Neamțul Iohannis, treabă românească

Iohannis a greșit grav că nu și-a re­zolvat problema incompatibilității îna­inte de înscrierea în cursă. Afir­mă acum că nu era treaba lui să spună Înaltei Curți ce să facă. Ba era exact în aceeași măsură în care a fost treaba ANI să ceară termene mai rapide. Și el era parte în pro­ces, ca și ANI. Dacă chiar era con­vins că „lucrul bine făcut“ în­seam­nă să nu ai în angrenaj rotițe de­fecte, era treaba lui. Ceasul cons­truit de bunicul său, care func­țio­nează și după 100 de ani, este pil­da pe care ne-a oferit-o. A con­tra­zis-o. Ceasul lui Iohannis s-a de­fec­tat după doar două luni.

„Neamțul“ Iohannis a acționat foar­te românește. A crezut că-i „mer­ge și așa“. Iacă, nu-i merge. A în­țeles oare de ce? Nu știu, pentru că nu spune. ACL, în special PDL, a greșit la rândul ei grav. Și-a asu­mat un risc care acum îi pleznește în față. În caz de eșec, va da so­coteală, să nu-și facă iluzii.

Înalta Curte va judeca in­com­pa­ti­bilitatea după alegeri. Mă așteptam la ceva mai mult curaj, misiunea judecătorilor fiind și aceea de a nu lăsa posibilitatea ca un vot atât de important să fie distorsionat, pen­tru că asta se va întâmpla. Și ma­gis­trații constituționali, care trebuie să judece o excepție exact asupra articolului care îl vizează pe Io­han­nis, și cei de la ÎCCJ au pasat car­toful fierbinte până după alegeri. Dacă cumva Iohannis câștigă, vor avea o misiune cel puțin la fel de di­ficilă, iar presiunea politică va fi du­blă. Orice ar decide, vor fi acu­zați de una dintre tabere de po­li­tizare. De asta nu scapă.

Iohannis a pus opoziția într-o si­tuație nenorocită. Chiar să nu fi rea­lizat amploarea vulnerabilității și modul în care o vor folosi ad^­ver­sa­rii? Toți, de la stânga la dreapta. Pentru asta e direct responsabil. Per^­sonal, nu cred că își va pierde mandatul dacă va fi ales și apoi declarat incompatibil, am discutat cu mulți juriști și constituționaliști. Asta nu înseamnă însă că res­pon­sabilitatea morală nu-i va atârna de picioare.

Cu toate acestea, nu pot pune sem­nul egal între el și Ponta. Fără dis­cuție, este un rău mult mai mic prin comparație. Ponta este la fel de periculos cum a fost Iliescu în anii ’90.

În ce-l privește pe Iohannis, poate acum chiar va învăța ceva din ceea ce i se întâmplă: când vrei și spui că faci treabă nemțească, nu folosi metode românești. (A.P.)