Pe aceeași temă
Publicarea listei „colaboratorilor aflați în legătura“ unității UM 0225 aparținând Securității Statului care se ocupa de migrația românească, așa-numita „Brigadă Antimigrație“, a generat polemici, atacuri, manipulări. Este o listă a Securității, nu a lui Mădălin Hodor. Este o listă din 1985 cerută unităților din subordine de generalul Aristotel Stamatoiu, șeful CIE, pe care figurează 200 de nume.
Nu știm dacă acei oameni au colaborat sau nu cu Securitatea, dacă au avut sau nu un angajament, dacă au dat note informative sau rapoarte despre românii stabiliți în Occident. Nu știm dacă ei acționau conform cu Planul de muncă pe trimestrul IV/19891 al Secției II (Spațiul America de Nord și de Sud) al UM 0225 și trebuiau sau nu să „obțină date și informații în vederea inițierii de activități de contracarare a acțiunilor preconizate de unii intelectuali români dușmani stabiliți în SUA, Mihai Botez, Dorin Tudoran, Vladimir Tismăneanu“. Sau despre Regele Mihai, numit de securiști „Străinul“.
Și nu știm pentru că de aproape 30 de ani autoritățile statului nu au vrut ca adevărul să iasă la lumină. Așa cum același stat, prin succesivii săi decidenți politici, nu a vrut ca responsabilii pentru crimele de la Revoluție sau de la Mineriada din 1990 să fie deferiți justiției și pedepsiți. Cele două dosare – Revoluția și Mineriada – au ajuns în fața Înaltei Curți de abia anul acesta. La fel, documente importante pentru dosarul „Brașov 1987“ privind securiștii implicați în reprimarea muncitorilor nu au fost desecretizate și predate Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) nici până astăzi, deși însuși seful SRI, Eduard Hellvig, s-a angajat la acest lucru în urma scrisorii deschise trimise președintelui României de Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, și istoricii Oana Demetriade, Mihai Demetriade și Mădălin Hodor. Din cele peste 80.000 de dosare de cadre ale foștilor ofițeri de Securitate și din Ministerul de Interne au fost predate CNSAS puțin peste 2.000 de dosare. Iar când vine vorba de colaboratorii CIE, cum sunt cei din „lista celor 200“, se așterne omerta.
Scandalul provocat de această listă arată că, pe de o parte, este un subiect de interes pentru societate, care, în lipsa lustrației, vrea să afle adevărul despre elitele intelectuale (căci despre ele este vorba în listă) ale vremurilor trecute și prezente, iar pe de alta, că subiectul continuă să fie unul deranjant pentru „o anumită parte“ a societății și presei. Coincidență sau nu, atacurile împotriva istoricului Mădălin Hodor și Revistei 22 vin din aceeași zonă din care au venit și cele în urma dezvăluirilor despre Iulian Vlad, șeful Securității până în 1989. E vorba de promotori ai naționalismului grosier, de moguli și oligarhi certați cu legea sau cu legături lucrative cu Securitatea, de oameni de presă asupra cărora planează mari semne de întrebare, inclusiv penale.
Apariția pe lista Securității a numelui noului președinte al Academiei Române, Ioan Aurel Pop, a suscitat, evident, cel mai mare interes. Profesorul Pop s-a apărat, inclusiv într-o declarație solicitată de Revista 22, spunând că nu are angajament cu Securitatea, că a publicat în perioada comunistă articole într-o revistă din Germania al cărei nume nu și-l amintește. De precizat că domnia sa a primit în 2009 o adeverință de la CNSAS potrivit căreia nu a făcut poliție politică în sensul legii. Ulterior s-a autovictimizat spunând că „Mă aștept ca dl. Hodor, CNSAS, Revista 22 și alte instanțe (mai mult sau mai puțin morale) să ne ceară, spre a se face dreptate, condamnarea la moarte“. Ridicol. Poate doar condamnarea la adevăr.
În această idee, a aflării adevărului, Revista 22 a cerut, în temeiul legii, printr-o adresă oficială Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) „verificarea calității de colaborator/lucrător al Securității a domnului Ioan Aurel Pop, născut în 01.01.1955, Sintroana, Cluj, istoric, în prezent rector al Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj și președinte al Academiei Române“. Revista 22 a mai cerut aceeași verificare și pentru domnul Cornel Nistorescu, ziarist. Această verificare trebuie făcută în documentele din arhivele tuturor actualilor deținători ai arhivei fostei Securități – SRI, SIE, MAI.
Revista 22 consideră că, la aproape 30 de ani de la Revoluție, trebuie aflat adevărul despre elitele colaboraționiste și rolul lor. Pentru asta există o singură cale: desecretizarea și predarea către CNSAS a dosarelor aflate la Serviciul de Informații Externe (SIE).
Revista 22 cere public tuturor instituțiilor implicate în procesul deconspirării Securității să facă demersurile legale în vederea clarificării subiectului colaboratorilor Centrului de Informații Externe (CIE), a căror protejare nu-și mai are rostul. Facem apel la societatea civilă să susțină acest demers.
