Pe aceeași temă
Termenul de „baron local“ s-a încetățenit de mai bine de un deceniu, dar fenomenul care i-a dat naștere este mai puțin cunoscut. Abia arestarea preventivă în dosarul de corupție și imoralitate a primarului ieșean Gheorghe Nichita, alături de câteva condamnări mai vechi, vin să ne lumineze: un astfel de lider local este un vodă mic, dar atotputernic și autocrat, căruia trebuie să i se supună tot ce mișcă. El face legea, împarte beneficiile, paiele și pedepsele, în jurul său se construiește viața politică locală. La fel era și înainte de 1989, căci baronii continuă obiceiurile și tradițiile instaurate de foștii primi-secretari județeni, cărora comuniștii le dăduseră puteri nelimitate asupra tuturor întreprinderilor, instituțiilor din județ, inclusiv a justiției, poliției, securității locale.
Celălalt termen din titlu, acela de „servitor al baronului“, e nou în acest context, exprimând o realitate și mai puțin (re)cunoscută: servitori ai baronului sunt toți cei ce, uitând de fișa postului, de lege, de regulamente și de demnitate, fac sluj în fața acestuia, se gudură pentru un avantaj și o promovare, știind bine că viitorul, averea și puterea lor depind de pixul de baron.
Ei bine, cât timp vor exista demnitari și funcționari servitori, vor exista și baroni, democrația n-are decât să mai aștepte, iar mass-media să se zbată ca peștele pe uscat. Pe deasupra, am observat că, încă de la începutul baroniadei, doar baronii au fost țintele mass-media, servitorii fiind lăsați deoparte, ca și cum nu ei le-ar face posibilă existența. Este și motivul pentru care fenomenul a prins rădăcini. Și ce rădăcini!
Cu timpul, s-a creat o adevărată logistică necesară bunei funcționări a instituției baronului: un serviciu propriu de pază care nu-l scapă din ochi zi și noapte, un serviciu de aprovizionare care îi face rost de absolut tot ce îi trece baronului prin cap, de la vânat și alte finețuri gastronomice la top-modele feminine sau masculine, după caz...
Dar serviciul cel mai bine pus la punct e acela de informații. Iar aici analiza s-ar putea să fie deficitară. Din cazul Nichita observ că pe post de agenți de informații sunt folosiți de obicei polițiștii, funcționarii loiali și interlopii, dar din auzite știm că, practic, oricine poate să-și slujească cu credință baronul, aducându-i la cunoștință situații precum: colegul de partid X vă înjură, vă sapă, vrea să vă dea jos, omul de afaceri cutare complotează și susține financiar un personaj ori un partid de opoziție...
Acesta este principalul motiv pentru care astăzi baronii nu au înlocuitori, căci la umbra lor nu trebuie să crească nimic care să le amenințe tronul. În plus, viitoare personalități, tineri demni, capabili, care să împrospăteze și revigoreze formațiunile politice, au fost mătrășiți de mult. De aceea, nou intrații în sistem, atent spionați de oamenii măriei sale, nu pot face un pas înainte fără plecăciuni în fața baronilor.
Deși presa, organizațiile civile, cei câțiva politicieni cu viziune... militează pentru transparență, secretomania baronilor e atotcuprinzătoare. În dosul ei, se lățește chipul baronului. El face totul, știe totul, decide totul. Democrație, drept la inițiativă, participare la rezolvarea treburilor publice? Simple vorbe bune pentru campanii electorale.
Fără anchetele DNA, cine ar fi putut afla că atâția ofițeri de poliție și funcționari îl slujesc pe baron pe banii contribuabililor? Cine ar fi bănuit că mâna dreaptă a baronului e interlopul, pus să rezolve situații diverse, de la probleme de amor la alungarea și desființarea concurenților?
Să nu fi știut colegii de partid și de serviciu, alegătorii care l-au votat sau nu, SRI-ul local și polițiștii depunători de jurământ militar de mișmașurile și aventurile baronului de Iași? Sau au făcut și ei parte din liota de servitori. Fiindcă, totuși, DNA nu a comunicat că informațiile vin de la aceste structuri.
Întrebare la fel de inutilă ca și articolul de mai sus: absolut nimic nu li s-a întâmplat servitorilor! Niciun fir de păr nu li s-a clintit, drept semn că principalilor dregători din România, mulțimilor de contribuabili degeaba, principalelor instituții ale statului de drept le convine situația. Și nu de azi, de ieri.
Petru Tomegea
8 mai 2015
