Anul 2016 ar fi trebuit să pună capăt inechităților salariale, dar haosul continuă

Silvia Simion | 19.01.2016

Legea salarizării unitare din 2010 propunea o perioadă de șase ani pentru ca fiecare clasă să ocupe poziția ce-i revine în respectiva grilă, asta după ce Banca Mondială ceruse un sistem simplificat de salarizare încă din timpul guvernării lui Călin Popescu Tăriceanu.

Pe aceeași temă

 

Experții Băncii sugerau maximum 10 grupuri ocupaţionale şi 1.000 de funcţii, cu înghețarea pe mai mulți ani a salariilor mai mari decât în grilă. Astfel, categoriile slab plătite, din josul grilei aveau posibilitatea să urce treptat, în cei 6 ani, până când fiecare ajungea să ocupe, ca într-un puzzle, nivelul stabilit în cadrul raportului de 1 la 15 (cel mai mare salariu să fie de cel mult 15 ori mai mare decât cel mai mic).

 

Într-o analiză a site-ului cursdeguvernare.ro, se arată că raportul dintre cel mai mai mare și cel mai mic salariu de la bugetari  a evoluat de la 1 la 78, în 2008, la propuneri de  1 la 15 (în legea salarizării unitare din 2010), de 1 la 10 (într-o propunere a fostului ministru al Muncii, Rovana Plumb) și până la un raport de 1 la 18 (într-un draft din octombrie 2015).

Vasile Dâncu, vicepremier în Guvernul Cioloș, susține că “în acest moment, este foarte clar că noi trebuie să construim un standard de salarizare unic în România, pentru că România este plină de privilegii”.

 

Din 2010 au avut loc 8 creșteri ale salariului minim pe economie, care au majorat aceste venituri de la 600 de lei la 1.050 lei.

Niciuna dintre ele nu a fost însă urmată de corelarea celorlalte clase din grila unică, întrucât nu existau bani la buget, precizează cursdeguvernare.ro.

Aceasta face ca o persoană care intră ca personal necalificat, la treapta I, să aibă aproape aceleași drepturi cu un medic debutant sau un funcționar din administrație debutant.

 

A doua cauză importantă care a dus la această situație este politica neunitară parcticată în acești ani în care, la presiunea unor segmente profesionale sau din interesul electoral al decidenților, spune liderul cartel Alfa, Bogdan Hossu, s-au acordat “măriri otova”, pe domenii, nu profesii, clase.

Aici se încadrează și ultimele majorări, pentru angajații din învățământ și pentru cei din sănătate.

În 2015, salariile din învățământ au crescut unitar în sistem, cu un total de 26,7%.

Au beneficiat toți cei peste 304.000 de angajaţi din educaţie:

221.000 de angajaţi personal didactic şi auxiliar

53.000 de angajaţi personal nedidactic din învăţământul preuniversitar

23.000 de persoane personal didactic din învăţământul universitar

7.000 de persoane angajate ca personal nedidactic în învățământul universitar.

La fel s-a întâmplat anul trecut și în sistemul de sănătate, unde au crescut cu 25% pe toți salariații, indiferent că erau șoferi sau medici.

Aceste practici duc la salarizare diferită pentru aceleași ocupații: un șofer din sănătate este mai bine plătit decât unul din adminsitrație, de exemplu.

Astfel, în loc să se echilibreze remunerațiile pentru aceeași muncă, dar în instituții diferite, ele s-au accentuat în ultimii șase ani în care grila trebuia finalizată.

 

Majorările acordate pentru anumite segmente profesionale (educație și sănătate), paralel cu ridicarea plafonului salariului minim pe economie, au făcut ca domeniile uitate să se înghesuie în timp în larga categorie a salariului minim, deși înainte se aflau pe o poziție corectă în grilă.

 

Aproximativ jumătate din salariații administrației publice au ajuns în iulie 2015, când salariul minim pe economie a urcat la 1.050 lei, să se încadreze în această categorie, deși au pregătire, muncă cu răspunderi mult mai mari decât ale personalului contractual din sănătate și educație (femei de serviciu, șoferi etc.) care încasează acum mai mulți bani decât un debutant din orice birou de primărie.

 

 

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22