Pe aceeași temă
CCR a publicat marți motivarea deciziei din 23 ianuarie cu privire la excepțiile de constituționalitate ridicate împotriva legii de organizare judiciară. La fel ca în cazul altor legi controversate, judecătoarea Livia Stanciu, fost președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a formulat o opinie separată, arătând că întreaga lege ar fi trebuit declarată neconstituțională, nu doar acele modificări absurde sancționate și de restul colegilor privind posibilitatea încadrării unor persoane, foşti judecători care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, pentru redactarea proiectelor de hotărâri judecătoreşti.
CCR a decis pe 23 ianuarie, potrivit motivării publicate marți, că prevederea este neconstituţională, deoarece „redactarea hotărârii judecătoreşti, actul final şi de dispoziţie al instanţei prin care se soluţionează cu autoritate de lucru judecat litigiul dintre părţi, este rezultatul activităţii de deliberare, desfăşurată în secret, la care participă doar judecătorii care au calitatea de membri ai completului în faţa căruia a avut loc dezbaterea”.
„Doar aceştia se pot pronunţa asupra chestiunilor de fapt şi de drept deduse judecăţii, soluţionându-le. (...) Toate aceste aspecte constituie garanţii ale dreptului părţilor la un proces echitabil, judecat de o instanţă independentă şi imparţială, care se supune numai legii. Or, în situaţia în care nu judecătorul care a participat la dezbateri şi la deliberări este acela care redactează/motivează hotărârea judecătorească, garanţiile pe care Constituţia şi legea le consacră pentru protejarea dreptului la un proces echitabil, pentru asigurarea unei justiţii imparţiale, înfăptuite în numele legii, rămân instrumente declarative, lipsite de efectivitate, inutile”, se menţionează în motivare.
Opiniile Liviei Stanciu și ale colegilor săi din CCR se despart însă începând de la însăși competența comisiei Iordache asupra dezbaterii proiectului de lege și continuând cu înființarea secției speciale de investigare a magistraților, despre care colegii de la CCR consideră că ar fi o formulă de protecție a magistraților de eventuale abuzuri.
Tocmai de aceea, fostul președinte al ICCJ consideră că legea de modificare a Legii 303/2004 privind organizarea judiciară ar fi trebuit declarată integral neconstituțională.
Un prim motiv îl constituie încălcarea principiului autonomiei Camerelor Parlamentului. Livia Stanciu susține, în argumentația sa că Comisia specială condusă de Florin Iordache nu avea competența dezbaterii proiectului de lege și că Parlamentul a adoptat legea printr-o „procedură neconstituțională și neregulamentară”.
Fiind vorba de o comisie comună, proiectul ar fi trebuit dezbătut și votat în ședința comună a celor două Camere, nu separat la Camera Deputaților, apoi la Senat, explică Digi 24.
Fostul președinte al ICCJ invocă și o decizie recentă a CCR (nr. 732/2017), potrivit căreia: „Autonomia regulamentară dă dreptul Camerelor Parlamentului de a dispune cu privire la propria organizare şi procedurile de desfăşurare a lucrărilor parlamentare. Ea constituie expresia statului de drept, a principiilor democratice şi poate opera exclusiv în cadrul limitelor stabilite de Legea fundamentală. Autonomia regulamentară nu poate fi exercitată în mod discreţionar, abuziv, cu încălcarea atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului sau a normelor imperative privind procedura parlamentară. Normele regulamentare reprezintă instrumentele juridice care permit desfăşurarea activităţilor parlamentare în scopul îndeplinirii atribuţiilor constituţionale ale forului legislativ şi trebuie interpretate şi aplicate cu bună- credinţă şi în spiritul loialităţii faţă de Legea fundamentală”.
Livia Stanicu susține că înființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție este neconstituțională și încalcă prevederile art. 16 alin. 1 și ale art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, creând o diferență de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de făptuitori, și anume cetățenii României.
„Prin urmare, spre deosebire de ceilalţi cetăţeni ai României, judecătorilor și procurorilor, inclusiv judecătorilor și procurorilor militari şi membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, le este aplicat un tratament juridic diferit, prin reglementarea cercetării infracţiunilor ce s-ar comite de către aceştia de către o structură specială de parchet. Această situaţie nu-şi găseşte justificare în exigenţele constituţionale consacrate de art.16 alin.(1) din Constituţie potrivit căruia „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, argumentează Stanciu.
„Totodată, constatăm că nu există o astfel de măsură pentru parlamentari, pentru membrii Guvernului, pentru funcţionari sau pentru vreo altă categorie profesională. Nu există nicio justificare pentru ca magistraţii să fie supuşi unui tratament special, nici măcar din perspectiva asigurării protecţiei acestora”, mai arată judecătorul Livia Stanciu.
Pentru toate acestea, ” s-ar fi impus admiterea de către instanța de contencios constituțional a obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară și sub aspectele relevate anterior, deoarece:
- prin modalitatea de adoptare a Legii deduse controlului de constituționalitate au fost încălcate dispoziţiile constituţionale ale art.64 și art.65 referitoare la principiul autonomiei Camerelor Parlamentului, precum şi cele ale art.74 alin.(4) privind prezentarea propunerilor legislative de către senatori şi deputaţi numai în forma cerută pentru proiectele de legi;
- prin înființarea - în baza art.I pct.45 din legea supusă controlului de constituționalitate – în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, având o competenţă materială după calitatea persoanei (judecător sau procuror, inclusiv judecător sau procuror militar şi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii) au fost încalcate prevederile constituționale ale art.16 alin.(1) referitoare la principiul egalității în fața legii şi ale art.148 alin.(2) şi (4) referitoare la angajamentele pe care România și le-a asumat prin aderarea la Uniunea Europeană”, spune Livia Stanciu în motivarea opiniei sale separate.
Motivarea integrală și opinia separată a Liviei Stanciu, AICI
