De același autor
Ca să mă calmez, începusem să număr în gând: unu, doi, trei… Pentru că vânzătorul şi clientul erau arabi şi, în timp ce unul se scotocea în slow motion ba de cash, ba de carte de credit, ba copilul mai cerea una şi alta, tot vorbeau ceva pe limba lor.
Şi când ajung la casa shopului aeroportului din München, gagiul se uită la buletinul meu şi-mi zice pe româneşte: „Ce face? Bine?“.