Pe aceeași temă
În motivarea publicată marți, Curtea Constituțională arată că se încalcă normele de tehnică legislativă, textul nerespectând cerințele limbajului juridic consacrat, ceea ce duce la încălcarea prevederilor art.1 alin.(5) din Constituție.
Ce prevede acest articol din Constituție:
"Art. 1 (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."
Ce prevede articolul din lege, declarat neconstituțional:
"Faptele săvârșite de persoanele aflate în exercitarea demnităților publice sau funcțiilor publice ce determină existența conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate se prescriu în termen de 3 ani de la data săvârșirii lor, în conformitate cu art. 2.517 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare".
După publicarea motivării în Monitorul Oficial, legea se întoarce în Parlament pentru a fi pusă în acord cu decizia.
"Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra unor prevederi parțial similare celor criticate în prezenta cauză, sens în care este Decizia nr.456 din 4 iulie 2018, prin care s-a constatat, printre altele, că dispozițiile articolului unic pct.5 [cu referire la art.1161] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, potrivit căruia „Faptele săvârșite de persoanele aflate în exercitarea demnităților publice sau funcțiilor publice ce determină existența conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate se prescriu în termen de 3 ani de la data săvârșirii lor, în conformitate cu art. 2.517 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare”, sunt neconstituționale, fiind contrare art.5 alin.(1) din Constituție, în componenta privind calitatea legii.
Cu privire la termenul de prescripție, atașat perioadei pentru care se poate efectua evaluarea conflictelor de interese sau a incompatibilităților, Curtea, în jurisprudența sa, a arătat că este în logica reglementării ca verificarea existenței împrejurărilor de natură să atragă un conflict de interese sau o stare de incompatibilitate să vizeze perioada în care persoana în cauză a deținut funcția publică.
Curtea observă că textul criticat, astfel cum este formulat, nu respectă cerințele limbajului juridic consacrat.
Codul civil, care cuprinde Cartea a Vl-a „despre prescripția extinctivă, decădere și calculul termenelor” și care este reglementarea comună în materie de prescripție extinctivă, la art.2500 alin.(1), prevede că dreptul material la acțiune se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termenul general de prescripție de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen [art.2517 din Codul civil], în timp ce textul criticat se referă la faptele săvârșite de persoanele aflate în exercitarea demnităților publice sau funcțiilor publice ce determină existența conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate ce se prescriu în termen de 3 ani de la data săvârșirii lor. Însă prescripția extinctivă este definită ca fiind acel mod de înlăturare a răspunderii civile, constând în stingerea dreptului material la acțiune neexercitat în termenul stabilit de lege.
Ca atare, nu se prescrie fapta, ci dreptul material la acțiune, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar, corelativ, se înlătură și răspunderea juridică – civilă, administrativă sau penală, după caz - ca efect al prescripției dreptului material la acțiune, respectiv dacă Agenția Națională de Integritate nu a îndeplinit niciun act de întrerupere a prescripției, potrivit legii, răspunderea juridică nemaiputând fi angajată în condițiile depășirii termenului general de prescripție. Dacă, în schimb, conform art.2537 din Codul civil, prescripția se întrerupe printr-un act al autorității îndrituite prin lege în acest sens, devin aplicabile prevederile art.2541 din Codul civil cu privire la efectele întreruperii prescripției.
Curtea constată că Legea (…) nu respectă normele de tehnică legislativă cu privire la conținutul și limbajul juridic al actului normativ.
Raportat la utilizarea în cuprinsul prevederilor criticate a unui limbaj juridic normativ inadecvat, Curtea constată că textul criticat este deficitar din punctul de vedere al tehnicii legislative, ceea ce conduce la încălcarea prevederilor art.1 alin.(5) din Constituție, în componenta privind calitatea legii."
