Pe aceeași temă
E domnul acela care in iarna lui 2012, in timpul mitingurilor de protest de la Universitate, flutura neobosit un steag. Isi facea veacul in fata Teatrului National inconjurat de carele de reportaj ale Antenei 3 si striga din rarunchi impotriva "nedreptatii, abuzurilor si hotiei guvernului Boc". Nu era un simplu figurant, era chiar inima frematinda a platoului de filmare, glasul poporului indignat si suferind sub jugul cuplului Boc-Basescu. "Stegarul" era nelipsit de la orice protest, a putut fi vazut in fata Guvernului, a palatului Cotroceni cerind plecarea "dictatorului", alaturi de Ghise aburcat pe Leu, urlind impotriva "neligitimului", pe holurile Casei Poporului fluturind drapelul. Ce mai incoace si-n colo, parea insasi vocea care striga Adevarul impotriva puterii abuzive in prime-time-urile lui Felix. De altfel, intr-o postare pe propriul blog, noiembrie 2012, chiar se revendica propovaduitor al "revolutiei morale".
”Am ieşit în Piaţa Universităţii mânat dorinţa de adevăr. Este un moment istoric. Anul acesta lumea a intrat într-o mare perioadă de transformari şi România da tonul. Este Revoluţia morală, Revoluţia valorilor, Revoluţia inimilor".
Problema e ca domnul cu pricina, pe numele sau Cezar Avramuta, este membru PNL de doi ani. A recunoscut-o el insusi la Congresul PNL din acest week-end. S fost salutat si omagiat de insusi marele Crin Antonescu, iar prestatia revolutionara i-a fost recompensata cu un premiu pentru "apararea valorilor democratice" la Gala Tineretului Liberal. Ce frumos!
La Congres, Avramuta s-a intretinut cu colegii liberali, si-au strins miinile si si-au facut cu ochiul: "bine lucrat!". Politicienii il bateau pe umar si ii susoteau chestii la ureche, iar Rares Manescu si sotia europarlamentar il tratau ca pe un vechi camarad de arme regasit. Totul era extrem de emotionant, se depanau amintiri din vremurile vitrege ale luptei cu fostul regim, erau injurati "nenorocitii" de ziaristi basisti care au dat pe goarna stenogramele din sedintele organizatiei PNL (alea in care se punea la cale strategia pentru Piata Universitatii), se faceau planuri grandioase de viitor.
Si totusi, ceva parea in neregula cu Avramuta. Ceva lipsea. Fara steag si obiectul muncii protestatare se invirtea cumva debusolat de la unul la altul. Toca marunt din buze a paguba. Se gindea, poate, ca mai bine facea greva foamei, ca mai bine batea palma direct cu Varanul, ca un loc in parlament dupa modelul Cristina Anghel era mai de folos decit o diploma pentru "valori democratice". Gurile rele, alea care te incondeiaza cum te intorci cu spatele, spuneau ca n-a fost doar premiul, ca tariful pe zi/protest era de-a dreptul generos.
