De același autor
Metodele folosite de satrapii lui Smirnov ii asaza indubitabil, alaturi de teroristii lui Ossama bin Laden. Daca aceasta comparatie va parea cuiva exagerata, in pofida realitatilor atroce care tipa de pe toate canalele media, sa consulte recenta sentinta a Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg in procesul Ilascu contra Rusiei si Republicii Moldova, care spune lucrurilor pe nume. In cel de-al doilea caz, actantii sunt autoritatile legale de la Chisinau. Guvernantii moldoveni se revolta, prin gura presedintelui Voronin, fata de silniciile smirnoviste si, in acelasi timp, strivesc libertatea de expresie la Radioul si Televiziunea de stat. Cum e posibil ca intr-un caz sa apari in rol de victima si in celalalt, tot tu - regim constitutional din Republica Moldova, personificat in partidul aflat la putere - sa devii calau si uzurpator? Uite ca se poate. Pentru ca ereditatea, gandirea de sorginte totalitara si obedienta pro-moscovita ale actualilor guvernanti moldoveni ii trimite, la randul lor, in banca dictatorului de la Tiraspol, tradandu-le aceeasi "grupa de sange". Nu incercasera si oamenii lui Voronin sa torpileze sistemul educational din Moldova prin masuri de rusificare si deznationalizare de tip stalinist, cand doar protestele energice ale societatii civile si ale unei parti din Opozitie i-au obligat sa se replieze? Iata ca de aceasta data, in mod ciudat, comunistii se vad in situatia, ca partid de guvernamant, sa apere in Transnistria ceea ce dorisera ei insisi sa distruga acum doi ani in Basarabia. Asa-zisa "Conceptie a politicii nationale de stat", lege votata de parlamentul comunist, in care romanii sunt definiti ca... minoritate nationala in Republica Moldova, iar limba si natiunea "moldoveneasca" sunt declarate relicve intangibile, seamana, in finalitatea ei monstruoasa, cu genocidul declansat impotriva scolilor romanesti din Transnistria. Deosebirea este ca punerea in practica a "Conceptiei" comuniste se va face, probabil, fara mobilizarea cazacilor. Desi, cine poate sti?...
Partidul Comunist si liderul sau au adus Moldova intr-o situatie de impas. Refuzad cu obstinatie implicarea Occidentului in rezolvarea crizei transnistrene prin schimbarea formatului de negocieri si amplasarea de trupe pacificatoare sub mandat ONU, NATO sau OSCE in regiunea separatista, comunistii au redus drastic marja de manevra a Republicii Moldova. Doar in ultimele luni, dupa esecul planului Kozak si pronuntarea sentintei CEDO, guvernantii moldoveni au admis, cu jumatate de gura, necesitatea unor schimbari calitative, insa era deja prea tarziu. Santajul Tiraspolului s-a dovedit mult mai eficace decat au putut-o prevedea consilierii prezidentiali de la Chisinau, retribuiti generos din buzunarul contribuabilului pentru a furniza expertize intelepte "primei persoane in stat". A te stropsi la Smirnov, a ameninta cu sanctiuni economice, fara sa dispui de solutii alternative in cazul unor represalii similare din partea Tiraspolului si fara a-ti asigura un sprijin in Occident comparabil cu sustinerea de care se bucura separatistii la Moscova, inseamna a lasa Moldova prada haosului si a o aduce in pragul unui nou razboi. Primele victime ale acestei conjuncturi incendiare au devenit, din nou, copiii si profesorii romani din Transnistria, ramasi complet descoperiti in fata agresiunii separatiste. Regimul de la Tiraspol a lucrat consecvent, de cand si-a proclamat asa-zisa neatarnare, pentru a-si consolida capacitatea de rezistenta.
