Pe aceeași temă
Grupul pentru Dialog Social nu putea rămâne impasibil la ascensiunea extremei drepte și la revenirea unor discursuri naționaliste, xenofobe și autoritare în România. Fenomenul este deosebit de îngrijorător, instituțiile statului s-au dovedit adesea incapabile să răspundă eficient acestor manifestări, iar în anumite situații există indicii că reprezentanți ai unor instituții au contribuit chiar la legitimarea sau susținerea unor mișcări extremiste. Dezbaterea organizată de GDS încearcă să găsească răspunsuri la problemele ridicate de ascensiunea extremismului în România.
Andrei Ciurcanu, jurnalist de investigație la Rise Project
Am dedicat timp, aproape doi ani, pentru a înțelege fenomenul Călin Georgescu atât din punct de vedere politic, cât și din punct de vedere social. Ceea ce i-a unit pe acești oameni într-un prim punct a fost religia. E greu, nu poți să te bați cu așa ceva, e aproape imposibil. Fiind activ în conturile astea, mai intru din când în când și-mi dau seama de modul în care grupurile respective reacționează în funcție de realitatea care se întâmplă în teren. Oricum ai încerca să deturnezi discuția... nu se poate. Dacă se întâmplă rău ceva este vina necuratului. Dacă se întâmplă bine ceva este pentru că noi ne-am rugat. Sunt sute de oameni care se roagă la ore fixe, sute de oameni care fac ștafetă de rugăciune pentru izbăvirea „Voievodului”.
Ascensiunea omului politic Călin Georgescu și construirea acestei armate de simpatizanți s-au făcut cu directa implicare (nu aș vrea să spun a Bisericii Ortodoxe Române, dar a lipsei de reacție din partea vârfurilor BOR și prin implicarea directă) a unor înalți prelați, ierarhi, preoți.
Vă dau un singur nume: Înaltpreasfințitul Teodosie, care are și numele de cod „Mache” – a fost dovedit de cei de la CNSAS – și care are un istoric pe care noi l-am documentat cu Horațiu Potra, fost ostaș în Legiunea Străină, mercenar, într-un limbaj uzual. Domniile lor au interacționat la un moment dat, există o investigație pe care am publicat-o în 2014, când Horațiu Potra, împreună cu alt afacerist care era urmărit în România, a devalizat o bancă, iar domnul Teodosie a beneficiat de niște cecuri în alb de la Horațiu Potra. Paradoxal, facem un salt peste timp și, în 2024, la 10 ani după ce ne-am publicat investigația, îl regăsim pe Înaltpreasfințitul Teodosie care vorbește despre Călin Georgescu ca fiind trimisul lui Dumnezeu.
Noi ne raportăm la Teodosie ca fiind un ierarh care reprezintă o instituție și care are în spatele lui alți preoți care nu ies din cuvântul dumnealui, pentru că așa este structura făcută, și care au în spate iarăși o armată de credincioși. Pe lângă Înaltpreasfințitul Teodosie a mai fost un ierarh, undeva din zona Ardealului.
Și cred că aici ar fi interesant și pentru dumneavoastră să aveți acces la discuțiile de acolo. Nu se promovează violența, ba din contră. Dar nu se promovează nici discernământul. Nu se promovează ideile critice, se promovează doar ideea că trebuie să-l salvăm pe Voievod, turul 2 înapoi.

Renata Mogîldea, jurnalist de investigație la PressOne
Prin investigația pe care am realizat-o anul trecut împreună cu Răzvan Filip am descoperit, pe bază de căutare a unor cuvinte-cheie, precum legionar sau extremă de dreapta, o grupare formată în principal din adolescenți, cel mai în vârstă era chiar liderul, care la vremea aia avea 20 de ani. Se numea Unitatea 731, iar tinerii funcționau pe bază de puncte, fiecare gest de vandalism pe care îl făceau sau erau puși să-l facă dintr-o listă care le era dată câștiga mai multe puncte, prin urmare, mai multă credibilitate.
