De același autor
Ochelarist jovial, sangvinic, cu obrazul rotund napadit de o barba bogata de Mos Craciun al surprizelor sau, prins intr-o alta metafora, un "ursulet panda" pus pe sotii, vorbind dezinvolt despre orice afacere geopolitica, Stanislav Belkovski pare sa intruchipeze tipul analistului rus de "scoala noua", umblat prin Occident, lipsit de prejudecati, mare amator al suetelor la un pahar de whisky si iubitor al brainstorming-urilor intelectuale gen "Cine stie castiga", foarte populare in mediile sibarite rusesti. Acest politolog vesel, cu alura sa neconventionala, a lansat o idee care a bulversat multa lume la Bucuresti si a dat fiori in Moldova. Pentru a iesi din clinciul transnistrean, spune Belkovski, regiunii separatiste trebuie sa i se acorde independenta, iar Basarabia se cuvine sa se uneasca cu Romania. Propunerea politologului rus, lansata acum cateva luni, a reintrat in atentia opiniei publice cu prilejul unui simpozion organizat pe 9 iunie de ziarul Ziua, in colaborare cu Fundatia "Romania-Rusia", la hotelul Marriott din Bucuresti. Invitati - autorul senzationalei idei, Stanislav Belkovski, si mai multi analisti din Bucuresti, Chisinau, Tiraspol si Moscova. Oferta ruseasca este de-a dreptul ametitoare pentru acei care asteptasera ca fluxul evenimentelor din 1989-1991 sa conduca nu la proclamarea unei independente discutabile, ci la reunirea Basarabiei cu Romania, act ce ar fi insemnat inchiderea, fie si partiala (nu uitam de teritoriile romanesti "mostenite" de Ucraina de la URSS) a parantezei comunisto-totalitare, care pentru basarabeni si bucovineni s-a cascat asemeni unui abis la 28 iunie 1940.
Cat de serioasa este propunerea rusilor? Stanislav Belkovski nu pare un fitecine. Conduce Institutul de Strategie Nationala de la Moscova si se prezinta drept un apropiat al presedintelui rus (Belkovski spunea intr-un interviu recent despre Putin ca acesta ar fi de acord in proportie de 97% cu proiectul sau). De aceea, propunerea merita o analiza minutioasa. Exista, in mod evident, doua seturi de obiectii ce pot fi aduse si au si fost formulate, inclusiv in cadrul dezbaterii amintite, la adresa acestei, de-a dreptul neobisnuite, oferte rusesti. Le vom puncta pe scurt, apoi vom face cateva constatari privind reactiile pe care le-a provocat si implicatiile sus-numitei initiative.
Capcanele proiectului Belkovski
Proiectul Belkovski, aparut dupa esecul "planului Kozak", de federalizare a Republicii Moldova, are acelasi scop, redus, aparent, la o varianta minimala: recunoasterea independentei Transnistriei si prezervarea trupelor si arsenalului militar rusesc, pe care Eltin, la summit-ul de la Istanbul din 1999, se obligase sa le retraga, iar Putin cauta subterfugii pentru a nu respecta acest angajament. Proiectul politologului moscovit, daca ar fi acceptat, ar crea dificultati Romaniei in strategia sa de integrare in Uniunea Europeana (unde i s-a fixat un grafic precis), antrenand subit un teritoriu minat de instabilitate si ramas mult in urma eforturilor romanesti de adecvare institutionala la standardele Bruxelles-ului. O Transnistrie independenta ar da destula bataie de cap aliatilor din NATO, care s-ar trezi, ca si Uniunea Europeana extinsa, in proximitatea unei enclave rusesti inarmate pana in dinti.
Mai departe. Belkovski nu spune nimic despre procedura tehnica de materializare a planului sau. Or, schimbarea statutului Republicii Moldova - practic desfiintarea sa - nu poate fi facuta decat printr-un referendum sau printr-o decizie a parlamentului, fapt imposibil in conditiile actuale; de asemenea, ar fi nevoie de acordul marilor puteri, care au momentan o alta agenda. Dar obiectia principala ce trebuie rostita cu voce tare este: din ce postura isi permite Rusia sa faca o asemenea oferta? Republica Moldova este un stat independent, recunoscut de comunitatea internationala, intre granitele sale de la 1991, incluzand regiunea din stanga Nistrului. Proiectul Belkovski developeaza ceea ce nu mai trebuia demonstrat: reaua-credinta a Rusiei fata de Basarabia, pe care Moscova nu a incetat sa o trateze ca pe o colonie, pretabila oricarui tip de manevre si ping-pong-uri geopolitice.
