Pe aceeași temă
Nu e politician să nu ne amintească mereu și cu ipocrizie că presa trebuie să fie a patra putere, câinele de pază al democrației, dar nimeni nu face nimic pentru ca această putere să fie și funcțională. În consecință, presa scrisă se stinge încet, numărul tuturor exemplarelor vândute zilnic în România fiind mai mic decât al unui singur cotidian local austriac, de exemplu. Firește, presa scrisă e completată de Internet, dar până la accesibilitatea, responsabilitatea și corectitudinea informării calea e lungă.
M-am întrebat adesea cum de presa din țările occidentale rezistă, iar a noastră este aproape să-și dea duhul. La ei rezistă fiindcă este cumpărată și este cumpărată deoarece oferă informație și cultură, iar cumpărătorii sunt avizi de informație și cultură. Pe de altă parte, e evident că politicienilor noștri ipocriți le convine situația: democrația rămâne ca și până acum la mâna aventurierilor politici, care continuă să mizeze pe prostirea poporenilor, pe dezinformare și manipulare, pentru a-și păstra intacte bazinele electorale. De aceea nu au nevoie de o populație bine informată, nici educată civic. De aceea se feresc de transparență ca necuratul de cruce.
Ei, bine, într-o țară liberă și democratică, forța celei de-a patra puteri trebuie să fie aceeași cu a celorlalte și pentru asta există legi speciale prin care presa este sprijinită de guvern și de autorități locale pe două căi: prin subvenții directe și prin scutiri de taxe. Altfel se poate întâmpla ceea ce s-a întâmplat în România: pericolul dispariției ziarelor și, implicit, a locurilor de muncă a determinat patronatele să accepte situații umilitoare. Partidele, oamenii cu bani au acaparat redacții întregi, nu doar ale ziarelor, ci și ale televiziunilor și radiourilor, își fac încontinuu campanie electorală, concomitent cu defăimarea, desființarea adversarilor, manipulând 24 ore din 24.
Nici nu mai amintesc de goana după rating, care determină schimbări evidente în conținutul și prioritizarea informațiilor, în prezentarea lor tendențioasă, în evitarea unor subiecte „reci“ precum educația, relațiile sociale, cultura, știința... La fel cum, din pricina sărăciei și a climatului politizat, presa nu mai atrage personaje oneste și capabile, nici intelectuali de marcă, ci mercenari dispuși să se prostitueze pentru patroni și bani. De asemenea, calitatea informației, a scrisului și a tehnoredactării scade de la o zi la alta.
Ceea ce mă miră este că oamenii de decizie din România nu vor să înțeleagă că joasa calitate a actului politic, a majorității guvernanților și a politicienilor, lipsa de eficiență și determinare a administrației se datorează faptului că în spațiul public nu operează conceptele de valoare și meritocrație, că nu există preocupare pentru o bună educație civică, (...)
Și dacă presa nu vinde informație, atunci din ce mai trăiește? Nu vorbesc de tabloide, care distribuie entertainment cu imagini și texte deocheate, ci de presa națională și locală așa-zisă quality. Ei, bine, din campanii de presă, multe subvenționate de te miri cine. Din barajul mediatic împotriva opozanților marilor mahări, a opoziției. De aceea presa însăși coboară ștacheta, abuzând de titluri bombastice cu cuvinte ca incendiar, exploziv, cutremur, catastrofă, scandal, omor, a pune biciul, a călca în picioare, a rupe tăcerea, jalnic, tranșant, chiar acum, jumulit, violent, la sânge... Titluri cu cârlig, în spatele cărora se ascund de fiecare dată nimicul, faptul banal. Cum să mai cumperi data viitoare ziarul?
Din păcate, democrația va dispărea odată cu presa...
Petru Tomegea
Iulie 2017
