Pe aceeași temă
Vizita întâistătătorului celei mai mari Biserici Ortodoxe la București nu are un caracter oficial, a declarat secretarul de presă al patriarhiei ruse. Patriarhul Moscovei, Chiril, va vizita, pentru prima dată România, în perioada 27-28 octombrie, unde va participa la aniversarea a 10 ani de la întronizarea patriarhului Daniel, anunță RIA Novosti, cu referire la secretarul de presă al patriarhiei, Aleksander Volkov.
"În programul vizitei întâistătătorului a Bisericii Ortodoxe Ruse este inclusă participarea la Dumnezeiasca liturghie în ziua ocrotitorului Bucureștiului, Sfântul Dimitrie Basarabov, precum și la festivitățile legate de 10 ani de la întronizarea preafericitului patriarh Daniel", a declarat Volkov, potrivit stiripesurse.
De asemenea va ava loc o întrevedere între patriarhul rus și cel român.
În afară de aceasta, patriarhul Chiril va ține un discurs în fața membrilor Sfântului Sinod al Patriarhiei Române, în cadrul unei ședințe festive dedicate anului apărătorului ortodoxiei în anii comunismului.
La aceste evenimente au fost invitați întâistătătorii și reprezentanții altor biserici ortodoxe, a declarat secretarul de presă al patriarhului.
Acesta a specificat că nu este vorba de o vizită oficială, ci de o deplasare.
Cu toate acestea, implicațiile și dimensiunile vizitei sunt de departe foartei importante, nu doar pentru lumea bisericească, ci și pentru contextul geo-politic balcanic, transmite B1TV.
Citește și Patriarhul Chiril la Curtea țarului Putin
În relaţia dintre ştiinţă şi religie nu ar trebui să existe conflicte, pentru că ambele au sferele lor de manifestare bine determinate, spune patriarhul într-un interviu de promovare acordat Q magazine.
„Ştiinţa răspunde la întrebări precum „Cine”, „Cum?” şi „De ce?”, religia răspunde la întrebarea care incumbă finalitatea: „Pentru ce?”, a afirmat acesta. „Teologia nu se (re)găseşte în limitele de competenţă ale ştiinţei. Sugerarea existenţei unei competiţii între ele transformă religia şi ştiinţa în instrumente de propagandă atât anti-ştiinţă, cât şi anti-religie. Pentru ambele, acest lucru este la fel de dăunător”.
Tocmai această „credinţă oarbă” în ştiinţă este unul din aspectele des întâlnite ce merită a fi criticat, tocmai dintr-o perspectivă ştiinţifică, raţională.
„În conştiinţa oamenilor moderni, ştiinţa este, adesea, un mit ce ia locul unui idol, în care aceştia cred orbeşte, la care se închină şi căruia i se aduce jertfă, dacă o cere. (...) Credem că ştiinţa va dezlega toate tainele privitoare la cum a fost creată lumea, că ne va spune ce trebuie făcut pentru a trăi o viaţă fericită, cum să învingi moartea, bolile, suferinţa, nedreptăţile, cum să dezlegi tainele problemelor sufleteşti. Dar toate convingerile acestea sunt bazate pe credinţă oarbă, nu pe rezultatul concret al studiilor ştiinţifice.”
Relaţia dintre succesul curentului ateist şi individualismul modern Deşi acceptă că există regiuni şi ţări unde numărul ateilor creşte, părintele rus este de părere că acelaşi lucru se poate spune şi despre societăţile în care numărul credincioşilor creşte.
„În termeni absoluţi, numărul ateilor este extrem de mic. Aceste comunităţi sunt concentrate, în principal, în societăţile cu cel mai înalt nivel de consum, ai căror membri cred, aparent, că pentru ei Paradisul a venit deja. Un alt aspect de remarcat este faptul că ideile ateiste sunt adesea propagate agresiv în sfera publică. În acest sens, ateii, precum şi susţinători ai secularismului radical, au făcut încercări constante de instituire a dominaţiei lor ideologice asupra tuturor credincioşilor care alcătuiesc majoritatea planetei noastre, dar care, din păcate, de multe ori, sunt în imposibilitatea de a-şi proteja drepturile colective şi propria viziune asupra lumii religioase.”
În ceea ce priveşte ideea individualismului, oficialul ortodox consideră că acesta „este o consecinţă directă a învăţăturilor savante, profund greşite, în centrul cărora NU se află Dumnezeu, Creatorul lumii şi al Universului, ci omul evoluat din maimuţă şi lipsit de reflexia luminii divine, lipsit de perspective de îndumnezeire şi de sfinţire”.
„Tragedia umanismului secular este că acesta a plantat în mintea oamenilor ideea falsă că reprezintă apogeul raţiunii omeneşti, şi, dacă s-a atins acest nivel, nu mai este loc pentru evoluţie.”
