cu adevarat justa, pentru ca se intemeiaza pe realitati. Articolele din presa occidentala prilejuite de actualele manifestari in apararea limbii romane de la Chisinau expun, din fericire, legitimitatea acestora.
Partidul lui Iurie Rosca a fost avertizat, printr-o scrisoare a ministrului Justitiei, Ion Morei (personaj de trista faima), cu suspendarea activitatii, daca nu va inceta actiunile de protest, care, in opinia ministrului, contravin Constitutiei si legilor tarii. Dar si deputatii crestin-democrati evoca legea, si anume art. 13 din Constitutie, care legifereaza o singura limba de stat, si, de asemenea, Legea statutului deputatului, care permite desfasurarea unor "intalniri cu alegatorii", fara avizul Primariei, asa cum si-au numit organizatorii, strategic, mitingurile din centrul Chisinaului. In plus, ordinul ministrului Invatamantului privind introducerea predarii obligatorii a limbii ruse in scolile romanesti, emis inca din august, contravine si Legii invatamantului (art. 8 (3)), care prevede ca doar studierea limbii oficiale este obligatorie in toate institutiile de invatamant din Republica Moldova. Decizia respectiva contravine, de asemenea, si Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, in care se afirma ca "parintii au dreptul de prioritate in alegerea felului de invatamant pentru copiii lor minori".

Se poate spune, deci, ca avem de a face cu o situatie de paradox juridic, care a insotit mereu in istorie evolutia (uneori pe cale violenta) a unor natiuni. Rezolvarea acestei contradictii a fost postulata pentru prima data in Declaratia de Independenta a Statelor Unite ale Americii, care proclama "dreptul poporului de a schimba sau chiar aboli o anumita forma de guvernamant, daca aceasta devine distructiva pentru insesi scopurile existentei sale". Nu altul a fost temeiul juridic al revolutiilor anticomuniste din 1989 din tarile Europei de Est. Istoria se repeta, acum in Moldova, dar nu in raport cu o putere ilegitima, cum fusese cea rezultata din instalarea frauduloasa dupa razboi a regimurilor comuniste, ci in urma unor alegeri "libere si corecte", alegeri pe care PCRM tinde sa le foloseasca pentru a suprima democratia care i-a permis revenirea la putere. Partidul revansard al lui Voronin se comporta clar ca un partid antisistemic, ca o veritabila putere de ocupatie, ceea ce aduce un element inedit in conditiile Moldovei. Evenimentele de acum din Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau nu fac decat sa traduca principiul libertatii originare a cetateanului, impotriva unei autoritati opresoare.

Biografiile incarcate ale democratilor

Protestele din capitala Basarabiei, organizate de PPCD, nu au fost sustinute, cum ne-am fi asteptat, de alte partide din opozitie. In tabara democrata sunt inca mult prea puternice idiosincraziile reciproce, in plus - considera unii lideri - asocierea garniturilor lor "imaculate" la actiunea crestin-democratilor le-ar aduce anumite prejudicii de imagine si, in egala masura, castiguri politice lui Iurie Rosca. Asemenea reticente sunt de inteles, gandindu-ne la divergentele dreptei, numai ca de pe urma cercului vicios pe care il schiteaza ele nu are nimeni de castigat: nici partidele din opozitia extraparlamentara, nici cauza limbii romane in ansamblul sau. Asa cum inainte PPCD-ul s-a jucat cu focul, contribuind, alaturi de comunisti, in numele "luptei comune cu coruptia", la destramarea fostei aliante de guvernamant (ADR), la fel si celelalte partide, numai pentru a-si asigura exclusivitatea in fata electoratului anticomunist, prefera competitiei intr-un mediu normal, la care azi putem doar visa, manevrele pe muchia abisului ce tinde sa inghita intreaga Basarabie. Jocul este mult prea periculos. Cu toate acestea, nu se va ajunge la o colaborare eficienta intre democrati, ceruta tot mai insistent de opinia publica, fara o clarificare a raporturilor reciproce. Pentru ca vorbim de o acuta criza de incredere. Lui Iurie Rosca nu i se iarta disidenta in cadrul fostei aliante de guvernamant, disidenta ce a dus in final la demiterea guvernului Ion Sturza si, ulterior, la alegeri anticipate. La randul sau, Valeriu Matei s-a remarcat prin scandalurile de coruptie din sanul PFD (partid pe care il conduce) si tot lui i s-a mai imputat haosul si proasta selectie a cadrelor in propria formatiune (o dovada elocventa a ultimei acuzatii constituind-o Anatol Dubrovschi, ex-fruntas si parlamentar PFD, azi consilier al lui Voronin, care combate de zor Istoria Romanilor intr-un ciclu de emisiuni copios difuzate la TVM, alaturi de Vasile Stati - un vechi si inrait politruc sovietic, reactivat de noua stapanire comunista). Traseele oscilante ale lui Snegur si Diacov sunt bine cunoscute si ele (fostul speaker a iesit destul de sifonat si in urma tentativei sale recente de a se pricopsi cu un ginere arab, celebrul Mahmud Hamud). Neimpovarat de o biografie discutabila este doar Partidul Social-Liberal al lui Oleg Serebrian. Infiintat dupa ultimele alegeri, aceasta formatiune a tinerei generatii incearca sa-si combine preocuparea pentru extinderea in teritoriu cu intrarea intr-o formula de asociere cu partenerii sai "naturali", o alianta pentru care presedintele PSL pledeaza energic. Partidul lui Serebrian este deocamdata unica formatiune care s-a solidarizat cu actiunile PPCD impotriva studierii obligatorii a limbii ruse in scoli si si-a chemat sustinatorii sa se alature miscarii de protest.
O grea mostenire apasa pe umerii democratilor basarabeni. Spre deosebire de politicienii din Sfatul tarii de acum 83 de ani, care, sub presiunea evenimentelor declansate de revolutia rusa si a debandadei provocate de bolsevici pe Frontul Roman, au demonstrat o remarcabila coeziune si au stiut sa adopte decizii esentiale pentru destinul Basarabiei, culminand cu Declaratia de Unire de la 27 martie 1918, mai lunga coabitare a partidelor romanofile in anii '90, in conditiile Moldovei "independente", a dus la destramarea completa a Miscarii de Eliberare Nationala, la o refacere rapida a influentei rusesti intre Prut si Nistru, inclusiv prin folosirea parghiei transnistrene. Desi in teritoriu adeptii partidelor democrate colaboreaza fara probleme, de fiecare data, ca intr-un blestem, ei au fost fortati de sefii din capitala sa voteze liste separate, de parca ar fi trebuit sa execute un scenariu cu finalul dinainte hotarat.

