Investitiile straine: faza a doua

A vedea investitiile directe straine doar ca intrari este o pura stupizenie. Inseamna a nu tine cont in fond de mo­tivatia pentru care au venit aici - sa faca profit. Mo­ti­va­tie normala si deloc de incriminat!

Sa analizam ce spun datele statistice. In anteriorii trei ani (2005-2007), au existat intrari sub forma de in­ves­titii directe straine de circa 21 miliarde de euro, in­clu­zand deci si exceptia nerepetabila a banilor obtinuti pen­tru vanzarea BCR. In acest timp, au iesit din tara sub forma de dividende repatriate, obtinute din investitii strai­ne directe, peste 10,3 miliarde de euro. Cu alte cuvinte, una peste alta, valori la jumatatea intrarilor.

Mai mult decat probabil, in urmatoarea perioada de trei ani (2008-2010), dar posibil chiar din 2009, iesirile sub forma de dividende repatriate vor egala intrarile sub for­ma de noi investitii straine directe, aproape indiferent de cuantumul acestora din urma, ci tinand cont doar de ra­tele neuzuale de profit obtinute in Romania.

Nu este vorba nici de a incrimina investitiile straine, nici de a determina cumva descurajarea acestora, dar tre­buie aratat menestrelilor care le canta serenade din bal­con, nu de sub balcon, nevazand ce arunca acestea de pe balcon, ca situatia este mult mai nuantata decat o pre­zinta domniile lor. Repetam, nu este vorba de a opri in­vestitiile straine directe, dar trebuie sa stim bine la ce sa ne asteptam de la acestea. Nu vine automat vreo man­tuire si, daca va fi de bine sau de rau, acest lucru de­pin­de de multe variabile pe care macar sa le cunoastem, daca nu putem sa le influentam. Desigur, daca - la fel ca in alte domenii - mai discutam despre Romania ca despre o tara, si nu ca despre un simplu teritoriu!

Experienta istorica arata aproape fara exceptie, pe ansamblul tarilor lumii, ca investitiile directe straine ajuta ba­lanta de plati a tarilor-gazda doar intr-o prima faza (cea de inceput). Dupa aceea, dintr-o a doua faza, in care insasi motivatia pentru care au venit in tara res­pec­ti­va investitiile straine isi face efectele, impactul asupra balantei de plati devine negativ, intrarile de investitii noi nemaicompensand iesirile sub forma de profituri re­pa­tria­te. S-a dovedit ca faza a doua incepe in general dupa 10-12 ani de la declansarea valului principal de in­ves­titii straine directe intr-o economie. Daca faza a doua incepe mai devreme, explicatia se afla in profiturile nefi­resc de mari realizate de investitiile straine directe in tara cu pricina.

Acesta este scenariul mondial si nu vedem de ce ar fi altfel in Romania.

Cel mai probabil, Romania va intra inca din 2009 in faza a doua a impactului investitiilor directe straine, adi­­ca la numai vreo sase ani de la debutul propriu-zis al in­ves­titiilor straine in Romania, care poate fi considerat anul 2003. Dramatic, pur si simplu dramatic! Evident, ex­pli­catia este aceeasi cu cea probata istoric: ratele inalte de profit, nefiresti, realizate de investitiile straine in Ro­ma­nia, dar uzuale in zonele tip tara bananiera, printre care se afla din pacate si Romania, chiar daca nu pro­du­ce banane! Viteza extraordinara a ajungerii in faza a doua este determinata de structura investitiilor straine in Ro­mania, care s-au aglomerat in sectoare de profit ra­pid si lejer (retail, banci, imobiliar), iar acolo unde s-au im­plicat totusi in sectoare de forta (industrie sau ener­ge­ti­ca) au facut-o preluand structuri deja existente (evitand pornirea in afaceri de la zero) sau in distributii, si nu in pro­ductia de energie, deci acolo unde se pot obtine pro­fi­turi maxime cu investitii minime.

Contributia investitiilor straine directe consta in ace­ea ca, prin desfasurarea unei activitati intr-o tara-reci­pien­ta, ajuta la ocuparea fortei de munca si la alimen­ta­rea bugetului. Marele lor avantaj este ca suplimenteaza re­sursele investitionale intr-o perioada de slabiciune a re­surselor interne. Evident insa, acest avantaj se pierde oda­ta ce contributia investitiilor straine directe la balanta de plati devine nula sau negativa (faza a doua). Va­lo­ri­fi­ca­rea maxima a investitiilor straine are loc - daca are loc - pana la intrarea lor in faza a doua, cand resursele in­terne trebuie folosite pentru dezvoltarea infrastructurii pu­blice si sociale.

Daca insa faza a doua intervine extrem de rapid, ca in cazul Romaniei, partida este pierduta, intrucat, oricat ai fi fost de genial si eficient in valorificarea resurselor in­ter­ne - ceea ce nu constituie cazul Romaniei! -, nu exista prac­tic timp pentru a trage foloase de pe urma inves­ti­tii­lor directe straine ca aport la balanta de plati.