De același autor
Indiferent ce forma va capata pana la urma, bugetul pe 2009 va fi unul cu multe necunoscute. Nu stie practic nimeni deocamdata care va fi exact impactul crizei economice, nici ca grad de extindere, nici ca intensitate, nici ca durata. Singura certitudine este ca va fi un buget tensionat, pentru ca, oricat ar fi de "strans" alcatuit din conceptie, va aparea pe parcurs, probabil mereu si mereu, nevoia unor corectii constrangatoare, din invariabilul motiv al incasarilor cel putin relativ neindestulatoare.
Chiar si fara impactul crizei, bugetul pe 2009 va fi fost unul tensionat, deoarece va fi fost primul an in care bugetul, dupa o perioada destul de indelungata de incasari in majorare in urma cresterii economice inregistrate, va fi fost confruntat cu stagnari sau chiar scaderi cel putin relative ale acestor incasari, in conditiile slabirii severe a activitatii economice. Aceasta slabire va fi intervenit oricum, fiind in natura lucrurilor, in conditiile in care un ciclu economic, dupa ani si ani, ajunge inexorabil sa se incheie.
Din pacate, ciclul economic din Romania a fost unul cu crestere economica nesanatoasa, bazata pe consum din import si deficit extern si inevitabila incheiere a acestuia va fi fost oricum costisitoare pentru ca presupunea obiectiv intrarea la plata a traiului indelungat peste plapuma proprie. Nota de plata va fi venit oricum, cel mai probabil tot din 2009. Ceea ce se intampla acum este doar faptul ca achitarea notei de plata are loc in conditiile crizei economice internationale. Fiind astfel mult accentuata si deci resimtita social mult mai dur.
Nu poate preciza nimeni deocamdata cat vor fi afectate exporturile. 70% dintre acestea au ca debuseu Uniunea Europeana, lovita ea insasi de criza economica. Presupunerea ca productia nationala - mai scumpa - din tarile vestice ale Uniunii este mai vulnerabila in contextul crizei decat importurile - mai ieftine - din tarile estice ale Uniunii, inclusiv din Romania, este nerealist de optimista, in masura in care prima va fi ajutata masiv de guvernele apusene din considerente sociale. Neputandu-se miza pe un anumit cuantum de exporturi, nu se poate miza nici pe o anume crestere economica. Si, ca atare, incasarile bugetare vor fi permanent sub presiunea nerealizarilor.
Nu se poate conta pe un anumit curs al leului, unicul lucru sigur fiind faptul ca acesta va merge in jos. Leul are atarnata de picior piatra de moara a imensului deficit extern, ceea ce inseamna o permanenta cerere de valuta peste oferta de valuta si deci o tragere in jos a leului. Atat timp cat exista aport extern semnificativ de valuta pe piata, cursul se putea mentine, dar cand acest aport slabeste, traiectoria leului nu poate fi decat in jos. In conditiile crizei, aportul extern de valuta nu poate decat sa se diminueze. Investitorii straini renunta la diferite proiecte sau amana deciziile. Ca investitorii din Vest n-ar mai avea unde sa se duca in contextul generalizarii ariilor de criza, urmand a ramane pe amplasamentele proiectate, nu poate fi avut in vedere ca atare, intrucat nu doar Romania, ci si alte tari prezinta perspective potentiale. In plus, pana la perspectivele pe termen lung, te pot gatui strangularile investitionale pe termen scurt. Cert este ca remiterile catre tara din partea muncitorilor romani din strainatate vor scadea, din cauza problemelor pe care acestia le au in tarile-gazda, si ele afectate de criza. Cu un leu in scadere, semnificatia reala a alocatiilor bugetare se diminueaza si cererile de suplimentare cresc din partea tuturor sectoarelor, ceea ce creeaza probleme, chiar daca veniturile bugetare permit sa se faca fata alocatiilor initiale.
Nimeni nu poate evalua care va fi de fapt impactul finantarii externe. Costul acesteia va fi dramatic mai inalt. Dar nu se poate preciza acum cat va atarna pe plan global. Desi, comparativ, slab indatorat, statul roman va plati greu oalele sparte de sectorul privat prin desantata sa indatorare externa in anii din urma, care a dus datoria externa a Romaniei la peste 70 miliarde de euro. Indatorare masiva nu pentru investitii, ci pentru consum, care, in conditiile crizei, reprezinta o factura uriasa a carei plata ridica o avalansa de semne de intrebare. Incertitudinile rambursarii au dus deja la coborarea ratingului de tara, degradare pe care o plateste si statul roman, desi deocamdata nu acesta s-a indatorat.
Admitand ca, pentru a nu amputa prea mult cheltuielile sociale, statul ar fi gata sa foloseasca deficitul bugetar, adica sa faca cheltuieli peste veniturile sale curente, s-ar putea ca sa nu mai gaseasca finantare externa sau ca aceasta sa fie atat de scumpa, incat sa se blocheze practic accesul la ea.
Conditii in care, chiar daca nu incepe cu mari reduceri de cheltuieli, noul buget va fi probabil nevoit pe parcurs sa recurga la acestea. Amputarile de cheltuieli constituie practic singura resursa certa a bugetului din 2009. Cresterea incasarilor nu poate fi luata in considerare, ci doar o scadere a acestora, tinand cont ca, in conditii de criza, marii contribuabili folosesc masiv creditul fiscal (adica amanarea obligatiilor de plata la buget) pentru a incerca sa iasa din constrangeri. Cresterile salariale in sistemul bugetar devin excluse, cresterile de pensii se blocheaza (poate aparea chiar necesitatea scaderii pensiilor mari prin diferite impozitari) si nu se stie daca bugetul se va putea descurca pana la urma fara majorari semnificative de impozite principale (cota unica si TVA). Si sa fie clar: daca nu vor fi majorate impozitele, toata ajustarea inevitabila a deficitului extern se va duce pe deprecierea leului!
Cel mai probabil, recurgerea la aceste majorari, evitata pentru inceput, va interveni insa pe parcurs. Un parcurs tensionat, care, pentru cel putin un an de zile de aici incolo, nu va putea insemna decat presiuni permanente pentru restrangerea cheltuielilor bugetare in conditiile slabirii, cel putin relative, daca nu si absolute, a incasarilor bugetare.
