Pe aceeași temă
Nu ești român adevărat dacă nu te interesează arhiva unei strucruri a statului care continua practicile fostei Securități, având ca țintă magistrați. Și e bine dacă te interesează, nu asta-i problema.
Nu contează că subiectul e mort și îngropat demult, că SIPA, instituție înființată, în 1991, de fostul ministru al Justiției, Mircea Ionescu Quintus, și transformată, în 2004, în Direcția Generală de Protecție și Anticorupție, nu mai există din 2006. Atunci când ex-ministrul Justiției, Monica Macovei, a desființat acest serviciu secret considerat periculos pentru independența magistraților și care nu își avea rostul într-o Românie care încă se scutura de un regim totalitar.
Nu contează nici că bomba de presă de acum s-a tot activat în ultimii ani și este suficient să ne amintim de 14 mai 2007, când „Ziua”, cotidianul condamnatului Sorin Roșca Stănescu, publica articolul „Furt la Justiție”. Printre altele, se scria că „oamenii de încredere ai ministrului Macovei au cotrobăit, filă cu filă, arhiva SIPA, doldora de secrete despre judecători și procurori, și au copiat documente”. Tocmai ministrul care a decis că acest serviciu securistic de verificare a magistraților trebuie desființat era pus la zid. Niciun cuvânt, însă, despre miniștrii Justiției de dinainte, cei care au înființat SIPA, care au pompat bani și au promovat până la vârful instituției cadre de nădejde ale fostei Securități.
După fix zece ani, dezvăluirea-bombă revine în atenția publică și, cine știe?, s-ar putea ca, peste zece ani, să fim șocați din nou de ea. Nu am să fac referire la sursele și la documentările pe care articolul din 2007 și cel apărut acum, în „Evenimentul Zilei”, le au la bază. Citindu-le, nu le-am identificat, însă este treaba fiecărui mogulaș de presă să scrie și să răspundă pentru ceea ce scrie. Dar altceva vreau să vă propun. Haideți să vedem contextul în care au fost lansate aceste subiecte. Măcar și ca un simplu exercițiu de imaginație, de a ne plasa cu totul în realități, e bine să știm nu doar ce ni se întâmplă, și de ce ni se întâmplă un lucru într-un anume moment.
Așadar, în 14 mai 2007, atunci când „Ziua” venea cu informațiile privind arhiva SIPA, președintele Traian Băsescu era deja suspendat. Vă amintiți cu siguranță momentul 19 aprilie, cel al primei suspendări, urmat de referendumul din 19 mai, când Băsescu a revenit la Cotroceni. Așadar, când jurnaliștii au publicat acel articol în ziarul lui SRS, fostul președinte era într-un moment vulnerabil, era ținta perfectă pentru opoziție. Dar nu numai el, pentru că nu, nu-i așa?, atunci când vrei să decredibilizezi, lovești nu doar în inamic, ci și în apropiații lui. E o relgulă simplă. Unul dintre oamenii care, la acea vreme, îl susțineau pe Băsescu, era Monica Macovei, personajul principal al articolului din „Ziua”, în care mai era menționat, printre alții, și Cristi Danileț, fostul ei consilier. Despre judecător se scria că „a avut acces nelimitat la toate dosarele fostei SIPA, aflate și azi la sediul Administrației Naționale a Penitenciarelor.”
Acesta a fost contextul politic de atunci. Dar care este cel de acum? În primul rând, asistăm, de câteva luni, odată cu preluarea puterii de către alianța PSD-ALDE, la un atac repetat la adresa justiției și a statului de drept. Așa și-a început această forță politică guvernarea țării. Toxica Ordonanță 13, dată la mai puțin de o lună de la învestirea Guvernului Grindeanu, a scos la iveală adevăratul program de guvernare al celor două partide. Dacă analizăm cu atenție taberele conduse de principalii actori de pe scena politică, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, susținuți de mai noul lor aliat Traian Băsescu, vom vedea că două teme esențiale sunt lansate constant în spațiul public. Niciuna nu are legătură cu viața ta sau cu a mea, adică cu cea a cetățenilor obișnuiți. Ambele au legătură cu infractorii și cu interesele de grup ale celor care au scăpat din mâini frâiele justiției.
Prima temă: cum să fie modificată legea pentru a-i scăpa pe infractori, pe corupți, pe clienții de partid de răspundere penală și, implicit, de cătușe? A doua temă: cum să fie debarcată Laura Codruța Kövesi de la conducerea DNA? Este sufient să cauți în memorie sau, după caz, în memoria Google, ca să găsești nu zeci, ci sute, poate chiar mii de declarații, de dezbateri, de atacuri ale clasei politice legate de fiecare dintre cele două teme de mai sus.
Aminteam de momentul 2007 al lui Băsescu, cel în care Monica Macovei, unul dintre foștii lui apropiați, a fost vizată de articolul din „Ziua”. Să revenim în zilele noastre. În contextul atacurilor repetate care vizează, pe de o parte, statul de drept, și, pe de alta, pe șefa DNA, cine sunt susținătorii? Mulți, desigur, am putea spune. Am văzut câteva sute de mii în stradă, în februarie. Dar nu despre ei este vorba, s-a trecut peste faza cu „sorosiști” și s-a ajuns la alta. Cu nume și prenume.