Scepticismul maselor

Noutatea noii miscari protestatare consta in activizarea societatii civile, a studentilor si liceenilor participanti in numar mare la mitinguri. Si as aminti elanul unor tineri din Chisinau, constituiti intr-un Grup de Actiune Civica, care au initiat pe site-ul lor yam.ro o strangere de semnaturi impotriva predarii obligatorii a limbii ruse in scolile din Republica Moldova, in paralel cu colectarea adeziunilor in Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau. Fixate pentru ziua de marti, 15 ianuarie, sedinta Colegiului de la Ministerul Invatamantului, care trebuia sa dea lumina verde limbii ruse in scolile romanesti din Basarabia, a fost amanata, la fel si sedinta de guvern ulterioara, convocata in aceeasi problema. Puterea isi cantareste vointa de a merge pana la capat in intentiile sale de rusificare fata cu rezistenta celor ce i se opun. Totusi, in pofida protestelor de la Chisinau si din alte localitati, populatia de la tara priveste cu destula indiferenta situatia si nu-si doreste decat linistea unei ratii care s-a subtiat incontinuu in ultimii zece ani, fara ca celor multi sa li se fi oferit macar promisiunea unei perspective mai bune. Nu pentru limba romana au votat acesti oameni pe 25 februarie, ci pentru "painea cea de toate zilele", pe care democratii au neglijat-o. Avand creditarea externa blocata, comunistii au reusit totusi sa ridice pensiile la sfarsitul anului. Nesemnificativ, dar suficient pentru a marca diferenta. Impacienta lui Voronin in chestiunea Transnistriei urmeaza, pe de alta parte, sa-i asigure aura de patriotism care sa compenseze in ochii basarabenilor tendintele sale rusofile. Logica presedintelui nu e lipsita de temei, insa situatia Moldovei e atat de precara, incat nici o tabara nu-si poate face calcule sigure: nici puterea, nici opozitia.

Ce ne facem cu responsabilitatea?

Intervenite dupa 10 ani de independenta a Republicii Moldova, manifestatiile de azi in sprijinul limbii romane, sa recunoastem, ne dau o puternica si neplacuta senzatie de déja vu. Vorbitorii din piata Marii Adunari Nationale, politicieni si scriitori, de la Iurie Rosca la Mihai Cimpoi, sunt sau au fost deputati in Parlamentul de la Chisinau si au traversat in acest interval situatii incomparabil mai bune, cand au avut posibilitatea sa dea un curs mai fericit Basarabiei. Revenirea lor in strada nu este doar un gest firesc in circumstantele create, ea are si semnificatia recunoasterii implicite a propriilor esecuri politice, care au culminat cu aducerea comunistilor la putere. Nimeni din intelectualii si politicienii basarabeni democrati, patrioti inflacarati ai Unirii, nu si-a asumat responsabilitatea pentru caderea de azi a Moldovei. Nu s-a facut o analiza serioasa a cauzelor pentru care, iata, trebuie sa o luam de la capat cu apararea limbii romane, intr-un absurd si umilitor efort sisific, dar intr-o situatie economica si sociala mult mai dificila in care vechile lozinci si mijloace de lupta nu mai rezista noilor pericole. Aceasta lipsa de asumare a responsabilitatii pentru greselile trecutului mineaza de pe acum reusitele viitoare, la care ne mai gandim cu speranta.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22