Republica Moldova, dimpotriva: s-a autosubminat cu un fel de patima sinucigasa, pe care doar o comunitate debusolata, lipsita de convingeri si de constiinta propriului interes national o poate manifesta. Ajunge sa parcurgem cu ochii mintii traiectoria postsovietica a statului dintre Prut si Nistru, succesiunea guvernelor si a presedintilor sai, initiativele de politica externa (mai bine zis absenta acestora) si stramtorarea libertatilor cetatenesti, pentru a intelege ca Republica Moldova a mers, in toti acesti ani, cu ochii legati spre propria desfiintare. Citadela ideologica numita "Teleradio-Moldova" reprezinta pe alt plan, asa-zicand intern, imaginea a ceea ce se intampla la Tiraspol, Tighina si Rabnita, cu jurnalisti dati afara, intr-un mod cinic si las, din institutia careia i s-au consacrat, asemeni copiilor romani din scolile agresate de militia separatistilor. Corina Fusu, Angela Arama, Mircea Surdu, Valentina Ursu, Rodica Mahu, Viorica Cucereanu, Valeriu Frumusachi si ceilalti jurnalisti independenti au ajuns pe "lista neagra" a comunistilor in urma unui caraghios concurs de "filtrare" si "reangajare" a personalului viitoarei institutii publice sau prin ordine ad-hoc, semnate de Ilie Telescu, directorul numit al Companiei - vechi cadru de partid sovietic, faimos pentru servilismul sau dizgratios -, un mic tiran, care s-a apucat, secondat de sefii de la Televiziune si de la Radio, sa curete tarla ce i s-a incredintat de elementele subversive, antistataliste ("antisovietice", cum li s-ar fi spus inainte de 1991). Telescu face o contraselectie de personal pe criterii de lichelism politic si mediocritate profesionala, luandu-si pesemene propria persoana drept etalon de apreciere. Perfecta continuitate de regim (bolsevic), restauratie ca la carte, nimic de zis.
Victor Stepaniuk, seful fractiunii majoritare din parlament, califica greva jurnalistilor de la "Teleradio-Moldova" drept o provocare politica si un inceput de campanie electorala orchestrate de Opozitie. In realitate, guvernarea, nu Opozitia, a intrat in campanie electorala cu o jumatate de an mai devreme, incercand sa transforme principala institutie a audiovizualului din Moldova intr-o unealta de turmentat creierii alegatorilor. Miza confruntarii e uriasa: puterea in Republica Moldova.
Compania "Teleradio-Moldova" are nevoie de o reforma substantiala, dar cine o face? Cine-i alege pe arbitri, cine-i examineaza pe examinatori? Cum poti sa construiesti o institutie publica, impartiala si echidistanta politic, folosind niste oameni care toata viata lor au facut contrariul, adica cenzura, abuzuri administrative si emisiuni indigeste pentru cretinizarea maselor? La vremuri noi, adicatelea... tot noi!? Guvernantii resping aceste contestatii invocand sacrosanctul vot popular din 25 februarie 2001. Or, aceasta e slabiciunea democratiei: ea permite, la adapostul unei proceduri aparent echitabile, investirea unor guverne ostile principiilor care le-au permis sa ajunga la putere. Insa, din fericire, tot democratia consacra dreptul cetatenilor la nesupunere civica, atunci cand ei isi simt periclitate libertatile fundamentale. In timpul mitingului de duminica, 1 august, politia a recurs la forta pentru a-i dispersa pe jurnalistii protestatari care au incercat sa intinda un cort in fata Casei Radio. Secventele violente, surprinse de camerele de luat vederi, mi-au amintit de incaierarile dintre trupele OMON sovietice si demonstrantii pro-reforma de la Televiziunea din Vilnius, din perioada "fierbinte" a perestroikai lui Gorbaciov. Se va repeta oare istoria si de aceasta data?
Plecarea intempestiva in vacanta a presedintelui Voronin intr-un moment de maxima acutizare a crizei transnistrene si al grevei jurnalistilor de la "Teleradio-Moldova", precum si refuzul majoritatii comuniste de a convoca o sesiune speciala a parlamentului, propusa de Opozitie, pentru a lua in dezbatere situatia exploziva creata in jurul scolilor romanesti agresate de separatisti, echivaleaza cu o dezertare, incitand spiritele la Chisinau. Dar scandaloasa autodescalificare a puterii nu reuseste sa tulbure "somnul voinicesc" al electoratului de la sate, unde - m-am convins pe propria piele - nu razbate nici o veste "pernicioasa" despre framantarile de la centru, iar presedintele este compatimit in mod sincer pentru lupta sa "barbateasca" impotriva "balaurului Smirnov". Bazandu-se pe aceasta inertie si dezinformare a maselor, comunistii spera sa obtina un nou mandat la viitoarele alegeri. Premisele schimbarii in Republica Moldova vor aparea atunci cand Occidentul, care a tinut pana acum sa faca diferenta intre cele doua regimuri abuzive de pe malurile Nistrului, va ataca problematica moldoveana prin prisma profundelor afinitati care le leaga.
