Pe aceeași temă
A fost nevoie ca zeci de oameni sa moara sau sa ramana marcati definitiv de flacari pentru ca romanii sa intelegea un fapt si sa strige in strada “Coruptia ucide”! Insa incendiul din clubul Colectiv din Bucuresti a fost doar flama care a aprins o suma de frustrari pe care multi cetateni romani le-au strans in decursul anilor tranzitiei democratice.
Paradoxul coruptiei
In ciuda faptului ca Directia Nationala Anticoruptie ramane una dintre institutiile publice cu o cota solida de incredere, multi oameni care dispun de capacitatea decizionala in stat continua sa se aplece la spaga. Fapt neinteles, in contextul agresivei campanii anticoruptie care face din Romania unul dintre exemplele pe care americanii si Bruxellesul le dau in Europa Centrala si de Est.
La inceputul acestui an, sefa DNA spunea in cadrul unei dezbateri organizate la sediul Grupului pentru Dialog Social si al Revistei 22 ca activitatea Directiei nu trebuie inteleasa ca pe o munca de a plimba inalti politicieni la sediul central din Bucuresti. Nu e atat despre catuse, cat despre a-i face pe oameni sa inteleaga efectul daunator al coruptiei masive. DNA trebuie sa treaca de la combatere, la prevenire, spunea Laura Kovesi. Asta inseamna ca societatea trebuie sa ajunga la un nivel al maturitatii incat sa faca din scandalurile de coruptie cazuri cat mai izolate, si nu subiectul general al zilei.
“Constientizeaza mai multi ca, atunci cand li se cere mita, nu e corect si legal. (…) Coruptia are doua consecinte: pune in pericol statul de drept si democratia si creaza o neincredere a oamenilor in institutii”, spunea Kovesi chiar saptamana trecuta, intr-o interventie la Digi 24. Ea a aratat ca valoarea mitelor oferite si primite in 2015 si cercetate de DNA se ridica la aproximativ 100 de milioane de euro, iar o mare parte a sesizarilor primite vin de la persoane fizice si juridice.
Insa a fost nevoie de un scandal public cu un puternic impact emotional pentru a scoate oamenii in strada. “Coruptia ucide” au strigat zeci de mii de oameni, in Bucuresti si in alte orase din tara, dupa ce zeci de arsi erau scosi in viata sau morti din clubul Colectiv.
O societate sub presiune
Scandalul Colectiv a fost varful unui iceberg ridicat in toti anii tranzitiei post-decembriste pe coruptie, incapacitatea unei administratii publice osificate si o clasa politica din ce in ce mai izolata de nevoile sociale. Iar ultimii ani au adus motive suplimentare pentru a intensifica nemultumirea publica.
Cu un premier social-democrat venit la putere pe fondul unor alte proteste de strada, in 2012, cauzate de politicile de austeritate impuse in contextul crizei economice globale, societatea credea ca va urma o modificare de substanta in viata de zi cu zi. Insa scandalurile si aroganta de care guvernarea Victor Ponta a dat dovada au pus continuat sa impinga frustrarile in sus. Plagiatul, incercarile de modificare a cadrului legislativ in care functioneaza Justitia, scutul pe care Ponta si guvernul sau il faceau in jurul cate unui politician cercetat de DNA, campania cu accente nationalist-xenofobe pe care PSD a dus-o la prezidentialele din 2014 si chiar prezenta lui Victor Ponta la DNA pentru presupuse fapte de coruptie au accentuat tensiunile.
Iar faptul ca un agent de la Politia Rutiera a murit in timp ce rula pe motospeciala sa in timp ce ii deschidea coloana oficiala vicepremierului de la acel moment Gabriel Oprea si determinarea cu care coalitia de guvernare l-a protejat pe general nu a ajutat deloc la detensionare. In buna traditie, politicienii au crezut ca timpul va trece totul intre paranteze. Dar au avut ghinion. Pentru ca in 30 Octombrie multi oameni au ars de vii in timp ce asistau la un concert rock.
Colectiv
In 31 Octombrie, Victor Ponta iesea public de la Palatul Victoria si isi depunea mandatul. In discursul sau, Ponta nu a folosit termenul “demisie”. El a vorbit de onoare si a spus ca se poate lupta cu politicienii, insa cu strada nu. Si edilul de la Sectorul 4, Cristian Popescu Piedone, a plecat si el din functie, insa dupa caderea Executivului. Initial, Piedone a incercat sa se absolve de orice responsabilitate pentru incendiul din Colectiv.
Intre timp, fortele de interventie continuau sa scoata victimele din club si sa le relocheze, dupa situatie: la spitale sau la morga. Unii au fost transferati in clinici din strainatate, mai multe state fiind solidare cu Romania. Franta si Israelul sunt doua dintre ele, ambele preluand mai multi raniti romani. Povestile prezentate ulterior, in saptamanile ce au urmat, au dezvaluit o drama care a marcat societatea. Pentru cei morti au plans familiile. Pentru cei ramasi in viata, bucuria supravietuirii a fost rapid atenuata de sechelele pe care focul le-a lasat pe si in corpul lor. Pentru ei, urmatorul test este al luptei cu depresia.
Din pacate, insa, reactia autoritatilor a trecut in cealalta extrema. Zeci de institutii publice au fost inspectate de ISU si au fost inchise. In Ploiesti, spre exemplu, teatrul “Toma Caragiu” a fost inchis de inspector. Actorii joaca acum la Filarmonica din oras. Si exemplele pot continua. Teama pentru un nou incendiu a devenit, brusc, nationala.
Un nou premier
Ulterior plecarii din functie a Cabinetului Ponta, atentia si presiunea strazii s-a mutat pe un alt palat. La Cotroceni, presedintele Iohannis tinea sesiuni de consultari cu partidele si societatea civila in vederea desemnarii unui nou nume pentru a cere votul de incredere in Parlament.
In 10 Noiembrie aveam si un premier desemnat. Iohannis iesea public la Cotroceni si pronunta un nume. Fostul comisar european Dacian Ciolos primea responsabilitatea de a forma rapid o echipa guvernamentala si de a merge in Parlament pentru a cere votul de incredere. Acolo unde, dupa intense dezbateri, Legislativul ii acorda unda verde lui Ciolos pentru Palatul Victoria.
Un aspect important este ca, desi a fost prezentat drept un Guvern tehnocrat, Cabinetul Ciolos va functiona in acelasi joc politic ca si pana acum. Iar mandatul limitat la un an aduce atat oportunitati, cati si responsabilitati substantiale. Fostul comisar roman are oportunitatea sa reseteze scena politica romaneasca, insa trebuie sa pastreze atentia la relatiile cu un Parlament care l-a avertizat de la inceput ca nu primeste un cec in alb.
De acum sunt 25 de ani in care Romania a mers cu pasi mai mari sau mai nesiguri spre Vest. Bucurestiul ramane o capitala strategica pentru Occident, in special in actualul context regional de securitate. Iar semnalele unei societati care arata ca vrea sa isi asume maturitatea obliga toata clasa politica sa isi reconfigureze prioritatile si atitudinea. Ramane de vazut daca politicul va intelege schimbarile cerute de romani sau vor continua sa creada ca pot merge mai departe intr-o tranzitie care se autoregenereaza.