Efectele pozitive ale initiativei rusesti
S-a spus despre proiectul Belkovski, pe buna dreptate, ca este o capcana, un "fruct otravit" pasat Romaniei, intr-un moment de maxima mobilizare a acesteia pe directia Uniunea Europeana. Orice lucru insa, cum bine stim, are si un revers. Fara sa vrea, proiectul Belkovski genereaza efecte benefice pentru interesele nationale ale Republicii Moldova. Aspectul pozitiv cel mai important al acestei initiative este ca Rusia recunoaste, astfel, pentru prima data in istorie - plecandu-si urechea, s-ar zice, la vorbele lui Soljenitin - romanitatea Moldovei dintre Prut si Nistru, spre stupoarea moldovenistilor de la Chisinau, facand praf si pulbere teoria despre limba si natiunea "moldoveneasca". Este, in mod cert, un progres, un semn de modernizare: Rusia se vede nevoita, iata, sa-si schimbe tonul, sa faca serioase eforturi de imaginatie, sa caute solutii neortodoxe la probleme pe care nu le mai poate rezolva cu aroganta de altadata.
Proiectul Belkovski reactualizeaza "chestiunea Basarabiei", care a ramas in suspensie si dupa declararea independentei in 1991, in principal din cauza Rusiei, al carei amestec in evolutiile democratice din Moldova au mers pana la declansarea unui razboi pe malurile Nistrului. Moscova stia ca lasand lucrurile in voia lor in Moldova, s-ar fi ajuns, intr-un fel sau altul, la unirea acestei provincii cu Romania. Noua initiativa ruseasca pune pe masa clasei politice si a unor cercuri de influenta romanesti un dosar pe care multi la Bucuresti il clasasera: problema Basarabiei exista, afirma Belkovski, si va afecteaza si pe voi, nu aveti cum sa fugiti de ea.
O alta tinta "colaterala" a proiectului rusesc o reprezinta Partidul Comunist de la Chisinau. De altfel, lipsa de reactie a oficialitatilor moldovene fata de initiativa d-lui Belkovski este mai mult decat stranie. Rusia ataca "statalitatea" - aceasta nepretuita "perla" a comunistilor -, cum nu si-au permis sa o faca "imperialisti de la Bucuresti" (apud Vl. Voronin), iar guvernarea comunista tace chitic. Numai daca pretinsul Pact de Securitate si Stabilitate pentru Republica Moldova, lansat recent de presedintele moldovean, nu reprezinta cumva o replica in extremis, indirecta si disperata, la neasteptata lovitura sub centura venita de la Moscova. Situatia este de natura sa produca cel mai mare scandal in relatiile moldo-ruse, daca Voronin si ai sai si-ar lua in serios rolul de aparatori ai "statalitatii moldovenesti", pe seama careia PCRM face atata demagogie. Propunerea lui Belkovski smulge practic comunistilor pamantul de sub picioare, aratandu-le conditia lor de fantose oricand abandonabile, iar lipsa unui protest explicit din partea acestora tradeaza frica si deruta unor subalterni, peste capul carora s-a trecut fara nici o crispare. Nimeni nu-si intreaba lacheii.
Simpla aparitie a proiectului Belkovski, apoi, obliga Occidentul sa-si intensifice prezenta in Moldova: abcesul transnistrean ramane deschis si supureaza, rusii vin mereu cu alte idei, iar marile puteri din Vest sunt luate pe nepregatite. Pana cand?... In sfarsit, noua initiativa ruseasca are valoarea unui semnal pentru basarabeni, carora le sugereaza (iarasi involuntar) ca lumea e in schimbare si ca a venit timpul sa-si paraseasca nostalgiile sovietice (daca le mai pastreaza). Nici macar Moscova nu mai crede in reconstituirea URSS.
