De același autor
Ştiam însă că autorităţile chineze urmăresc atent ce se întâmplă în fiecare ţară în planul campaniei globale pentru eliberarea lui Liu.
Iniţiativa recentă a fondatorilor Cartei 77 (Vaclav Havel, Dana Nemcova şi Vaclav Maly) a accelerat lucrurile. Au urmat presiunile comuniştilor chinezi asupra Norvegiei, jocuri de culise, reacţiile aberante ale unor exilaţi de un radicalism extrem. Şi totuşi, Liu Xiaobo a primit acest premiu.
Este un eveniment comparabil cu momentul în care Andrei Saharov a primit Nobelul pentru pace. Ori, cu acordarea aceluiaşi premiu în 1936, militantului pacifist german Carl von Ossietzky, arestat de Gestapo, deţinut în lagărele de concentrare naziste, mort în 1938. Sper din tot sufletul ca autorităţile chineze vor şti să evite paralela altminteri izbitoare dintre cazul Liu Xiaobo şi cel al lui Ossietzky.
Sentinţa împotriva lui Liu Xiaobo a fost reconfirmată în februarie 2010 de autorităţile judiciare din China comunistă. Lupta pentru anularea ei continuă. La întrebarea dacă aceste semnături servesc la ceva, vom răspunde, fără echivoc, DA. Suntem sătui de pseudo-argumentele celor care susţin că totul este futil şi fără importanţă, că tiranii au, orice am face noi, ultimul cuvânt. Petiţia pe care am inţiat-o (Vladimir Tismaneanu şi Mihail Neamţu) a fost de-acum publicata în „Revista 22”.
Între timp, s-au adăugat multe semnături. La loc de frunte, Ana Blandiana şi Romulus Rusan. Suntem în mod deosebit bucuroşi că petiţia a fost semnată de personalităţi ale vieţii intelectuale, culturale şi academice româneşti, dincolo de afilieri şi simpatii politice, precum şi de un număr extraordinar de tineri din toata ţara, din Republica Moldova, din Europa Centrala şi Occidentală, din America de Nord.
Le mulţumim profesorilor universitari care au adus la cunoştinţa studenţilor petiţia. Principalul aliat al tiranilor este indiferenţa celor care ar putea protesta. Dar, cel mai important, această semnătură ne face participanţi la o acţiune globală împotriva abuzurilor dictatoriale.
Iată că o companie de anvergură, Google, a decis să riposteze cenzurii exercitată de guvernul chinez asupra dreptului de informare şi a acţiunilor piratereşti de penetrare a adreselor private ale luptătorilor pentru drepturile omului. Editorialele din 14 ianuarie 2010 ale ziarelor „New York Times” şi „Washington Post” salută, pe bună dreptate, acest gest.
Cine şi-ar fi închipuit, în 1977, că într-o zi, Vaclav Havel va ajunge la Castel? Poate că nu este chiar atât de îndepărtată ziua când lucruri similare, dacă vreţi miraculoase, se vor petrece şi în China. Noi cel puţin, iniţiatorii acestei petiţii, nu ne îndoim că Verbul este mai puternic decât cnutul. Extrem de percutantă este referinţa poetei Angela Furtună la acel tulburător şi atât de adevărat citat din Talmud (reluat în finalul filmului „Lista lui Schindler”): «Cine salvează un om salvează o lume întreagă».
Tot astfel, ni se par elocvente cuvintele istoricului Virgiliu Ţârău: „Libertatea trebuie să fie posibila şi pentru cei care nu se încadrează în ordinea statului comunist chinez”. Iată ce scrie sub semnătura sa în favoarea petiţiei tânărul basarabean, în vârstă de 22 de ani, Veaceslav Inculeţ: „Ştiu pe propria piele ce înseamnă regim comunist, am fost şi eu arestat de autorităţile comuniste în 2009 doar pentru faptul că am avut curajul să ies în stradă pe 7 aprilie, de aceea când e vorba de cineva care suferă de pe urma comuniştilor, mă simt şi eu în pielea acelei persoane şi îmi dău seama ce înseamnă aceasta. Libertate! libertate! libertate!!!”.
