Pe aceeași temă
Mă minunez, sentimental fiind, cât de creduli şi de uşor manipulabili devin destui oameni, doar cu momeli şi minciuni. Vecinul meu din autobuz, după ce trecem pe lângă câteva panouri electorale agăţate pe stâlpi şi clădiri, zice: „Iohannis nu iese. D-ta, ce zici?“. Zic: „Nu se ştie“. Sare: „D-ta îl votezi pe Iohannis?“. Zic: „Da“. „O să-ţi cadă şi barba, şi mustaţa. Iohannis dă Ardealul la unguri. Ponta ridică pensia...“ Am înţeles cu cine am de-a face: un om informat, un pensionar sigur de ce spune, un adevărat agent electoral, interesat de viitorul ţării şi al său, dar şi de un preşedinte generos. Despre soarta bărbii mele, nu am tresărit a grijă, dar mi-am adus aminte de minerii căutători de bărbi în Bucureşti... Oricum, vecinul meu mă ura, de aceea m-a şi abordat. O fi unul dintre cei (destui, care mă uimesc şi mâhnesc!) pe care-i văd cumpărând presă tabloidă? Aceştia vor folosi astfel mai fericiţi cei 5%...
D-l şi d-na Ponta au declarat după vot că au votat pentru „pace şi linişte în ţară, să dispară ura, războiul, învrăjbirea din ultimii zece ani“. D-l Ponta a spus că pe el nu-l interesează „lucrurile, ci oamenii“. Ca dovadă, a stopat investiţiile şi a mărit taxele. Credincioasa doamnă şi-a făcut sfânta cruce, ca să le împlinească Dumnezeu dorinţele. Numai că, seara, premierul Ponta, aspirant febril la fotoliul de la Cotroceni, a folosit la adresa adversarului şi a adversarilor cele mai războinice cuvinte – murdare, jignitoare şi de ură neîmpăcată, cu scârbă şi a scârbă. A fost singurul politician vorbitor al serii agresiv şi inadecvat. N-a prididit să fie colţuros şi a doua zi... După cum se vede, va fi altfel de jucător decât d-l Băsescu; măcar acesta şi-a păstrat propria verticalitate, aşa cum e, nu s-a lăsat pervertit de anturaj.
Astfel, sub un cult nerevolut al personajului, care cică iubeşte şi uneşte, fără pic de reţinere, plagiază mereu limbajul comilitonilor combatanţi de la Antena 3, răspândind ura şi minciuna. Şi aceştia, profesionişti ai dezinformării şi delaţiunii, exclusivişti, abandonaţi într-un obsesiv orgoliu că doar ei deţin adevărul, nu doar îi împroaşcă cu ejecţii verbale pestilenţiale pe politicieni, pe alese, dar iau în derâdere numele şi îi jignesc cu diagnostice pe colegii de breaslă şi pe o parte dintre cetăţenii, cică „băsişti“, care nu-i înghit, ca fiind proşti sau bolnavi mintal. Din păcate, deontologia lor trufaşă, găunoasă şi periculoasă este tolerată. Ei înveninează clasa politică şi dezbină şi poporul. Unde sunt sinecuriştii de la CNA? Somn uşor, manipulatorii lucrează pentru voi!
Clasa politică este aşa cum este poporul: cu insule de onoare, cinste şi bună-credinţă, cu lăcomie, hoţie şi cu lipsă de demnitate. În zilele noastre, oamenii politici şi unii dintre membrii poporului lor sunt şi cum îi îndreaptă sau strâmbă televiziunile – această forţă de influenţare uriaşă, devenită mai ales vector de dezinformare şi manevrare a opiniilor. Cine foloseşte fără scrupule instrumentul câştigă. Între canalele comerciale şi cele publice nu mai este nicio diferenţă – se imită şi se împrumută reciproc, într-o competiţie grosieră, indigerabilă. S-a văzut şi asta.
E atâta aroganţă, că nu mai putem respira. Nu sunt aroganţi doar politicienii ori patronii de televiziuni sau miniştrii, între ei şi faţă de noi! Nu sunt frustraţi doar foşti demnitari, ci şi unii foşti în (ne)secretele servicii, foşti sau curent puşcăriaşi ori ex-generali. Ba, cum se vede, şi necunoscutul de lângă tine, dacă nu eşti cu el, robul promisiunilor deşarte, al iluziilor şi al iraţionalităţii! Am asistat la certuri între prieteni şi rude; am pierdut colegi şi m-au jignit amici. Ţi-e şi teamă să spui cum/ce gândeşti.
Lecţia românilor ajunşi în ţări străine – lucrători cu ziua, la negru sau trataţi sclavagist, universitari sau studenţi – este foarte aspră, dură şi de luat la minte. Eşecul votării lor a fost transformat în succes de guvernanţi. Premeditarea politică a acestora a fost plătită cu umilinţa pe care o îndură cu toţii, ca străini, şi cu dezamăgirea că îşi iubesc în zadar ţara. Guvernanţii îi ignoră, dacă e posibil să nu fie cu ei. Speranţa rămâne că doar diaspora poate da semnalul pentru Revoluţia bunului simţ şi a bunei credinţe în ţară. Mai sunt câteva zile până la turul II, premierul le poate da ceva bonusuri. (!?) În zadar!
Vedeţi harta judeţelor în alegeri! O singură Românie, dar în interior două popoare, foarte clar delimitate. Al treilea popor român îl formaţi voi, în diaspora: un popor al exilului politic, al speranţelor economice, al inteligenţei şcolite pentru viitorul patriei... Un popor român demn şi lucid!
Cu alese sentimente,
