Pe aceeași temă
Să-l vezi pe proaspătul consul al României la Marsilia, Ioan T. Morar, făcând nişte giumbuşlucuri căznite rău, nu e de râs; să vezi promovat o jumătate de oră pe postul public produsul unui trust de presă, Realitatea TV, care s-a remarcat în timp doar prin tabloidizare, manipulare grosolană, în fine, prin suspendarea oricărui standard jurnalistic, nu e de râs.
După cum nu e de râs nici invitarea graţioasă şi cu statut de „permanenţă” a altor corifei ai Realitatea TV, Florin Iaru, de exemplu, un veşnic şi ubicuu „părerist”. De ce nu şi Oana Stancu? Sau d-na Creţulescu? Sau însuşi Tatulici. Ori poate Dana Grecu sau Mircea Badea? Aşa ar fi frumos. Şi, desigur, democratic. Dar asta nu e de râs...
Dacă să-i faca să râdă pe telespectatorii care au urmărit TVR, transmiţând scursuri din balul Academiei Caţavencu, atunci administraţia din Dorobanţi ar trebui să spună a cui şi în numele a ce a fost făcută comanda. Căci a comandă a semănat acea pierdută jumătate de oră. (În urban, ratingul a evoluat de la 1,61 la 0,75). Să fi fost oare comanda lui SOV? Nu putem crede: el are frustrări poetice şi deloc umor. A lui Băsescu, tiranul care le face şi le desface pe toate? ...nici atât. S-a dus vremea când Băsescu se amuza cot la cot cu caţavencii. De Boc, desigur, nici nu poate fi vorba. Rămân „colegii mei, academicienii”, caţavencii adică: nu-i rău să te pui bine cu ei, le dai o jumătate de oră, duminica, pe la 14,30, şi le închizi gura cea clevetitoare, câtă a mai rămas după arondarea la Vântu.
Dar plânsu? Plânsu e că „viaţa e complexă”, cum bine observa cândva taica Ilici, iar slalomul printre „pupincuriştii lui Băsescu” şi Realitatea TV e lucrul dracului, îţi rupi cu siguranţă gâtul. Plinsu mai e că un canal public nu înseamnă un şmecher „na ţie, na şi ţie”, înseamnă un lucru simplu, dar afurisit de greu: profesie şi iar profesie. Restul stă în puterea micului aparat numit telecomandă.