Semnând petiţia, dl. Octavian Negrea din Drobeta-Turnu Severin, scrie: „Aştept ca în China să apară pluripartidismul, nu doar capitalismul. Utilizarea banilor, aparent liber, pentru investiţii spre folosul nomenklaturii este hidos – este o caricatură a societăţii libere. Societăţile libere, libertare, democratice conţin componenta libertăţii economice, iniţiativa privată etc. Fără libertate politica nu poate exista democraţie”
Subscriem (iniţiatorii petiţiei) la cuvintele care însoţesc semnătura doamnei Doina Jela, autoarea atâtor cărţi de referinţă despre calvarul totalitar comunist: „Momentul acesta, când Occidentul trăieşte în admiraţie pentru performanţele economice ale Chinei şi închide ochii la abuzurile regimului politic încă totalitar nu este chiar lipsit de asemănări cu anii 70, când performanţele… militare ale URSS îl făceau orb şi surd la glasul disidenţilor. Mă bucur că iniţiaţi această petiţie şi o semnez din tot sufletul.” Doamna Ana Popescu, în vârstă de 61 de ani, din Bucureşti, scrie: „Noi, cei care am trăit 50 de ani sub teroarea comunistă şi nu am uitat aceşti ani de coşmar, avem datoria de a ne solidariza cu orice persoană care luptă pentru libertăţile şi drepturile omului, indiferent în ce colţ al lumii s-ar afla.” Scriitorul Vasile Gogea, fost disident, are deplină dreptate să-l evoce pe Albert Camus: “Je me revolte, donc nous sommes.”
Istoricul de artă Andrei Doicescu are perfectă dreptate: „Este normal să semnăm, când alţii au facut-o înainte de 89 pentru o Românie ne-comunistă.” Elevul de liceu din Bucureşti, Dan Bărbulescu, în vârstă de 17 ani, scrie: „Solidaritatea este una dintre cele mai importante însuşiri pe care noi, cei cărora le pasă de drepturile omului, ar trebui să le avem”.
Să recapitulăm. Intelectualul critic Liu Xiaobo a fost condamnat de Crăciun (25 decembrie 2009) la 11 ani de închisoare pentru îndrăzneala de a-şi fi exercitat dreptul la liberă expresie. Autorităţile chineze au numit acest gest „subversiune”. Noi însă ştim că dacă oameni ca Liu Xiaobo ar tăcea în vastul imperiu roşu al Chinei, atunci pietrele ar vorbi! Profesor universitar şi scriitor de talent invitat de numeroase instituţii culturale din America de Nord şi Europa, Liu Xiaobo a iniţiat Charta 08 - un document menit să susţină drepturile civice ale cetăţenilor chinezi, nemulţumiţi de simpla promisiune a creşterii economice. În rezumat,Charta 08 relansează pledoaria pentru reforma statului chinez (o nouă Constituţie), separaţia puterilor, democraţie legislativă şi stat de drept, independenţa justiţiei, responsabilitatea birocraţilor faţă de popor, protejarea drepturilor omului, alegeri libere, restaurarea şanselor de prosperitate în mediul rural (cu aspect feudal în numeroase provincii), încurajarea asociaţiilor non-guvernamentale, libertatea de reunire, libertatea de expresie individuală, libertatea de conştiinţă şi de practică religioasă (astăzi toate bisericile şi grupurile religioase fiind controlate de Partid), educaţie civică, protejarea proprietăţii private, reforme fiscale, protecţie socială, respectul pentru mediul înconjurător, o republică federală cu mai multe drepturi pentru minorităţi şi reabilitarea victimelor persecuţiilor politice succedate în chip nemilos din 1948 încoace.
Ştim că scriitorii, intelectualii critici au contat enorm în Estul European pre-1989. Este firesc ca ei să conteze şi în China post-2009. Cauza dizidenţilor chinezi este şi a noastră. Chiar dacă lupta pentru libertate s-a încheiat pentru Europa acum douăzeci de ani, e important să nu uităm că frontul s-a mutat în alte continente.
Niciodată cuvintele poetului John Donne nu au fost mai dureros de actuale:
No man is an island,
Entire of itself.
Each is a piece of the continent,
A part of the main.
If a clod be washed away by the sea,
Europe is the less.
As well as if a promontory were.
As well as if a manner of thine own
Or of thine friend’s were.
Each man’s death diminishes me,
For I am involved in mankind.
Therefore, send not to know
For whom the bell tolls,
It tolls for thee.
Pentru cei care doresc sa semneze petitia, adresa este:
sau folosind formularul de mai jos, pentru comentarii.
