Pe aceeași temă
Spre deosebire de trecutul nu prea îndepărtat, când au cam dat-o cu bâta în baltă, producând aliaților noștri stupefacție și îngrijorare, acum caută soluții mai sofisticate care să pară că au acoperire și justificare legală.
Se propune, de exemplu, ca infracțiunile cu implicație economică să aibă un prag numai peste care să fie sancționabile. Dacă s-ar pune un prag de 1.000 lei, numai dacă ai depășit această sumă este condamnabil. Cum s-ar zice, numai dacă ai furat 1.000 de lei sau mai mult ești hoț, dacă furi de zece ori câte 100 de lei ești băiat cinstit. După cum, dacă ai fost condamnat și ai ispășit pedeapsa (de obicei eliberat înainte de termen), sau dacă ești condamnat cu suspendare, sau dacă nu ai achitat daunele sau dacă nu ai fost condamnat (pentru fapte dovedite) pe motiv că faptele au fost prescrise, ești alb ca neaua și liber să continui, fără nicio restricție, activitatea în politică la toate nivelele.
Pe lângă faptul că se eludează niște norme sau niște cutume general acceptate, în ce privește accesul la funcții publice alese sau numite (de exemplu, în unele cazuri este necesar cazierul), este afectat și nivelul general de moralitate a societății, dovadă că avem cazuri de aleși, persoane care erau deja condamnate la data alegerii.
Este rezultatul degradării morale din deceniile de comunism, când moral era tot ce ținea regimul la putere, inclusiv crima. Dar găsim corupție și imoralitate și în justiție, și în școală, și în poliție, până și în Biserică. De aici nevoia, și pentru aleși, și pentru alegători, unei reconstrucții morale - de care însă nu vorbește nimeni.
O reconstrucție morală ar putea fi făcută prin educație în familie (dar câți părinți au ei înșiși nivelul moral și preocuparea să o facă), în școală (și acolo media aduc mereu exemple negative) sau prin modele. Fiindcă orice persoană cu notorietate (pozitivă sau negativă), inclusiv sau, mai ales, persoanele publice devin vrând-nevrând modele, mai ales cu posibilitățile actuale de informare.
Dar ce fel de model, mai ales pentru tânăra generație, poate fi un parlamentar, un ministru, un primar etc. care a fost condamnat?
Este un motiv (chiar dacă unii avocați ai corupției invocă „drepturile omului“) ca în parlament, în guvern, în administrație, în justiție, în școală, în Biserică să fie numai oameni deasupra oricărei suspiciuni de moralitate precară, pentru a deveni modele pozitive.
Dar cine poate impune asta?
Victor Săvulescu
Ploieşti
