Antiamericanismul si drepturile teroristului international

Vlad Modoran 27.07.2007

De același autor

Pe 2 noiembrie 2005, Washington Post a publicat un articol in care acuza CIA de infiintarea unei retele internationale de inchisori secrete unde serviciile americane de informatii ar fi practicat tortura in interogarea suspectilor de terorism. "La cererea unor oficiali americani", Washington Post a refuzat sa numeasca statele care participau la programul CIA, "existand riscul punerii acestor tari pe lista de tinte" a terorismului islamic. La cateva zile, Human Rights Watch nominalizeaza Polonia si Romania drept tari in care exista inchisori secrete ale CIA. La aceasta actiune s-a raliat si Amnesty International. Lucrurile au intrat in linie dreapta odata cu numirea de catre Consiliul Europei a lui Dick Marty (fost procuror in cantonul elvetian Ticino) pentru investigarea existentei in Europa a unor inchisori CIA.

Pe 12 iunie 2006, Dick Marty a prezentat APCE primul sau raport. In document, 14 state erau acuzate de colaborare cu CIA, Polonia si Romania fiind scoase in evidenta drept tari pe teritoriul carora au existat inchisori secrete ale CIA in perioada 2003- 2005. In septembrie 2006, presedintele american George W. Bush a recunoscut existenta unor centre CIA, dar a mentionat ca nu mai erau operationale. Ultimul raport Dick Marty - cel din 8 iunie 2007 - reia acuzatiile formulate anterior si le amplifica, aducand drept dovezi marturii ale unor oameni fara nume si fragmente din diverse publicatii, ceea ce este destul de straniu pentru un fost procuror. Atat Polonia, cat si Romania "beneficiaza" de un capitol intreg.

Documentul acuza Statele Unite de "dispret fata de Cuba si Europa" in ceea ce priveste tratamentul prizonierilor si incalcarea Conventiei de la Geneva prin Guantanamo si inchisorile CIA din Estul Europei. Administratia de la Washington ar fi savarsit "cele mai odioase actiuni" (rapiri, interogari si transferuri ilegale de detinuti) in afara teritoriului american, pentru ca un astfel de comportament nu este posibil in interiorul propriilor granite decat prin incalcarea legislatiei. Conform lui Dick Marty, Statele Unite ar fi profitat de situatia Romaniei si a Poloniei, tari care "erau vulnerabile economic, ieseau dintr-o dificila perioada de tranzitie si erau dependente de ajutorul american pentru dezvoltarea lor strategica", mai ales ca cele doua state se aflau in "plin proces de realiniere ca membri indispensabili ai NATO si prieteni ai Statelor Unite". Facilitarea transferului si a interogarii suspectilor ar fi avut loc in urma semnarii unor intelegeri bilaterale intre cele doua state est-europene si Statele Unite. Dintre oficialitatile romane, raportul Marty ii acuza de implicare pe Ion Iliescu, Traian Basescu, Ioan Talpes, Ioan Mircea Pascu si Sergiu Medar.

Inainte de dezbaterea celui de-al doilea raport, presedintele APCE, René van der Linden, a inmanat HRW distinctia prezidentiala pentru rolul organizatiei in ridicarea "valului secretului din jurul practicilor de transferuri ilegale de detinuti si inchisori secrete", nelasand vreo indoiala in privinta rezultatului sedintei APCE. Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a aprobat raportul Dick Marty cu 124 de voturi pentru, 37 impotriva si 8 abtineri. Obiectiile Poloniei si Romaniei nu au fost luate in seama de membrii Adunarii. Mai mult, APCE a cerut reabilitarea si despagubirea victimelor.

In semn de protest, delegatia Romaniei a anuntat ca nu va mai participa la lucrarile APCE pana cand Dick Marty nu va veni personal in Romania pentru a verifica acuzatiile pe care le-a formulat in raport. Dick Marty nu s-a lasat impresionat, spunand ca nu face "turism parlamentar".