Atât Monica Macovei, cât și Cristi Danileț, aflați în centrul dezvăluirilor despre arhiva SIPA, au sancționat public, în ultimele luni, asalturile clasei politice asupra justiției. Asta fie demontând, punct cu punct, intențiile liderilor țării de a relaxa legislația penală în favoarea infractorilor. Fie arătând că schimbarea lui Kövesi de la conducerea DNA, instituție apreciată nu doar în țară, cât și peste hotare pentru lupta împotriva marilor corupți, nu este în folosul justiției, ci e doar o răfuială personală a unor politicieni încercați de gândul pușcăriei. În cazul judecătorului Cristi Danileț, putem bifa, de exemplu, toate reacțiile publice, interviuri, postări pe blogul personal, pe Facebook despre pericolele Ordonanței 13, despre Legea grațierii, despre importanța luptei anticorupție. La fel, în cazul Monicăi Macovei, avem, pe lângă toate astea, și acel demers de la Bruxelles, din martie, când a invitat zeci de reprezentanți ai protestatarilor #Rezist la dezbaterea din Comisia LIBE a Parlamentului European. Așadar, și Macovei, și Danileț sunt două personaje greu de digerat pentru cei care fac agenda publică.
Fiecare este liber să creadă, mai departe, ce vrea. Dar apropo de agenda publică, vreau să spun altceva. Ce faci când promiți niște lucruri și când știi că nu ai niciun gând să îți respecți cuvântul? Simplu. Schimbi subiectul. O strategie de manipulare a maselor, nici măcar nu una foarte elaborată, dar des folosită pentru rezultatele bune pe care le dă, este ca cei care ne conduc să fie și cei care să stabilească, zi de zi, și agenda publică a țării.
Odată ce o fac, tot ei sunt și cei care o controlează. Așa se îngroapă ușor adevărata agendă publică, cea care atinge viețile oamenilor. Se reșapează alte subiecte, se lansează teme pompos prezentate, se confiscă ecrane, se fac emisiuni TV, intervin în discuție miniștri, președinți, șefi de Parlament, tot felul de analiști. Toți aceștia, pentru a ține vie propria agendă și propriile interese, vorbesc la nesfârșit pe o temă care nu are legătură neapărat cu cetățenii.
Să zicem că, în cazul nostru, ar fi vorba despre arhiva SIPA (am spus doar să zicem, deci aveți libertatea să luați și un alt exemplu care vă vine în minte). Am văzut, luni, cum același grup politic care a stat la baza Ordonanței 13, care susține Legea grațierii, care dorește debarcarea lui Kövesi, care încropește în Parlament comisii de anchetă a magistraților – apropo, și comisia asta tot pe șefa DNA o vizează în principal–, s-a activat rapid și în cazul arhivei SIPA. Tăriceanu, Băsescu, Dragnea, susținătorii lor de partid și din presă s-au mobilizat imediat și cer capete tăiate. Ale cui? Tocmai ale celor care o susțin pe șefa DNA și apără justiția. Poate e o coincidență, desigur.
Dar pentru că vorbeam despre îngroparea adevăratei agende publice de către cei pe care îi plătim ca să ne conducă țara, să ne gândim la ce ne-ar putea interesa acum. Adică la lucruri concrete legate de viețile noastre. De exemplu, despre problema copiilor care ne mor de rujeolă mai discută cineva? Răspunde cineva pentru viețile lor? Despre lipsa vaccinurilor din spitale răspunde cineva? Despre împrumutul de peste 4,6 miliarde de euro, pe care Guvernul Grindeanu l-a făcut doar în primele trei luni ale lui 2017 și care ne îngroapă în ani de datorii vorbește cineva?
Dar cum rezolvăm problema plafonului pe care ministrul Muncii vrea să-l pună la indemnizațiile de creștere a copiilor? Acel plafon care, în opinia Olguței Vasilescu, trebuie stabilit pentru că are dumneaei bănuiala că niște români de rea-credință vor să țepuiască statul și să beneficieze de indemnizații mai mari. Dar despre cele 500 de creșe din programul de guvernare, cu care PSD a câștigat alegerile din decembrie 2016, vorbește cineva? În cazul acesta, Parlamentul PSD-ALDE a respins, în aprilie, propunerea legislativă venită din partea PSD, prin care Guvernul trebuia să aloce 175 de milioane de euro de la buget pentru a ridica, între 2017 și 2021, 554 de creșe.
Observ că Liviu Dragnea vorbește despre spectaculoasa creștere economică a României, indicând un progres de 5,7% în primul tremestru, față de aceeași perioadă a lui 2016. Problema nu e asta, ci că liderul social-democraților spune, din nou, doar jumătate de adevăr. Dacă ne uităm la statisticile INS referitoare la ultimele trei luni ale anului trecut, creșterea din primul trimestru din 2017 este de 1,7%. Adică una similară cu cea înregistrată de Guvernul Cioloș (1,6%), în primele trei luni ale lui 2016 față de ultimele trei din 2015.
Ce nu spune Liviu Dragnea despre procentul de 5,7% este chiar esențialul. Anume că această creștere este dată de faptul că măsurile PSD din primele trei luni ale lui 2017 au vizat umflarea consumului, sacrificându-se, în schimb, investițiile în infrastructură, în școli, în spitale, în creșe etc. Practic, s-au pompat bani publici în majorarea salariului minim pe economie, în creșterea pensiilor, s-a eliminat CAS și CASS la pensiile de până în 2.000 de lei, a scăzut TVA cu 1%, s-a renunțat la 102 taxe nefiscale. Dar despre astea vorbește cineva? Sau despre faptul că ministrul Dezvoltării, Sevil Shhaideh, a anunțat, în martie, că Guvernul nu mai are bani pentru cofinanțarea proiectelor europene ale primăriilor?
Vedeți? De asta e important pentru ei să schimbe agenda publică. În interesul lor și împotriva vieților noastre.
