Biserica Greco-Catolica : un test pentru statul de drept

Miercuri, 13 aprilie, la sediul GDS a avut loc masa rotunda cu tema Biserica Greco-Catolica: un test pentru statul de drept, moderata de Rodica Culcer. Dezbaterea a fost organizata ca urmare a publicarii unui Memorandum catre Statul Roman al credinciosilor greco-catolici din Romania si din intreaga lume, care releva discriminarea la care este supusa Biserica Greco-Catolica in Romania si cere repunerea acestei Biserici in drepturile sale firesti. La dezbatere au participat semnatari ai Memorandumului, preoti ortodocsi si greco-catolici, reprezentanti ai unor ONG-uri. Publicam in continuare fragmente din aceasta dezbatere.

Rodica Culcer(GDS): Problema proprietatilor Bisericii Greco-Catolice este una de istorie, religioasa, dar in primul rand este o problema a modului in care functioneaza institutiile statului de drept. Votul Parlamentului European, prin care Romaniei i s-a deschis calea catre semnarea tratatului de integrare, nu ar trebui sa ne faca sa ignoram problemele care au ramas inca nerezolvate. Or, aceasta problema a Bisericii Greco-Catolice ar putea, dusa la forurile europene, sa ne puna din nou intr-o situatie dificila, si pe buna dreptate, asa cum s-a intamplat si cu casele nationalizate.

O problema a libertatii religioase si a nondiscriminarii

Laurentiu Moisin(presedintele Asociatiei Generale a Romanilor Uniti): Problema are doua aspecte: cel al relatiilor dintre statul roman si Biserica Greco-Catolica si, in subsidiar, relatia dintre Biserica Ortodoxa Romana si Biserica Greco-Catolica. Statul roman s-a dovedit a fi unul care discrimineaza cu buna stiinta aceasta Biserica si pe oamenii ei. In ultimii 15 ani, de cate ori greco-catolicii au avut o revendicare sau au fost intr-o situatie mai dificila, autoritatile statului au pus pe ei justitia, politia, jandarmii, mascatii, sa-i sperie, sa-i bata, sa-i ameninte cu moartea. Reprezentanti ai guvernului roman au blocat constructia atunci cand greco-catolicii au vrut sa-si construiasca biserici. Pe de alta parte, nu se restituie aproape nimic din ceea ce statul a confiscat. Nu ma refer inca la ceea ce statul a dat Bisericii Ortodoxe, ci la ceea ce a luat si foloseste el. Cladirea de la Gradina Icoanei, care era destinata a fi palat episcopal in Bucuresti, este folosita de protocolul statului si inchiriata Ambasadei Italiei. Iar noi n-avem bani sa ne platim preotii. Marea majoritate a preotilor din Biserica sunt salariati, muncesc in alte parti ca sa poata sa-si castige existenta. Singura capela care n-a fost demolata din Bucuresti este atelier de tehnica dentara, se afla in centrul orasului. Primaria Bucurestiului emite hartii, de la Directia de patrimoniu, ca acea cladire nu exista. Au fost vandute o serie de alte bunuri care erau deja revendicate de noi. In 1992, Guvernul Stolojan a hotarat sa restituie bisericii o serie intreaga de proprietati. In Bucuresti trebuia sa ne restituie, in compensare pentru o biserica si trei capele daramate, 40.000 de metri patrati de teren. N-am intrat in posesia nici unui metru patrat. De 2 ani de zile, renuntand la orice interventii administrative, am dat in judecata Primaria Municipiului. Primaria continua sa spuna ca ea n-are nici o tangenta cu chestia asta, desi hotararea de guvern este foarte clara.
Cea de-a doua parte ramane relatia cu Biserica Ortodoxa. Mie-mi pare foarte rau; noi ne-am asteptat de la fratii nostri ortodocsi la o atitudine mai frateasca. Lucrul acesta nu se intampla. Cand este vorba de proprietatile greco-catolicilor, nu se poate restitui absolut nimic. Atitudinea Bisericii Greco-Catolice este, zicem noi, foarte concilianta. Noi am cerut catedralele, am cerut un numar de biserici inapoi - in locurile unde exista cel putin doua biserici, dintre care una a fost greco-catolica, am cerut restituirea uneia. In locurile unde nu exista decat o singura biserica fosta greco-catolica - sunt aproape 400 de asemenea locuri - am cerut slujire alternativa. Nu s-a obtinut.
Dorina Nastase(presedintele Centrului Roman de Studii Globale): Am semnat acest Memorandum pentru ca situatia a ajuns intr-un punct in care statul roman trebuie sa intervina, intrucat nu mai este o simpla disputa intre doua Biserici, ci este o problema care va privi in curand UE, in care vrem sa ne integram, din punctul de vedere al libertatii religioase si al nondiscriminarii. In urma cu cativa ani eram de parere ca trebuie sa reducem pretentiile patrimoniale la minimum, sa renuntam la restitutiile in integrum si sa cautam o cale de dialog cu Biserica Ortodoxa. Insa exista discriminari la care sunt supusi credinciosii greco-catolici: de exemplu, accesul credinciosilor greco-catolici in cimitirele acum devenite proprietate ortodoxa nu se face decat cu preot ortodox. Probabil exista niste mustrari de constiinta din partea Bisericii Ortodoxe, care se afla in proprietatea unor bunuri la care nu are dreptul, fapt ce creeaza toate aceste evenimente si toate aceste actiuni discriminatorii in care antreneaza si statul. Pentru ca, in ciuda faptului ca pretentiile noastre au fost reduse la minimum, actiunile discriminatorii au ramas la acelasi nivel, ba chiar au crescut ca intensitate. Prin urmare, am ajuns la concluzia ca singura solutie este rezolvarea in totalitate a problemei patrimoniale a Bisericii Greco-Catolice, pentru a determina si schimbarea de atitudine din partea Bisericii Ortodoxe.
Doina Cornea:Eu urmaresc de la inceput aceasta problema si imi dau seama ca, acolo unde s-a facut dreptate, in Banat, nu mai sunt conflicte. Adica dreptatea este o valoare atat de mare, incat in sine linisteste constiintele. Sigur ca exista diferite forme de a manipula intr-o parte, in alta si, voit, exista tendinte de a crea confuzie. In primul rand, exista o problema interconfesionala care nu ne priveste pe noi. Il ascultam, zilele trecute, pe Prea Fericitul Patriarh, care a facut apel la greco-catolici: "Frati, surori, haideti sa dialogam!". Ce sa dialogam noi, cei marunti, pe probleme confesionale - ortodoxie, catolicism? Asta fac marii teologi, nu noi, cei marunti, pentru ca nu ne pricepem. Problema interconfesionala n-are nici o legatura cu cea juridica. Asta tine de drept. De la inceput, din '90, am sugerat co-religionarilor mei ca nu trebuie sa intram in disputa cu Biserica Ortodoxa si cu ortodoxia. E fals pusa problema, trebuie vazut cine ne-a luat proprietatile - nu ne intereseaza ce-a facut cu ele, ci este obligat sa ni le restituie - si ma refer la statul comunist din 1948. Profit de aceasta reuniune sa fac apel la presedintele Basescu, care in campania electorala si ulterior ne-a explicat de mai multe ori ca rolul dansului este de a intermedia intre institutiile statului si societatea civila sau Biserica, sa incerce sa-si joace acest rol de intermediar.

