Pe aceeași temă
Ofensiva DNA scoate la iveală o realitate mai greu de perceput a politicii noastre: partidele renunță la afirmarea identității ideologice și doctrinare, singurele atribute discutate în spațiul public rămânând apartenența la stânga sau la dreapta, centrul nefiind încă o miză în România.
Nu voi cădea în capcana filozofilor marxiști și materialiști, dialectici ori nu, care susțin că viața partidelor se apropie de sfârșit, fiindcă politica românească încă nu a parcurs un ciclu complet, din pricina celor 50 de ani de comunism, ci voi privi spre comparație scena politică italiană a anilor ’90, când democrații creștini și socialiștii, loviți puternic de justiție prin acțiunea „mani pulite“, și-au pierdut ideologia, dispărând cu totul de pe eșichierul politic.
Or, cam aceleași fenomene au loc pe prima noastră scenă: lideri importanți ai partidelor părăsesc prim-planul vieții politice din pricina condamnărilor și a dosarelor penale, iar exemplele nu sunt deloc puține: Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea, Radu Mazăre, Dan Șova, Dan Voiculescu... pe partea stângă, Relu Fenechiu, Elena Udrea, Varujan Vosganian, Constantin Ostaficiuc, Mircea Roșca... pe dreapta. Pe deasupra, nume grele urmează la rând.
Deocamdată, unda de șoc a justiției nu se ridică la înălțimea celei italiene, care condamnase peste 30% din fruntașii politici, ceea ce a dus la pierderea bruscă a încrederii și la dezorganizarea vieții de partid. Atâta doar că la noi activitatea DNA și a justiției e în plină desfășurare, impresia generală fiind că nu toți marii corupți sunt luați în vizor. Nu pot însă să nu observ că entuziasmul începe să pălească. (...)
Încet-încet, în lipsa ideologiei, a crescut rolul liderilor, creându-se impresia că, fără capi autoritari, cu priză la mase, partidele pot pierde alegerile. În timp, le-a crescut puterea prin împărțirea viitoarelor funcții în guvern și prin adunarea unor mari sume necesare campaniilor electorale. Confruntările politice au lăsat să se vadă că, de fapt, se luptă între ele nu două ideologii, ci două găști, două clanuri, pentru care nu doctrina contează, ci accesul la resurse, contractele bănoase cu statul. E prima cauză a defazării României, a rămânerii ei în urma suratelor europene.
Dacă în Italia operațiunilor mani pulite deja se prevedeau mugurii viitoarelor formațiuni, Partidul Democrat al lui Pier Luigi Bersani, PDL al lui Silvio Berlusconi, Liga Nordului, în România nu se întrevede nimic la orizont. Din păcate. Vom avea ce am mai avut.
Petru Tomegea
9 aprilie 2015
