De același autor
Toţi anii ăştia mi s-a spus că din zero virgulă ceva, adică bugetul Ministerului Culturii, majoritatea banilor se duc pentru păstrarea patrimoniului.
Acum constatăm cetăţi în ruină, centre istorice lăsate de izbelişte, case memoriale uitate de toată lumea, plăci comemorative peste care s-a pus gresie, crucea eroului acoperită de uşa clubului de noapte, biserica cu termopan, muzeograful fără muzeu, colecţia încă comunistă, clădirea retrocedată fără milă, demolată fără milă, uitată definitiv, responsabilul cultural incult, publicul agramat, neştiinţă, rea-voinţă, „folclorul contraatacă“, „puii mei“.
Şi, peste tot praful şi pulberea, se aşază patrimoniul făcut de azi pe mâine: ţepe cu gogoaşă, hominizi cu mâini prea lungi.
Pianistul din boscheţi.