Ce spuneau ei că vor? Amintim că vorbim despre niște copii, deci de la a spune până la a face este o cale lungă. În schimb, cu cât arăți că vrei să faci un gest cât mai extremist, ești considerat mai serios față de recruți. La un moment dat, au spus că doar prin teroare vor ajunge în atenția statului român și că de-abia atunci își pot spune revendicările. Dar nu se vorbea despre ce revendicări era vorba. Deducem însă că sunt toate de extremă dreaptă, precum relația hetero dintre un bărbat și o femeie, adică fără homosexuali, discriminare împotriva imigranților, lucruri care considerau că dăunează societății și că au cauzat starea actuală.
În urma investigației, colegul meu Răzvan l-a descoperit pe lider cu nume și prenume. După aceea, Răzvan a primit amenințări cu moartea, iar eu am fost amenințată că o să-mi spargă cineva conturile, parolele, că o să mă localizeze. La vremea aceea, ei încă nu realizau probabil gravitatea situației sau că ar fi urmăriți de poliție. Au mai continuat o lună-două, după care au dispărut cu totul. În prezent, liderul pe care noi l-am descoperit este în custodia autorităților germane. Urmează a fi soluționat procesul. Acest lider pe care noi l-am găsit este din Republica Moldova și este nativ de limbă rusă.
Ca tip de vandalism, cel mai de jos ca punctaj era un graffiti cu însemne tipice extremei drepte, de la Garda de Fier până la crucea celtică. Apoi era vandalizarea unor case – primeau puncte bonus dacă acest vandalism targeta persoane de etnie romă, imigranți sau evrei. Eu am putut conecta două cazuri de vandalizare a cimitirelor evreiești.

Radu Ioanid, ambasador al României în Israel, istoric specializat în istoria Holocaustului din România și în istoria Mișcării Legionare
Atunci când definim fascismul, discutăm despre naționalism, antisemitism și rasism, negarea sistemului democratic, cultul liderului suprem, al elitei sale, al partidului unic, discutăm despre misticism, diversiune socială și anticomunism, antisocialism. Misticismul, atenție, poate să fie un misticism păgân, poate să fie un misticism ortodox sau ambele într-o anumită combinație, cum a fost cazul Mișcării Legionare. Ce înseamnă fascism? Dacă legăm fascismul exclusiv de existența partidului unic, și am avut o întreagă dezbatere în România că regimul lui Antonescu după despărțirea de legionari n-a fost fascist, și ne uităm atent la structura lui guvernamentală, vom vedea că, în Partidul Național Creștin, foștii lăncieri sunt peste tot în aparatul de stat pe lângă militari.
Analfabetismul funcțional? Vă dau un citat scurt din Dan Botta: „Omul nou se va ridica împotriva științei de carte și a școlilor, a acestei «culturi», ignoranța, ancora care leagă pământul cel mai admirabil din lume, garanția mistică a înțelepciunii, a puterii, a biruinței sale. În condițiile actuale țara analfabetă să ne fie un ideal”. Frumos, nu?
Am să vin la ziua de astăzi pentru că asta ne interesează foarte mult și am să spun fără niciun fel de ezitare, oficial, oficios, personal: democrația din România este sub asediu. Este atacată frecvent de partidele extremiste, de neofasciști, de fostele cadre ale Securității și ale altor servicii de informații care propagă idei fasciste și național-comuniste. Acești doi factori vin și se grefează, repet, insist asupra cuvântului: 1. Pe incultura unei părți a clasei politice din România. Și pot da multe exemple, foarte jenante pentru cei care debitează diverse idioțenii, oameni de vârf din viața politică românească. 2. Sistemul de învățământ din România după 1989 a neglijat educația legată de crimele regimurilor totalitare din România, fascist și comunist. Din acești doi vectori se trage situația extrem de gravă în care ne aflăm. Există o incultură din acest punct de vedere înspăimântătoare și vreau să insist asupra a două exemple. Ziua națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste de la 14 mai. La 14 mai au fost arestați în masă mii și mii de legionari. Cum a votat Parlamentul României, care a dorit să schimbe această dată, nu să le anuleze această comemorare: 18 voturi pentru USR, 30 de voturi împotrivă AUR-PACE și parlamentari neafiliați. Atenție! 48 de abțineri PSD, PNL, UDMR. Ce spune un deputat PNL? O nouă metodă de a lovi în „rădăcinile identitare” ale poporului român. Deci, rădăcinile identitare ale poporului român sunt legionare. Eu dacă aș fi fost lider PNL, îl dădeam afară în aceeași zi.
