De același autor
Nimeni nu este intr-atat de naiv incat sa creada ca politica este opusul categoric al minciunii. Ori ca ar fi teritoriul exclusiv al unui imaculat adevar. Dar pentru ca politicul (ca spatiu al libertatii umane) sa nu devina un univers irespirabil, o temnita a spiritului, adevarul ca valoare trebuie aparat. Este ceea ce au spus, cu deplina indreptatire, ganditori precum Hanah Arendt, Isaiah Berlin, Vaclav Havel, Tony Judt, Leszek Kolakowski. Nu esti un rigorist incurabil, un absolutist moral, daca afirmi ca ar trebui actionat ca si cum adevarul este o premisa decisiva a politicii normale. Stii, desigur, ca lucrurile sunt mai tulburi, dar te obstinezi sa crezi in transparenta.
Cand a fost sa rosteasca adevarul despre Hitler, Churchill a facut-o, acceptand orice risc politic. La fel despre Stalin, cand a tinut discursul despre Cortina de Fier. Cand Jose Manuel Barroso condamna incalcarile grave ale democratiei in Romania petrecute in vara anului 2012, el spune adevarul. Stie, probabil, ca va urma un val de atacuri anti-UE venite din zonele sordide ale celor care i-au manevrat pe pucisti, dar nu cedeaza.
Se minte uneori chiar si in politica democratica, dar nu in chip strategic, cu trufie si fara urma de bun simt. Daca esti prins, esti sanctionat, esti taxat, esti ostracizat, o patesti. Un plagiator, adica un hot si un mincinos, dispare din prim-planul vietii publice (a se vedea cazurile presedintelui Ungariei al ministrului apararii din Germania). Daca incalci grav Constitutia, esti adus in situatia de a demisiona (v. cazul Richard Nixon). Alegatorii, in genere, prefera oamenii politici care rostesc adevarul. Cand premierul socialist maghiar a fost prins cu minciuni sfruntate, au urmat, in toamna anului 2006, demonstratii de masa. In final, partidul sau a pierdut lamentabil alegerile. Minciunile lui Gyurcsanyi au jucat un rol esential in avansul Fidesz.
Victor Ponta este un baron Munchausen din Balcani. Asemeni unui populist radical precum Slobodan Milosevici, Ponta minte fara sa clipeasca. Si-a construit cariera universitara pe un plagiat de dimensiuni cosmice. Tocmai de aceea il numesc mega-plagiator. Practica dublul discurs, minte despre referendum, despre relatiile cu Traian Basescu, despre politicile sociale, despre ICR, despre obiectivele reale ale USL. Cred sincer ca nu are o notiune clara despre adevar. Se ghideaza doar dupa interese de moment. Pe cei care ii atrag atentia ca adevarul este un element vital in politica ii priveste drept idioti. Andrei Plesu observa ca Ponta are ceva de puber intepenit intr-o varsta a imaturitatii. As spune ca adolescentul normal are de-acum notiuni destul de clare privind distinctia dintre bine si rau, dintre adevar si minciuna. La Ponta aceasta distinctie este inexistenta. Criteriile morale il lasa rece.
Copil al culturii politice a fesenismului, Ponta a mostenit dispretul acestei nefaste directii pentru adevar, pentru demnitate civica si pentru statul de drept. Partenerul sau, El Crin, este un mic caudillo local, vindicativ si grobian, o combinatie de marioneta isteroida si demagog de mahala pentru care adevarul este o vorba fara noima. Tocmai de aceea mi se pare normal ca opozitia de centru-dreapta sa parieze pe adevar in eforturile de a dejuca scenariul pontocratiei crinolatre.
