De același autor
Clădirea a stat 11 ani goală, deși evacuarea a fost făcută de urgență („eliberați spațiul! intrăm în forță! nu răspundem de ce este înăuntru!”). „Înăuntrul” fiind lucrări de artă, adică patrimoniul mobil pe care-l celebrăm o dată pe an de Ziua Culturii). Înaintea noastră (care l-am folosit 20 de ani ca arhivă și spațiu de dezbatere), a fost atelierul Getei Brătescu, care a făcut acolo celebrele ei performanțe și filme. Între timp, rectorița care ne-a evacuat a devenit curatoare indispensabilă de artă contemporană pentru doctorii UNA care-și fac retrospectivele în muzeul din Palatul Parlamentului.
Sculptorul Bolborea, abonatul monumentelor publice din București, a fost prins cu alamă în loc de bronz. În loc să discutăm onorariile enorme și cum se umple țara de busturi oribile de voievozi neclari, discutăm cât cântărește bronzu’ și cât alama. Termopanele lui Năstase.
Instituția cu care m-am luptat anul trecut (pentru că m-a expus fără să mă consulte într-un safari conceput să-l pună în valoare pe pictorul de curte al Ceaușeștilor) a primit medalia Zilei Naționale a Culturii.
Alexander Nanau a refuzat distincția motivând că nu-i nevoie de onoruri când artiștii mor Covid de foame. Nanau are dreptate. În consecință, a început „Marea campanie împotriva nerecunoscătorului”, ba că a înfulecat banii poporului, ba că a cerut favoruri, ba că documentarul e slab și oricum nu-i film. Între timp „Colectiv” a ajuns în premieră pentru cultura națională pe lista scurtă Oscar și la documentar, și la film străin.
Până la următoarele medalii, Ministerul Culturii e mucles.