Al doilea exemplu: bulevardul Vasile Milea din Sibiu. Acest bulevard începe cu inscripția Sibiu oraș-martir. Știți foarte bine care a fost rolul lui Vasile Milea și la București, și la Timișoara: a trage în oameni la propriu. Domnii consilieri municipali de la Sibiu au spus să nu-i supărăm pe alegători că trebuie să schimbe buletinele. Ăsta este nivelul românesc. Acum, câte ceva despre rezerviștii din servicii. Uitați-vă la Cristian Troncotă, care n-are scuza că este un incult, care a fost șeful Arhivei la SRI, care cunoaște foarte bine dosarele legate de Holocaust și legionarism și care își permite să mintă pe față. Uitați-vă la partidul AUR, care începe să fie legitimat de restul clasei politice, unde șeful senatului AUR este un om care face propagandă sistematică legionară. Deci aici suntem, este o situație de crasă iresponsabilitate a clasei politice românești și nu trebuie să ne mirăm că apar diverși ventriloci, diverși șamani, diverși pungași politici care vând ce s-a mai vândut la Maglavit.

Andrei Cornea, filozof, eseist, membru al Grupului pentru Dialog Social
Mărturisesc cu foarte mare sinceritate că nu știu prea bine ce să facem și cum să facem, mai cu seamă că mă simt și puțin vinovat în toată povestea asta. Noi aici, probabil că știți asta și nu vreau să ezit să nu o spun, am fost printre cei care am susținut candidatura actualului președinte. I-am făcut propagandă într-un fel sau în altul, ne-am activat ca societate civilă atunci, așa cum au făcut-o și alții. Și trebuie să spun că am fost extrem de dezamăgit din tot felul de motive, unul principal se leagă și de povestea pe care o discutăm acum, cu extremismul. Vă amintiți că președintele aproape și-a început mandatul respingând sistematic o lege care penaliza mai mult decât până atunci acțiunile legionare, antisemite, fasciste, așa-zisa lege Vexler. Legea a trecut, dar cu acest bemol care a fost pus atunci. Mi-e greu să cred și nu mă poate nimeni convinge că aceste celebre servicii n-au știut decât cu o săptămână înainte de ascensiunea lui Georgescu, că n-au avut idee despre ce se întâmplă. Știți foarte bine de promisiunea de a dezvălui lucrurile, de a prezenta un raport, promisiune rămasă neîndeplinită. Probabil că Rusia este implicată, dar asemenea lucruri nu se pot face fără implicare internă, nu se pot face fără complicități interne. Societatea civilă ar fi bine să nu mai facă prostii și să se lase mai puțin divizată, și să reușească să părăsească măcar unele din bulele în care trăiește, în care trăim cu toții.

Vlad Viski, activist pentru drepturile persoanelor LGBT, preşedinte al organizaţiei MozaiQ
În primul rând, mă bucur foarte mult să fiu aici, în acest spațiu, pentru că în 1992, în Revista 22, a apărut pentru prima dată un dialog între Gabriela Adameșteanu și un cititor pe tema minorităților sexuale, în care Gabriela Adameșteanu încerca să justifice de ce Revista 22 propune astfel de teme. Ulterior, în 1996, aceeași Revista 22 are un număr special, numit minorități sexuale, număr care se repetă în 1999. Deci de-a lungul timpului am avut în Revista 22 un partener, o entitate alături de Grupul pentru Dialog Social, care a militat pentru dezincriminarea homosexualității, pentru scoaterea articolului 200 din Codul penal în anul 2001.
Noi, la Asociația MozaiQ, ne confruntăm și astăzi cu aceste elemente de ură, am primit amenințări în online, cu asta cred că toată lumea este obișnuită, dar, pe lângă asta, s-au lipit afișe pe sediile noastre, s-a desenat svastica pe sediile noastre, noi am primit niște flyere aruncate peste gard în care un ofițer SS era la o turbină din asta de foc, în care, înăuntru, era o persoană vopsită în curcubeu, și trăgea de manetă, am primit mesaje în care se detalia ce tip de mitralieră se va folosi pentru a fi uciși. Încercăm să depunem plângeri la autorități, sunt dosare penale pe rol, dar nimic nu se mișcă.
