Pe aceeași temă
Încă de la început, premierul îi dă asigurări lui Frans Timmermans că „niciunul dintre textele modificate nu restrânge dreptul organelor de urmărire penală privind procedura de punere sub acuzare”.
Premierul continuă cu precizarea că într-o lege specială de combatere a corupţiei, Legea 78/2000, există un capitol special privind infracţiunile împotriva intereselor financiare ale UE, cu sancţiunile aferente. Şi câtă vreme acest capitol nu a fost afectat de modificările la legile penale, acestea nu pun în pericol interesele financiare ale UE.
Argumentul e discutabil, scrie Adevărul.
În Legea 78/2000 există, într-adevăr, un capitol privind infracţiuni specifice împotriva intereselor financiare ale UE, însă acesta vizează doar pe cei care au vocaţia să acceseze aceste fonduri. Astfel, sunt incriminate prezentarea de informaţii false în scopul obţinerii fondurilor europene sau folosirea acestora în alte scopuri decât cele declarate, precum şi diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate Uniunii Ruropene. Însă fondurile europene, chiar dacă sunt accesate în mod corect, nu sunt scutite de fraudă, prin comiterea unor altor infracţiuni, precum abuzul în serviciu, neglijenţa în serviciu sau delapidarea. Or aceste ultime infracţiuni sunt prevăzute în Codul penal şi au fost modificate masiv prin amendamentele asupra cărora cere explicaţii de Frans Timmermans.
Abuzul în serviciu, răspuns incomplet
În cazul noii definiţii a abuzului în serviciu, Frans Timmermans întreabă de ce beneficiul necuvenit obţinut în urma comiterii faptei se limitează doar la beneficii materiale, din moment ce directivele europene vorbesc de „beneficii de orice natură”, şi de ce, pentru ca fapta să fie infracţiune, beneficiarul trebuie să fie doar funcţionarul inculpat sau un membru apropiat de familie, şi nu un oricare alt terţ, cum prevedea legea până acum. Dăncilă răspunde că abuzul în serviciu nu este o infracţiune de corupţie, ci e o infracţiune de serviciu, determinată de un raport de muncă, care poate fi sancţionată şi disciplinar sau contravenţional, şi doar cazurile grave să fie sancţionate penal. Premierul reiterează ideea că abuzul în serviciu nu are legătură cu combaterea fraudelor cu fonduri europene, care sunt incriminate în Legea 78/2000. Ea evită să spună de ce amendamentul s-a limitat doar la „beneficii materiale”, şi nu la „orice fel de beneficii” şi spune că eliminarea terţilor dintre beneficiari „vine ca o consecinţă firească a faptului că trebuie sancţionată obţinerea de foloase pentru sine şi pentru propria familie”. Dar nu spune de ce n-ar trebui incriminată obţinerea de foloase pentru oricine altcineva decât membrii familiei.
Delapidare cu voie de la şef
O altă infracţiune asupra căreia comisarul european cere clarificări este delapidarea. Acesta întreabă de ce, conform noilor amendamente, urmărirea penală se poate declanşa doar la cererea prealabilă a conducătorului instituţiei prejudiciate şi nu şi din oficiu, ca până acum. Dăncilă răspunde că delapidarea nu este o infracţiune de corupţie, ci reprezintă diminuarea, prin fapta unui funcţionar, a patrimoniului pe care îl gestionează. Prin urmare, răspunde premierul, responsabilitatea gestionării patrimoniului revine conducătorului unităţii prejudiciate, care poate hotărî dacă există temei pentru o cercetare penală sau dacă se poate aplica doar o sancţiune administrativă sau disciplinară. Viorica Dăncilă omite însă să precizeze ce se întâmplă dacă delapidarea are loc cu asentimentul şefului de instituţie sau dacă cel care a comis delapidarea este chiar conducătorul instituţiei prejudiciate.
articolul integral, în Adevărul
