România și Marea Adunare Națională de la Chișinău

Vitalie Ciobanu 26.01.2016

De același autor

România trebuie să fie atentă, empatică, să acționeze în interesul cetățenilor, nu al puterii de la Chișinău. Urgența cea mare a basarabenilor azi e să-și smulgă statul din captivitatea oligarhiei, să învingă marea corupție.

 

„Statul sunt eu!“, ar spune oligarhul Vlad Plahotniuc, aidoma lui Ludovic al XIV-lea, numai că declarația aceasta nu are nimic din strălucirea Regelui Soare, iar autorul ei, la Chișinău, obișnuiește să opereze în catacombe, nu în văzul lumii. Când iese la lumină e timid, incoerent și, deși îi place să-și etaleze o alură sportivă, nu face un pas fără bodyguarzi. Așa a ieșit, păzit de gărzi de corp înarmate cu arme de foc și umbrele antiglonț, și la mi­tingul din 13 ianuarie, or­ga­nizat pe banii lui, în scua­rul din fața Operei din Chișinău. A spus câteva propoziții despre „liniște“ și „pros­peritate“ în fața unui public timorat și s-a re­tras grabnic în umbră, acolo unde se sim­te în largul lui. Eminența cenușie, „prin­țul tenebrelor“ a încercat să ajungă premier și mulți s-au întrebat de ce? Nu se mulțumește cu faptul că oricum con­tro­lează tot ce mișcă în Republica Moldova?... Se pare că nu. Plahotniuc vrea să-i fie re­cu­noscută, oficializată „captura“, așa cum își dorește și Putin cu Crimeea, vrea să devină frecventabil, vrea să-i oblige pe șefii de stat și primii miniștri să dea mâna cu el, să nu-l mai poată evita.

 

Nu a reușit. Occidentul a spus nu prin gu­ra lui Nicolae Timofti, președintele Re­pu­blicii Moldova, pe care oligarhul îl pre­sea­ză, șantajându-i familia. În cele din urmă, „Plaha“ și-a impus omul la guvern. Un „guvern din umbră“, ca și patronul său (a nu se confunda cu popularul talk-show Cabinetul din umbră al lui Val Butnaru de la Chișinău), votat hoțește în parlament, pe 20 ianuarie seara, într-o ședință de 30 de minute, fără prezentarea programului de guvernare, fără întrebări și răspunsuri, departe de ochii presei și ai opiniei pu­blice. Într-un fel, era în propria logică: un guvern susținut de o „majoritate par­la­men­tară absolută“, confecționată prin co­rupere și șantaj, transgresând ideologii și apartenențe de partid... În aceeași seară, aproape de miezul nopții, membrii noului Executiv au depus jurământul în fața pre­ședintelui Timofti. Și ceremonia aceasta a semănat mai degrabă cu ritualul unei sec­te secrete decât cu un eveniment public de importanță națională.

 

Manevra lașă a puterii a mobilizat mii de protestatari, care au încercat să pătrundă în clădirea Legislativului pentru a îm­pie­dica votarea Guvernului Pavel Filip. Sce­ne­le de busculadă între manifestanți și for­țe­le de ordine mi-au amintit revolta po­pu­la­ră de la Belgrad, din octombrie 2000, care a condus la răsturnarea lui Miloșevici. Alți observatori au făcut trimitere la secvențele violente din aprilie 2009 – evenimente pe care actuala putere, pseudo-europeană, a preferat să nu le elucideze, pentru a-și asigura serviciile sistemului creat sub fostul regim Voronin.

 

Statul captiv sau „ocupație“ fără ocupanți

 

Înaintea oricăror conjecturi, e important să definim esența regimului politic de la Chișinău: vorbim despre un stat captiv, cu instituții de drept și reglementare care răspund unui centru ocult de comandă, mai exact, unei persoane fără funcții în stat, care nu a fost votată, a cărei au­toritate nu este fixată ni­căieri – nici în Constituție, nici în legile țării. Noutatea acestui tip de regim, numit convențional „oligarhic“, rezidă în faptul că este un produs sută la sută mol­dovenesc și universal în același timp. „Mol­do­ve­nesc“, pentru că aici nu mai e cazul să evocăm ocu­pația străină (pentru prima dată în ultimii 200 de ani!), chiar dacă influența Rusiei este menținută prin acest regim oligarhic. Și este un produs „uni­versal“ pentru că expune o crestomație a metehnelor umane, un sistem de în­feu­dare a conștiinței și libertății individului, construit pe corupție, intimidare și mai ales pe complicitate. Întinzi un deget și el îți ia toată mâna, te înghite, te face in­te­gral dependent. Au contribuit la per­pe­tuarea și extinderea lui deopotrivă mol­dovenii etnici români și moldovenii alo­geni, care și-au imaginat că te poți face „om“ pe scurtătură, mințind, mituind, eludând legea, participând la scheme cri­minale. De parcă subit ar fi uitat noțiunea de bine și rău, de parcă nici n-ar fi trecut prin școală... Vicii umane, vechi de când lumea, exploatate cu cerbicie de cel pe care ai consimțit să-l servești în schimbul unor privilegii, funcții și „oportunități“. În Moldova i se spune „Plahotniuc“. În alte țări, pe alte meridiane poartă nume diferite. Cele trei cetățenii pe care le de­ține oligarhul de la Chișinău – una în Mol­dova, alta în România (sub identitate di­ferită, Vlad Ulinici) și, se pare, o a treia în Federația Rusă – vin să confirme, ironic, această entitate proteică.