La alegerile din 2024 am observat că tematica LGBT a fost folosită la un nivel extrem de ridicat, pe TikTok mai ales. Zelist, care este un agregator, s-a uitat la o săptămână de articole, videouri comentarii pe TikTok și în online, a calculat un reach de 33 de milioane de vizualizări pentru aceste videouri cu LGBT-ul.
Pe ce s-a construit toată asta? Vorbim despre trei ani, între 2015 și 2018, în care Coaliția pentru Familie a strâns trei milioane de semnături, a activat Asociația Studenților Creștini Ortodocși din România, a activat Asociația Părinți pentru ora de religie, a activat administratori de bloc și a construit o rețea națională în fiecare localitate din România pentru a-și promova această cauză. Ea a ținut împreună diverse entități care nu se plăceau foarte mult. Adică erau niște legionari din ăia care se certau, din ăia de-ai lui Goga, erau diverse facțiuni, erau niște conservatori, poate mai mainstream, alături de niște extremiști de dreapta.
Aceste structuri conservatoare nu sunt singulare, ele fac parte dintr-o mișcare globală împotriva nu doar a LGBT-ului, ci și împotriva avortului, împotriva a ceea ce numesc ei progresism, migranți și tot ce înseamnă politici sociale, și ei se coordonează cu mișcarea din Statele Unite, dreapta conservatoare The Christian Right, care există și care l-a ales pe Donald Trump președinte. Sunt niște rețele extrem de puternice, și aici aș menționa Alliance Defending Freedom, o organizație americană cu tentacule peste tot în Europa. Și în România, a fost prezentă la referendumul pentru familie, este prezentă și în Austria, și în Germania, și peste tot unde încurajează aceste mișcări conservatoare. Practic, ce fac? Folosesc fricile pe care oamenii le au, un exemplu este frica de prea mult LGBT.
În America există 500.000 de români care locuiesc acolo sau cetățeni americani de origine română, majoritatea dintre ei sunt penticostali neoprotestanți, există niște congrese imense la care participă, la care strâng bani pe care îi transmit către țară, reușesc prin asociația Provita sau prin tot felul de organizații.
Pe lângă mișcarea americană The Religious Right, dreapta conservatoare americană, avem un arc peste ocean în Rusia lui Vladimir Putin, unde evident lucrurile sunt mult mai opace. Dar ce știm sigur este următorul lucru: în 2013, Vladimir Putin a interzis așa-zisa propagandă homosexuală, după care în 2015 interzice finanțările din străinătate pentru ONG-uri din Rusia, ceea ce a sufocat și a dus la închiderea majorității ONG-urilor, după care a pus cumva lacătul pe tot ceea ce înseamnă civism sau opoziție la Vladimir Putin.

Eugen Jebeleanu, regizor de teatru și film (Accept)
E absolut evident și demonstrat că una dintre comunitățile cele mai vizate de toată această ură este cea LGBTQA+ și e halucinant cum se poate construi un program politic pe marginea acestei minorități și pe discriminarea pe care o îndreaptă niște oameni înspre comunitatea asta. Eu, ca regizor și ca persoană implicată în a aduce în discuție subiectele și poveștile acestor oameni, tocmai pentru a îndepărta pe cât posibil această ură, simt că mi-am făcut într-un fel datoria dacă, după unul dintre spectacolele la care asistă, cineva își poate ridica o întrebare referitoare la propria lui privire asupra comunității LGBT.
Noi încă suntem în punctul ăsta nefericit în care căutăm o negociere pentru a obține niște drepturi și mi se pare că aici este o problemă foarte mare. Adică noi nu putem să negociem aceste drepturi cu autoritățile, cu oamenii care sunt în pozițiile decizionale. Aceste lucruri ar trebui să fie implementate. Punct. Sunt drepturi fundamentale, sunt de ordinul drepturilor omului, nu au legătură cu negocierea, nu ar trebui să fie o chestiune de genul ăsta supusă la vot, nu ar trebui să fie un sondaj în jurul felului în care oamenii acceptă sau nu, tolerează sau nu.