Pe aceeași temă
Redactarea hotărârii judecătoreşti ulterior pronunţării deciziei în dosarele penale duce la lipsirea persoanei condamnate de garanţiile înfăptuirii actului de justiţie, aduce atingere dreptului de acces la instanţă şi dreptului la un proces echitabil, argumentează Curtea Constituţională hotărârea prin care a stabilit ca deciziile instanței să fie pronunțate odată cu motivarea.
De asemenea, dreptul la formularea căilor de atac extraordinare devine iluzoriu în condiţiile în care, în intervalul scurs între momentul pronunţării hotărârii şi data motivării şi comunicării acesteia, există posibilitatea ca persoana condamnată să execute o mare parte din pedeapsă sau chiar pedeapsa în integralitatea ei.
Decizia CCR a stârnit o furtună în sistemul judiciar, iar CCR vine cu motivarea acesteia după exact o lună.
Cele mai importante argumente din motivarea CCR:
Curtea reține că motivarea hotărârilor judecătoreşti îndeplineşte câteva funcţii importante:
reprezintă un mecanism de control al instanţei, care trebuie să demonstreze că hotărârea sa este legală, dreaptă şi corectă, în fapt și în drept;
reprezintă o înscriere oficială a argumentelor în favoarea soluției;
inspiră un sentiment de încredere socială şi constituie un control democratic al administrării justiţiei;
întăreşte principiul autorităţii de lucru judecat și al prezumției de nevinovăție;
reprezintă temeiul executării hotărârii judecătorești, precum și al contestării acesteia la o instanţă superioară.
Cu alte cuvinte, motivarea în fapt și în drept a hotărârii judecătorești este relevantă în sensul că permite inculpatului să îşi exercite în mod util dreptul de a formula o cale de atac și, de asemenea, este importantă într-un sens mai general, în măsura în care ea asigură buna administrare a justiţiei şi previne cazurile de arbitrar.
Obligaţia de motivare contribuie, de asemenea, la obţinerea încrederii publicului şi a inculpatului în decizia la care s-a ajuns şi permite identificarea unei posibile părtiniri din partea judecătorului şi remedierea acesteia (în același sens Hotărârea din 7 martie 2017, pronunțată în Cauza Cerovšek şi Božičnik împotriva Sloveniei).
Curtea constată că redactarea hotărârii judecătorești prin care cauza este soluționată de prima instanță de judecată, respectiv a hotărârii judecătorești prin care instanța se pronunță asupra apelului (motivarea în fapt și în drept) ulterior pronunțării minutei (soluției) dispuse în cauză, „în cel mult 30 de zile de la pronunțare” sau după un interval de timp ce poate depăși cu mult termenul menționat, este aptă să lipsească persoana condamnată de garanţiile înfăptuirii actului de justiţie, aduce atingere dreptului de acces la instanță și dreptului la un proces echitabil.
Totodată, Curtea constată că punerea în executare a unei hotărâri judecătorești definitive anterior motivării în fapt și în drept a acesteia este contrară dispozițiilor constituționale și convenționale referitoare la libertatea individuală și siguranța persoanei și celor care consacră demnitatea umană și dreptatea, ca valori supreme în statul de drept.
Judecătoarele Livia Stanciu și Simina Tănăsescu au făcut opinie separată la această decizie a CCR, susținând că excepția ridicată ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă.
În 7 aprilie, CCR a stabilit că punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti penale definitive, anterior motivării în fapt şi în drept a acesteia, este contrară dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale referitoare la libertatea individuală şi siguranţa persoanei şi celor care consacră demnitatea umană şi dreptatea ca valori supreme ale statului de drept.