Reactiile romanesti
Prin prisma acestor efecte, neunivoce, ale proiectului Belkovski, cred ca receptarea noii initiative rusesti in Romania a fost in mare parte inadecvata. Temandu-se sa accepte un "dar grecesc", unii analisti romani au si cazut in plasa rusilor. In ce mod? Prin graba si vehementa cu care au respins insasi ideea unui schimb de teritorii, Transnistria vs. Basarabia, un schimb previzibil pentru toata lumea. Sau mai precis, prin graba cu care s-au scuturat, pentru a cata oara, de provincia romaneasca dintre Prut si Nistru. Este simplu sa renunti, nu-i asa?, la ceva ce oricum este separat de tine, mai ales cand o faci cu argumente irefutabile. Vitali Tretiakov, unul din participantii la dezbaterea de la hotelul Marriott, constata ca mai toti interlocutorii sai romani sunt multumiti de actualul status quo, chiar daca recunosc ca e cam putred. Specialistul de la Moscova, aparent, se insela. Nu mai e acelasi status quo. Romania are in sfarsit, dupa o lunga perioada de orbecaieli postdecembriste, o perspectiva palpabila de integrare europeana, este membru NATO si trebuie "sa joace in echipa". Insa Moscova a prevazut reactia romaneasca. Proiectul Belkovski a fost lansat nu pentru a-l pune in practica. Scopul sau, cu ramificatii multiple, poate fi rezumat astfel in ce priveste Bucurestiul: "Poftim, v-am oferit Basarabia si voi ati refuzat-o."
Analistii romani au descifrat just resorturile "viclene" ale proiectului Belkovski, dar graba cu care unii dintre ei au respins ideea unirii cu Basarabia a fost exagerata si, indraznesc sa spun, nu le-a facut onoare. Rusilor, fiti siguri de asta, le-a smuls zambete dispretuitoare. In plus, comentariile inteligente (si autosuficiente) care au rasunat pe marginea ultimei initiative, "neoficiale", a Kremlinului, nu au luat in considerare un detaliu (e drept, mai putin "tehnic"): sentimentele romanilor de la est de Prut, starea de spirit a unor oameni ulcerati in continuare de sentimentul ca au ramas o eterna "moneda de schimb" in game-ul celor mari. Frazelor de genul "ce sa facem cu basarabenii, sunt o povara pentru noi!", in Basarabia li se raspunde adesea prin sentinte la fel de umorale si disproportionate: "ne-au parasit in 1940, ne-au manat sa luptam pana la Stalingrad si la Cotul Donului, apoi nu le-a pasat de noi vreme de 50 de ani, sub comunisti, iar acum ii incurcam sa intre in Europa!". In orice caz, cinismul lui Silviu Brucan de pe Pro TV, care, criticand proiectul Belkovski, expedia lejer Basarabia intr-o debara prafuita a istoriei romanesti, acolo unde tot el si "tovarasii" sai de drum o mai trimisesera o data, acum 60 de ani, impreuna cu intreaga Romanie interbelica, spune multe despre starea memoriei si a spiritului de justitie la noi, romanii.
Solutia pentru Moldova
Un stat nu este o creatiune divina, imuabila, ci o lucrare omeneasca, un instrument, intre altele, menit sa raspunda unor nevoi concrete, chemat sa asigure locuitorilor sai dreptul la viata si fericire. Ignorand aceste obiective, orice stat devine o caricatura si va intra in disolutie. Mai ales atunci cand nu are in spatele sau un set de valori capabil sa forjeze un consens national, dincolo de conjuncturi si, daca e cazul, in pofida regimului aflat la putere. Din acest motiv, ceea ce se "edifica", azi, intre Prut si Nistru, este o aberatie politica, o gaunosenie de fond. Moldova a iesit din totalitarismul sovietic ca un bolnav dintr-un ospiciu de alienati, pe care familia il evita, jenandu-se de prezenta lui, iar ceilalti - adunatura promiscua din cartier - incearca sa profite de pe urma zapacelii sale post-maladive. Sute de mii de basarabeni (fiecare al patrulea dintre cetatenii Republicii Moldova!) incearca sa scape de umilinta unei libertati prost administrate refugiindu-se in Occident, cautand o scapare pe cont propriu (este, deocamdata, singura modalitate de "integrare europeana" accesibila lor!), si exodul inca nu s-a incheiat. Solutia pentru Moldova se va naste in urma acestui dureros proces, in etape reluate, al pierderii si al regasirii de sine. Ea, solutia, nu va avea datele unui miracol si, in orice caz, nu poate veni ca un "cadou" din partea celor care s-au opus, de-a lungul timpului, integritatii noastre spirituale si fizice, ne spune simtul istoric. Va rezista insa doar daca celui beteag fratii sai ii vor intinde mana.
