De același autor
Și altele, și altele. Spre deosebire de cei care preferă guralivii, am admirat laconismul și politețea lui Iohannis. Dialogul indirect dintre el și flașnetele lui Ponta seamănă cu o scenă în care unul te înjură birjărește, iar tu îi răspunzi pe un ton moderat: „Sunteți nepoliticos!” Dar nu despre Klaus Iohannis e vorba aici – fiecare va judeca meritele și nemeritele lui –, ci despre procedeul folosit de echipa de campanie a domnului Ponta. Există trei Românii: una informată, una dezinformată și una neinformată. În bună tradiție pesedistă, Victor Ponta nu se adresează României informate, așa cum n-au făcut-o nici Ion Iliescu, Adrian Năstase sau Mircea Geoană. Cu toții au pariat pe insignifianța României informate, iar toate datele statistice arată că electoratul lor a fost și este acela cu nivelul cel mai scăzut de educație. Cât privește România dezinformată prin canalele de televiziune ale propagandei de partid și de afaceri, deși pesemne mai numeroasă decât cea informată, ea nu mai reprezintă o țintă – acolo se află electoratul programat să creadă orbește tot ce i se spune și să acționeze automat. Adevărata țintă e România neiformată, clar majoritară, formată din cei care nu-și bat capul să citească articole sau să cântărească argumente, din cei prinși în monotonia unei vieți mizerabile, fără orizont, înspăimântați de ce le poate aduce ziua de mâine, în general credincioși din disperare, ușor de sedus cu fantasme patriotarde, pentru că mândria de a fi român poate compensa ceva din umilințele la care sunt condamnați. Lor le vorbește domnul Ponta tot mai tare, cu vocea stridentă a unor afișe tot mai agresive, speculând abject sărăcia în care trăiesc și teama de un viitor încă mai rău. Mizeria și frica sunt principalul capital politic al domnului Ponta, pe ele pariază exasperant echipa sa de campanie. De asta se distribuie icoane Ponta-Arsenie Boca, de asta le aduce poștașul pensionarilor mesaje disperate despre intențiile criminale ale lui Iohannis. Pe fondul aproape totalei lor ignoranțe, ei trebuie încolonați pentru a merge la urne și a pune ștampila pe salvatorul pensiilor, pe țanțoșul român dreptcredincios.
Dar nu în asta stă originalitatea domnului Ponta, Ion Iliescu a jucat pe aceeași carte – și a cam câștigat. Ceea ce mi se pare remarcabil acum e un accent neobișnuit pus pe presupusa ticăloșie a oamenilor: acuzațiile enorme aduse lui Klaus Iohannis sau Monicăi Macovei nu sunt numai mincinoase, ele vor să atingă acea coardă a tot ce e mai tenebros în om, vor să-l coboare în abisurile porcăriei morale și ale resentimentului. Votantul lui Ponta trebuie urâțit sufletește, trebuie înrăit. Cum altfel să ajungi să detești un om pentru că nu are copii, pentru că e de altă credință decât tine, pentru că părinții lui trăiesc în Germania și primesc pensia în euro? Să ne înțelegem, nu de Iohannis sau Macovei e vorba aici, ci de acea populație pe care domnul Ponta vrea s-o ticăloșească pentru a-și atinge scopurile, fără să-i pese că, în acest caz, ar deveni președinte peste o masă infectată de mârșăvie, ba chiar bucurându-se că ea ar rămâne insensibilă la matrapazlâcurile camarazilor săi.
Întrebarea „Cât de rău poate fi omul?” n-are răspuns. Istoria ne arată că poate deveni oricât de rău, dacă e abil manipulat. Nu-mi dau seama ce efect are asupra României neinformate tratamentul de ticăloșire aplicat sistematic și cu energie neostoită de domnul Ponta. La unii prinde. Pe alții îi dezgustă. Dar câți sunt unii și câți sunt ceilalți vom afla duminică seara. Va fi un test la care sunt supuși românii. Și totuși, dacă domnul Ponta a pariat excesiv pe ticăloșie?
Articol publicat de contributors.ro