Nu poate fi ignorat caracterul autentic moralist al opozitiei multor europeni fata de metodele americane, desi raportul Marty nu in aceasta zona isi are radacinile. Din nefericire, dezbaterea europeana a problemei utilizarii fortei in lupta impotriva terorismului este ratata. Nu exista o discutie serioasa, totul reducandu-se la moralitatea mijloacelor utilizate de departamentele antitero. Importanta informatiilor este ignorata, europenii ascunzandu-se in spatele unor principii care nu ii pot apara de furia fundamentalistilor islamici. Incapacitatea elitei europene de a intelege terorismul islamic face ca Europa sa fie mult mai vulnerabila in fata Islamului radical decat Statele Unite. Asta desi terorismul islamic a atins deja si Europa si nu face distinctie intre combatant si noncombatant. Atentatele din Spania (11 martie 2004 - gara Atocha, Madrid) si Marea Britanie (7 iulie 2005 - metroul londonez) raman o trista marturie in acest sens.

 Exista si latura mai putin principiala a impotrivirii europene, dar mai influenta. Opozitia multor state din Europa la interventia din Irak s-a transformat pe rand intr-o negare a razboiului impotriva terorismului si ulterior intr-un refuz al recunoasterii pericolului reprezentat de fundamentalismul islamic. Substratul ideologic nu lipseste, cele mai puternice atacuri venind in special din partea stanga a spectrului politic. Pentru o buna parte din elita europeana, terorismul de extractie islamica isi are radacinile in politica externa si/sau economica a statelor occidentale. Cu alte cuvinte, el este de inteles, iar politica americana ce urmareste infrangerea sa trebuie condamnata.

La citirea raportului Dick Marty 2, nu poti sa nu sesizezi modul in care este tratata problema luptei impotriva terorismului. Expresia folosita este "asa-numitul razboi impotriva terorii" ori citarea sa in ghilimele. Pentru raportorul european, terorismul islamic nu pare sa fie altceva decat o inventie a administratiei republicane conduse de George W. Bush.

In raport, Dick Marty aduce ca exemple cazurile unor musulmani din Europa care au acuzat serviciile secrete americane de privare de libertate si tortura, se declara ingrozit de "dezumanizarea detinutilor" si cere drepturi pentru teroristi. La prima vedere, opinia raportorului pare idealista: conform lui Dick Marty, "cei mai rai criminali (...) trebuie sa aiba parte de un tratament uman si un proces corect". Este adevarat ca, prin natura lor, democratiile sunt obligate sa tolereze si manifestari cu care nu sunt de acord, dar toleranta nu trebuie aplicata inamicilor lumii libere. Situatia se schimba fundamental in momentul in care acesti indivizi detin informatii care ar putea salva viata unor oameni nevinovati si este greu de crezut ca autoritatile vreunui stat isi pot asuma riscul unor atentate teroriste doar pentru a nu aduce atingere drepturilor unor "criminali".

Atentatul dejucat in vara trecuta, dar si in vara asta in Marea Britanie poate servi drept un bun exemplu. Rashid Rauf a fost arestat in Pakistan de serviciul secret pakistanez si in urma interogatoriului - despre ale carui metode nu are sens sa ne iluzionam -, a dat in vileag existenta unui complot terorist care ar fi facut sa paleasca pana si atentatele din 11 septembrie 2001. Urmand "doctrina" Marty a drepturilor teroristului international, este greu de crezut ca s-ar mai fi aflat de existenta complotului pana la punerea sa in aplicare. Atentatele esuate acum cateva saptamani la Londra si Glasgow dovedesc ca nivelul amenintarii teroriste a ramas neschimbat.

Cazul inchisorilor CIA spune multe despre atitudinea duplicitara a europenilor in materie de human rights. Se pare ca, pentru APCE, incalcarile drepturilor omului nu se dovedesc a fi revoltatoare decat daca sunt savarsite de americani si aliatii lor. Aceiasi oameni care abia de ridica vocea atunci cand vine vorba de incalcarea celor mai elementare drepturi ale omului de state precum Federatia Rusa ori Belarus - tari ce detin un trist record in Europa -, se declara "ingroziti" de tratamentul aplicat extremistilor islamici - multi dintre ei arestati cu arma-n mana in Afganistan ori Irak - inchisi la Guantanamo ori plimbati (?) prin asa numitele "inchisori secrete ale CIA".

Atacand Polonia si Romania - aceasta "noua Europa" care indrazneste sa stea alaturi de SUA, spre nemultumirea unei parti insemnate a clasei politice si a intelectualitatii europene, senatorul elvetian urmareste atat intimidarea aliatilor europeni ai SUA, cat mai ales discreditarea puterii americane. Devine indoielnic faptul ca Dick Marty ar fi un aparator al drepturilor omului si tot mai evident ca este o portavoce pentru antiamericanismul european si frustrarile sale.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22