Pe aceeași temă
Am citit cu mare atenţie excelentul articol scris de Raluca Alexandrescu, Religia în şcoli: statul se spală pe mâini cu statistici - revista 22, nr. 1303 / 10-16 martie 2015.
Procentul de 90% al celor care solicită frecventarea orelor de religie este neadevărat, fiind o păcălire impardonabilă a părinţilor. În formulare s-a cerut părerea părinţilor pe anii de studiu ce vor urma de acum înainte. Cum acest „plebiscit“ s-a ţinut la mijlocul anului, mulţi părinţi, dintr-un spirit de ordine încrezător în deciziile guvernanţilor, au optat ca în 2014-2015 copiii să urmeze cursurile de religie, urmând ca pentru 2015-2016 să-şi modifice opţiunea. Aşa a rezultat o cifră care a apărut mereu doar în timpul votărilor comuniste...
Nu vreau să repet argumentele pline de conţinut ale autoarei articolului pomenit mai sus. Am urmărit în decursul timpului interviuri luate de zburdalnicele reporteriţe TV unor femei (în general în vârstă) care stăteau cu orele la diferite pelerinaje religioase. La întrebarea de ce staţi, ce doriţi, ce urmăriţi, etc., răspunsurile erau dezarmant de simple: stăm pentru sănătate, pentru copii, pentru servicii. Pentru asta trebuie să se facă 13 ani de religie la şcoală? Şi urmează o altă întrebare: ce au făcut bisericile pentru oamenii rămaşi fără spitale, cu medicii plecaţi cu miile peste hotare? Ce au făcut pentru ca părinţii să nu plece cu milioanele pentru a lucra aiurea? Singura lor problemă este să formeze cât mai mulţi enoriaşi cu care (şi din banii cărora) să construiască încă şi mai multe biserici. D-l C. Prelipceanu de la Digi 24, zburând cu elicopterul deasupra mai multor oraşe, ne-a arătat rănile din trupul ţării, locurile unde au fost „vestitele“ noastre uzine. Cine a vrut să vadă a putut observa peste tot falnice turle, noi nouţe, ale bisericilor nou construite din banii poporului sărăcit (banii fiind plătiţi direct sau prin donaţii de la stat, indirect tot de la populaţie).
Suntem o ţară laică, dar care se îndreaptă încetul cu încetul spre Evul Mediu. În loc să descătuşăm forţele creative la noi în ţară, cultivăm în interesul unora un obscurantism care ne va fi fatal. Cât despre parlamentarii care-şi fac mii de cruci şi se ung cu mir, ce să mai vorbim...
Dezbaterea pe tema religiei în şcoli trebuie să continue, asigurându-se tuturor dreptul neîngrădit la opţiune. Nu cred că o mai mare religiozitate rezolvă problemele grave ale ţării noastre.
P.S. Propun încercarea ca orele de religie să se ţină după orele de program şcolar sau duminica, în aşa-numitele şcoli duminicale. Atunci să vedem dacă se mai repetă fabulosul 90%.
Ştefan Kreibik
Cluj Napoca,
13 martie 2015
