Pe aceeași temă
Interviul acordat RFI:
Ionuț Dumitru: Aș spune că principalul risc nu e neapărat cel de depășire a deficitului de 3%, ci, mai degrabă, structura bugetului. În momentul de față avem cheltuieli foarte rigide, de tip salarii sau asistență socială, dar, în primul rând pensii, care au atins deja o pondere foarte mare în buget. Practic, aceasta înseamnă o vulnerabilitate în momentul în care economia nu va mai fi în faza sa cea mai bună. Să zicem că nu va mai crește cu 6-7% cât am avut anul trecut, nici măcar cu 4% cât se estimează pentru anul acesta, ci va crește cu mult mai puțin, sau, domane ferește, vom intra în faza de recesiune economică. La momentul respectiv veniturile bugetare se vor contracta sau vor fi mai mici decât am fi sperat, în timp ce cheltuielile rămân foarte sus. O dată ce am crescut salariile și pensiile, ele rămân la un nivel foarte ridicat. Noi, Consiliul Fiscal, atragem atenția că deja cheltuielile cu salariile sunt estimate să ajungă la un nivel de peste 9% din PIB după metodologia națională, ceea ce reprezintă un maxim istoric. Va fi un nivel chiar mai mare decât nivelul pre criză, când s-a constatat că acele cheltuieli nu mai pot fi susținute și s-a decis, la momentul respectiv, reducerea salariilor din sectorul bugetar cu 25%.
Reporter: Este un model după care pare că lucrează această coaliție aflată la guvernare, în sensul în care și viitoarea lege a pensiilor va produce majorări consistente de venituri, bugetul de stat pare că e destinat acestor cheltuieli, iar investițiile sunt mutate în altă parte. Mă gândesc aici la Fondul Suveran de Investiții.
I.D: Nu sunt nici măcar mutate în altă parte. Nu mai sunt. Investițiile au fost reduse foarte mult în ultimii ani pentru a putea acomoda în buget cheltuieli sociale mult mai mari. Reamintesc. În momentul de față, cheltuielile de personal sunt la maxime istorice, sunt chiar mai mai decât înainte de criză ca procent din PIB. Mai zicem că între timp veniturile bugetare au scăzut pentru că după reducerea de TVA s-au pierdut două puncte și ceva din PIB venituri încasate din taxe și impozite. Practic, bugetul nostru are o povară din cheltuieli sociale poate chiar mai mare decât o avea la momentul declanșării crizei, în timp ce veniturile sunt chiar mai mici. Acest lucru arată o vulnerabilitate foarte mare. Apropo de noua lege a pensiilor, cred că cel puțin pentru moment trebuie să uităm complet acest subiect. Și în momentul de față cheltuielile sociale sunt o povară foarte mare ca să discutăm, în momentul de față despre o creștere a cheltuielilor cu pensiile, așa cum estimează guvernul în noua lege a pensiilor, de la 60 de miliarde anul acesta la 115 miliarde în 2021, respectiv 140 de mililarde în 2022. Gândiți-vă că până în 2021 sunt doar trei ani. În doar trei ani să ai aproape o dublare a cheltuielilor cu pensiile este o chestie imposibil de susținut din punct de vedere economic.
Rep: Oferiți argumente solide, însă v-ar putea întreba cineva când ar fi, totuși, momentul ca România să se reconfigureze și să crească pensiile și salariile? Când ar fi momentul să se restarteze și să nu mai fie doar acea piață unde forța de muncă este ieftină?
I.D: Toată lumea își dorește și venituri mai mari și un nivel de trai mai ridicat. Însă, trebuie să înțelegem o dată pentru totdeauna, că putem trăi mai bine, în sensul de a avea venituri mai mari, numai dacă economia produce. Dacă nu înțelegem nu facem decât să ne facem rău singuri. Nu facem decât să ne furăm singură căciula dacă noi creștem pe hârtie veniturile, salarii, pensii sau orice altceva, dar nefiind acoperite de performanță economică, acele creșteri vor fi doar în termeni nominali. În termeni reali, ajustat cu inflația, veniturile noastre vor fi întotdeauna cuplate la fundamentele economice. Chiar dacă vom avea bani mai mulți, să zicem că dublăm pensiile în trei ani, cee ce e imposibil din punct de vedere rațional, echilibrul macroeconomic se rupe. Vor fi consecințe mari la nivel de inflație, dobânzi, curs de schimb, astfel încât nu vom trăi mai bine. Poate, dimpotrivă, vom trăi chiar mai prost.
Rep: Cheltuielile rigide, pensiile și salariile, au, așadar, o pondere tot mai mare în bugetul consolidat, în bugetul de stat. Pare însă că funcționează rețeta pentru că România, cel mai probabil, se va încadra în deficit.
I.D: Nu are nicio importanță mare încadrarea sau nu în 3%. Poți să te încadrezi în 3% sugrumând complet investițiile publice. Practic, ceea ce faci este doar să te bucuri pe termen scurt că poți plăti niște salarii mai mari, în timp ce sacrifici complet creșterea economică și bunăstarea pe termen mediu și lung.
Rep: Când se va vedea reculul?
I.D: Este doar o chestiune de timp. Poți să faci acest artificiu de creștere mai rapidă a veniturilor decât poate să ducă economia pe termen scurt. Pe un termen mediu, de câțiva ani de zile, echilibrele se restabilesc. Nimeni nu se poate împotrivi creșterilor de venituri. Este în natura lucrurilor ca veniturile să crească, dar pe măsură ce performanța economică se îmbunătățește sau în linie cu performanța economică.
