Pe aceeași temă
Apasata de grijile rating-ului, cea mai mare parte a presei se copiaza la nesfirsit in asa maniera incit e greu de spus acum cine mai ofera de fapt informatie. E un amalgam de breaking-news-uri sterile, din ce in ce mai des ecranele se inrosesc si se ingalbenesc cu prostii, iar gura-casca de prin studiouri pornesc ca din block-start sa comenteze aberatiile care se tin lant.
Orice declaratie a unui politician, chit ca e facuta intr-un limbaj de lemn si nu spune de fapt nimic, e intoarsa pe toate partile, iar intre comentatori parca e un concurs de cine spune mai multe truisme pe minut.
„Oare ce a vrut poetul sa spuna?”
Se da din gura pe orice tema, la orice ora.
Doua evenimente din ultimele doua saptamini, condamnarea lui Becali si arestarea lui Alexandrescu, au devenit chestiuni fara de care nu mai putem trai, toate jurnalele se construiesc doar in jurul acestor informatii.
Cine afla primul ce-a mincat patronul Stelei la micul dejun sau ce bea directorul Antenelor inainte de culcare e vedeta incontestabila a prime-time-ului( apropo, in tarile civilizate, prime-time incepe undeva dupa 10 seara, acolo oamenii mai stiu sa iasa si la o plimbare, la un film, la un concert sau la un restaurant).
Teme puerile devin peste zi adevarate urgii pentru ca seara sa bubuie in toata splendoarea lor. Fiecare institutie de presa are interesul ei, mai putin acela de a oferi informatie filtrata prin ochii a ceea ce se numeste discernamint.
Se intimpla grozavii in Turcia, Siria. Geaba, buricul pamintului care se crede Romania nu are ochi si pentru ceilalti.
Se minte, se manipuleaza, se urla, se injura. Si toate acestea in fata a sute de mii de consumatori de televiziune pentru care nu există a cultură a timpului liber.
Intr-un interviu acordat Revistei 22, psihologul Aurora Liiceanu avertizeaza ca „televiziunea spune si iar spune. Nimeni nu spune cât este de mare libertatea de expresie şi ce limite are. Pentru că, dacă mergem pe ideea libertăţii totale de expresie, atunci dispar absolut toate lucrurile care ţin de disciplina socială”.
Urletele care razbesc din redactii, in special din cele ale televiziunilor, atunci cind concurenta a luat-o inainte cu o stire, arata in ce hal a ajuns breasla asta care ar face orice pentru a supravietui. Numai meseria de jurnalist, nu.
Consumul de televiziune e in scadere(o veste buna, in sfirsit), cel putin asa arata sondajele de la luna la luna, presa tiparita se prabuseste( pacat, singurul ziar care mai vinde peste 100 de mii de exemplare e un tabloid, ziarele asa-zise de calitate sint pe undeva pe la 10-15 mii).
„În momentul în care tu nu mai ai comunicare cu tine, nu te mai gândeşti seara, cât de cât, puţin, cine eşti tu, ce e cu tine, încetezi să gândeşti. Asta au făcut chinezii. Pentru că îi luau de dimineaţa până seara în şedinţe şi le inoculau idei despre partid şi despre problemele lor politice. Ei cădeau frânţi, nu aveau timp să se întâlnească cu ei mental. Erau epuizaţi psihic şi cedau.”, a mai spus Aurora Liiceanu in interviul acordat Revistei 22.
Cam asta se intimpla zi de zi, seara de seara in multe din locuintele Romaniei. Imbuibati cu ineptii, oamenii-tv cad usor-usor frinti. Urmeaza un somn agitat si o noua zi de BREAKING NEWS.
