Pe aceeași temă
Cândva prin 2005-2006, a fost un moment când oricine mă întreba unde aș vrea să lucrez în presă răspundeam fără ezitare: la revista 22. Motivul era simplu: 22 fusese și eram convinsă că va rămâne singurul loc din presa românească complet independent. Unde nu existau nume și subiecte tabu, nu venea nimeni să-ți spună „dă în ăsta, nu te lua de cutărică, nu scrie despre X sau Y, rade-l, menajează-l, sapă-l“, unde nu te ducea nimeni cu preșul promițându-ți independența editorială pentru ca apoi să te cenzureze. Un loc unic în peisajul mocirlos al presei românești. Ziariștii onești, profesioniști și cu drag de meserie știu despre ce vorbesc. Unic în primul rând datorită oamenilor. Acelor „intelectuali gedesiști“ huliți de toate haimanalele vremurilor, acelor redactori care, vreme de 25 de ani, au menținut revista la cotele principiale, valorice și jurnalistice asumate încă de la primul număr, al oamenilor știuți și mai puțin știuți care au trudit, făcând uneori aproape voluntariat, pentru ca fiecare număr să iasă pe piață.
Am ajuns prima oară la revista 22 în iunie 1990, când cu minerii. Nu știam mai pe nimeni, am bătut la ușă pur și simplu și m-am oferit să fac reportaje, să scriu despre orice e nevoie, să „acopăr“ totul. Asta am făcut în următorii patru ani și, după 25 de ani de presă, pot spune fără ezitare că am avut noroc. Am avut noroc și că m-am putut întoarce, în 2007, la revista de unde începusem. Faptul că nu m-am lăsat cuprinsă de dezamăgire, că încă cred și îmi iubesc meseria se datorează în mare parte revistei. Pentru că revista 22 nu a fost atât o școală de presă, cât o școala a valorilor. Asta a rămas și acum, la 25 de ani de la apariție. Așa va rămâne cât timp va mai exista.
La mulți ani, 22!
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/07/Bolojan.jpeg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/07/sondaj-inscop-parlamentare-iulie-2025.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2017/03/ilie-bolojan.jpg)
Comentarii 10
Silviu Dumitrescu - 01-30-2015
LA MULTI ANI REVISTA 22 ! Dna. Andreea Pora va doresc putere de munca si dumneavoastra si celor alaturi de care construiti R22. Fotografia interesanta , a trezit o mica nostalgie ,amintindu-mi ca am fost si eu la Berevoiesti . Sunt mai in varsta si atunci ,in '90 visam " cai verzi pe pereti" ce o sa facem NOI ( Romanii !!) cum o sa devenim.........ce nu am devenit! ( sper ca deocamdata )
RăspundeDobre - 01-30-2015
Hai la multi ani, Revista 22 ! Presa trebuie sa fie o forta, dar una dreapta si asa este Revista 22 si doamna Pora.
Răspundecetatean - 01-30-2015
FELICITARI ! !
RăspundeLiliana - 01-30-2015
La multi ani revista 22! Nu va lasati si nu ne lasati!
RăspundeLiviu din Timisoara - 01-30-2015
La Multi Ani revistei 22 , jurnalistilor care publica si comentatorilor de pe forumul ei ! Este si va ramane o tribuna a valorii jurnalistice asa cum comentariile de pe forum sunt cam de aceeasi factura, indiferent de deosebirile de opinii si orientarea politica a noastra, a cititorilor... Am putut observa , uneori, schimbul de idei intre jurnalisti si cititori care, uneori, au fost chiar surse de inspiratie ...
RăspundeDorin - 01-30-2015
La multi ani, d-voastra si rev22 ! Oricum, a meritat infiintarea acestui ziar (prietenii lui Ion Iliescu simt de ce..)
RăspundeTALIBANUL INCRUNTAT - 01-30-2015
LA MULTI ANI ! Ce nu inteleg eu e cum de au permisiunea de a scrie in acest FORUM DEMOCRATIC agenti deconspirati de tipul colonelui Turcescu !
RăspundeVirgil Iordache - 01-30-2015
Frumos. Ma bucur pentru dumneavoastra.
Răspundeclaudiu - 01-30-2015
Orasele luminii din anii de demult incearca ca sa scrie Ce nu s-a mai vazut si fuge ca o umbra pe hirtie penita Care nu s-a mai facut caci fuse muritoare ca noi acesti Si din pridvoarele caselor cinta imnuri mincinoase iubind. In mijlocul lor sta ca o povara necitita de nimeni invers Cum se iubesc in cintece rebele gindurile zarite de el Un om cu un pelican ranit in aripa pe care-l duce la riu Sa-l trimita ca pe Moise cum spun tablele vechi. Inapoi a venit mult mai buna cu o ramura de maslin privegheata De Apolo si de Neptun filozoful ucis atit a stiut Ingropata de veacurile fara cunoastere de sine sublime O fantoma de care celor multi le este frica. Zimbind dar coltul gurii e un rinjet nepriceput de prieteni Se curma la vederea intelepciunii abia ajunsa aici Scrisneste gura rebela cind cinta imnul nefiintarii Amara e moartea si mai mult eternul ce-l va cuprinde. Un ris din penite se scurge invers cu gindul acum In minte stau monstrii neintelesi pe curind la revedere.
RăspundeRadu Constantin - 01-29-2015
La multi ani 22, la multi ani Andreea Pora! Intre jurnalistii de care am stiinta, sunteti singurul profesionist. Coerenta in gandire si in verb, corecta si echilibrata opinii, intransigenta si caustica, ce altceva sa ne mai fi dorit de la un om de presa? Poate un singur lucru: sa avem cat mai multi ca dumneavoastra! Va doresc sanatate multa, putere de munca si tot ce v-ati propus, sa vi se implineasca! R.C. Canada P.S. Ati avut noroc cu revista 22? Da, numai ca cel putin 50% din el vi l-ati produs singura prin decizia pe care ati luat-o si anume aceea de a cerede munca intr-un loc unde ati simtit ca va puteti face meseria. Faptul ca la varsta de 20 de ani ati "simtit" ca Revista 22 va poate oferi cadrul potrivit pentru desfaurarea calitatilor dumneavoastra este meritul dumneavoastra!
Răspunde