 

Geopolitica împotriva democrației

 

În pofida imensului său handicap de le­gi­timitate, cancelariile occidentale au sa­lu­tat, chiar dacă fără entuziasm, „instalarea unui guvern la Chișinău după o lungă criză politică“. Această atitudine de con­for­mism a Occidentului față de un regim pe care absoluta majoritate a cetățenilor îl repudiază produce o mare dezamăgire. Circa 80% dintre moldoveni își doresc ale­geri anticipate, după un an de proteste nonstop pe care puterea le-a ignorat aro­gant și cinic, neacceptând nicio re­ven­dicare, nicio demisie. Cu toate acestea, Ves­tul a preferat să acorde o șansă gu­ver­nanților de la Chișinău, pentru a păstra stabilitatea și a nu admite revanșa forțelor prorusești.

 

„Dacă sacrifici democrația de dragul sta­bilității, în scurt timp vei constata că ai pierdut și democrația, și stabilitatea“ – de­clara pe bună dreptate Maia Sandu a do­ua zi după învestirea Guvernului Filip. Tare aș vrea ca această sentință a fostului ministru al Educației – politicianul care con­duce în topul încrederii în rândurile electoratului proeuropean din Moldova – să fi fost auzită la Washington, Bruxelles și la București. Mai ales la București, de unde a venit, aparent, un mesaj cordial pen­tru noul cabinet, instalat prin fraudă.

 

Adevărul este că, susținând regimul Pla­hotniuc – omul cu acest nume este cel mai detestat politician basarabean, o de­mons­trează toate sondajele de opinie –, Bu­cureștiul îi îndepărtează pe moldoveni de România, îi înstrăinează de idealul Uni­rii. Nu știu dacă obține în contrapartidă un „naționalism civic moldovenesc“, cum ar zice Armand Goșu (eu aș spune un „patriotism civic...“), pentru că Moldova nu-și reneagă originile românești. Dar ali­men­tează un profund sentiment de ne­du­merire și tristețe. Oficialitățile de la Bu­curești au ignorat mult timp mișcarea pro­testatară, s-au făcut că nu există sau nu au știut cum să o califice. Din inerție, din cauza unor clișee de percepție, alteori din interes – presa a relatat despre unele „re­lații vinovate“ dintre oligarhul de la Chi­șinău și anumite personaje cu greutate de la București, o mezalianță despre care a vorbit recent și Traian Băsescu.

 

România trebuie să fie atentă, empatică, să acționeze în interesul cetățenilor, nu al puterii de la Chișinău. Și urgența cea mare a basarabenilor azi e să-și smulgă statul din captivitatea oligarhiei, să învingă ma­rea corupție. Fără exigențe, fără o cam­pa­nie de tip DNA în Moldova, toate inves­tițiile sunt degeaba, se vor topi ca apa în nisip. Bursierii basarabeni nu se vor în­toar­ce acasă, nu vom avea gazoducturi, po­duri și rețele electrice care să ne uneas­că, cetățenia română va fi ca și până acum folosită mai mult pentru a pleca în Vest, decât pentru a pune umărul la cauza na­țională. Nu suspendarea acordării cetă­țe­niei române, ci schimbarea realităților din Moldova îi va determina pe basarabeni să nu-și părăsească vetrele. Nu poți gândi așa, in abstracto, proiecte unioniste, dacă nu ai viziune și abordări realiste, dacă nu iei în considerare necazurile moldovenilor, sărăcia și disperarea lor, nedreptatea cum­pli­tă în care trăiesc. De ce, bunăoară, „prie­tenul Românei“, Vlad Plahotniuc, nu restituie Televiziunea Română, pe care a acaparat-o încă sub regimul Voronin? De ce dubla sa identitate nu și-a găsit înca­drarea juridică într-o instanță din Ro­mâ­nia, așa cum s-a întâmplat în cazul lui Valeriu Gumă, fost parlamentar și coleg al său de Partid Democrat, condamnat la Bu­curești la patru ani cu executare pentru da­re de mită?...

 

O „revoluție impură“ în Moldova?

 

Nu cred că Platforma DA și alte grupări ci­vice și politice noi de centru-dreapta sunt fe­ricite că au fost nevoite să formeze în aces­te zile un torent protestatar comun cu prorușii Dodon și Usatîi, radicalizându-se (blocând arterele de acces în Chișinău, lansând apeluri la nesupunere civică). De­limitările ideologice vor fi necesare, chiar obligatorii, mai ales în perspectiva ale­ge­rilor anticipate. Numai că, mai devreme, o asemenea fuziune „împotriva naturii“ s-a făcut în parlament între liberalii „uni­o­niști“ ai lui Ghimpu, moldoveniștii ipo­criți de la PD și românofobii declarați ai lui Voronin, deghizați în social-democrați. I-a reunit Plahotniuc și pe unii, și pe alții: pe cei din parlament în numele slujirii in­tereselor sale, iar pe cei din stradă îm­po­triva sa – dincolo de ideologii și vectori geo­politici. Am dori, desigur, să avem la Chi­șinău un protest proeuropean pur, o re­voluție antioligarhică ferită de inter­fe­rențe dubioase, dar mi-e teamă că acest lucru este imposibil, după ce politicienii de la guvernare au prădat Moldova, echi­valând integrarea europeană (pe care au clamat-o electoral) cu oligarhia și co­rup­ția, refuzând să pună în aplicare Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană.

 

„Soluţia pentru Republica Moldova nu este azi în PMAN, ci la Iaşi şi Bucureşti, un­de se sărbătoreşte Unirea Prin­ci­pa­telor“, scria duminică pe Facebook un cu­noscut analist politic basarabean. Cu tot respectul, trebuie să-l contrazic. Fără oa­me­nii care protestează de un an împotriva regimului oligarhic, antieuropean și an­ti­românesc în esența lui, idealul național nu poate fi înfăptuit. România este aș­teptată în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22