„În afara Bisericii, nimic din acestea nu există. Da, există psihologie, psihoterapie-dar sunt doar o încercare de a găsi o soluţie în cadrul sistemului în sine, şi de aceea în mod constant apar greşeli şi eşecuri. În acest sens, Creştinismul a fost şi rămâne în afara concurenţei, pentru că oferă o legătură indestructibilă de comunicare Dumnezeu-Om viu- prin Domnul nostru Iisus Hristos, adevăratul diapazon al umanităţii. Pană în ziua de azi, Evanghelia rămâne cea mai eficientă şi mai scurtă cale de instruire spre fericire, atât pentru individ, cât şi pentru întreaga societate. Principalul obiectiv este de a-l învăţa cum să O citească, nu doar ca pe o carte „ritualică”, ci ca pe una care îl învaţă cum să pătrundă dincolo de simţuri, pentru a înţelege contextul şi, a privi cu atenţie la cei a căror soartă este zugrăvită acolo.”
Despre religie ca factor în politică
În opinia Patriarhului Kirill I, religia are rolul de a face posibilă legătura între credincios şi Creator, de a aduce oamenii împreună într-o comunitate, iar rolul Bisericii este de a-i ajuta să-şi practice credinţa. Însă, orice religie interacţionează cu factorul politic.
„În special, religia nu poate să nu fie afectată de conflictele, de contradicţiile care apar în orice societate sau între naţiuni şi state. Religia nu este apă distilată. Dimpotrivă, este direct legată de istoria şi aspiraţiile poporului pe acest segment specific al istoriei sale.”
Acesta a vorbit şi despre actuala relaţie a bisericii ruse cu statul, susţinând că este o relaţie de colaborare pentru soluţionarea problemelor sociale şi de învăţământ. Acesta a ţinut să sublinieze totuşi că „Biserica îşi menţine poziţia oficială de a nu se implica în politică, preoţilor le este interzis să participe în campanii electorale, să fie candidaţi sau, în timpul alegerilor să fie agenţi electorali. Acesta este preţul independenţei noastre şi, în acelaşi timp, al bunăstării societăţii. Biserica este mândră de toţi enoriaşii săi, trebuie să ocrotească binele lor şi să nu facă discriminare bazată pe interese politice”.
Biserica trebuie să ducă lucrarea sa în spaţiul virtual Patriarhul Kirill consideră că lumea virtuală, cu tot cu aspectele ei negative, este doar o oglindă a lumii reale. Informaţiile false, agresivitatea, bârfa existente în spaţiul virtual nu sunt cu nimic diferite de ceea ce există în afara acesteia. Vorbele Mântuitorului, „Cu cuvintele tale ai să fii mântuit şi tot prin cuvintele tale ai să fii judecat” - se aplică la fel de mult faptelor din lumea virtuală.
„Nouă, creştinilor, ni se porunceşte să mergem în lume pentru a face cunoscut cuvântul Evangheliei lui Hristos, care dă iertare şi o viaţă nouă. Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să ajungă la cunoaşterea Adevărului Credinţei . Biserica îi îndeamnă pe toţi oamenii – inclusiv pe cei pe care îi întâlnim pe internet, iar de multe ori, pe mulţi dintre ei, nicăieri în altă parte. De aceea, Biserica poate şi trebuie să ducă lucrarea sa în spaţiul virtual, predicând Cuvântul lui Dumnezeu şi mărturisind despre Adevăr. Cu toate acestea, trebuie înţeles un lucru: ceea ce facem în lumea virtuală este orientat spre lumea reală. Fiecare utilizator al reţelei este o persoană vie, nu un obiect virtual.”
Biserica Română este vie şi puternică
„Noi toţi am fost victimele ideologiei ateiste şi ale sistemului în care nu mai era loc pentru credinţa în Dumnezeu”, a afirmat Kirill I, referindu-se la Biserica Ortodoxă Română. Acesta a comparat experienţele similare ale celor două Biserici nu doar din perioada comunistă, dar şi din zilele actuale. „În spatele lozincilor care arătau grijă pentru popor, se ascundea antipatia pentru Biserică şi pentru tot ce era legat de religie. Astfel de schimbări revoluţionare periculoase ar fi fost imposibile dacă o parte semnificativă a concetăţenilor noştri, cu voie sau fără voie, nu ar fi împărtăşit ideea construirii Raiului pe Pământ , aşa cum o vedeau clasicii marxism-leninismului. Acest rai presupunea distrugerea tuturor disidenţilor şi a celor care luptau pentru credinţă. Cu toate acestea, autorităţile nu au reuşit să îi despartă pe credincioşi de credinţa lor, iar acum noi – în Rusia, în România, dar şi în alte ţări -, trăim epoca renaşterii religioase.”
Această renaştere religioasă, consideră părintele rus, are loc pe fundalul răspândirii „ideologiei consumerismului” şi al ideii unei libertăţi ce încearcă să se rupă de responsabilitatea morală a omului. „Locuitorii Europei de Est au reuşit să-şi apere religia atunci când erau forţaţi să renunţe la ea. Acum însă mulţi preferă benevol bunurile de consum în locul credinţei. Folosirea lor nu necesită efort moral, dar duce la uitarea lui Dumnezeu şi limitează viaţa la o iubire inconsistentă şi necondiţionată pentru sine.”
inteviul integral, în Q magazine