Solutia: dialogul intre comunitatile de credinciosi

Constantin Stoica(purtatorul de cuvant al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Romane): As vrea sa incep cu o mica precizare legat de ceea ce distinsa d-na Cornea a spus referitor la mesajul Parintelui Patriarh Teoctist, care nu s-a referit la dialogul ideologic, ci in declaratia de presa pe care a facut-o, evocand personalitatea de exceptiei a Papei Ioan Paul al II-ea, a subliniat doua lucruri exceptionale pentru noi, romanii: faptul ca, gratie Papei Ioan Paul al II-lea, crestinismul nostru de origine apostolica ne-a fost recunoscut noua, romanilor (pana la vizita Papei la Bucuresti, istoriografia romano-catolica considera ca noi, romanii, am fost crestinati de bulgari in sec. al VII-lea). Iar cel de-al doilea castig al vizitei Papei la Bucuresti a fost dialogul cu Biserica Greco-Catolica pe problema stricta a lacasurilor de cult. In acest Memorandum se vorbeste de Decretul 358 din 1948. Mi s-ar fi parut firesc sa se mentioneze si art. 3 din acest decret-lege, in care se spune: "lacasurile de cult, casele parohiale raman in proprietatea comunitatii de credinciosi". Daca acest art. 3 ar fi spus ca ele trec in proprietatea Bisericii Ortodoxe, in momentul de fata noi, ortodocsii, n-am fi avut nici o scuza in a nu retroceda aceste lacasuri de cult fratilor greco-catolici. Dar atata vreme cat ele sunt in proprietatea comunitatilor de credinciosi, ele decid asupra lacasurilor de cult. In anul 1990, in momentul in care Biserica Greco-Catolica a fost reactivata, au fost comunitati de ortodocsi care au trecut in corpore la greco-catolici.
. Firesc, au luat si lacasul de cult. Dar in comunitatile unde ortodocsii sunt majoritari, ei si-au pastrat lacasul de cult. Si atunci, revin la ceea ce Papa Ioan Paul al II-lea a subliniat in repetate randuri, in timpul vizitei de la Bucuresti si nu numai: dialogul intre comunitatile de credinciosi la nivel local este solutia cea mai viabila pentru rezolvarea acestor probleme. Acest dialog, gratie Papei, a inceput in 1998. A fost, daca vreti, o conditie pentru vizita Papei la Bucuresti. Bineinteles ca institutia dialogului este destul de complicata, cere foarte multa rabdare. Ce intelegem noi prin dialog: ne intalnim, discutam, vedem care este punctul de vedere al partii celeilalte, ne intalnim peste un timp, dupa ce am analizat, si gasim formula de rezolvare a problemei. Pe baza acestui dialog, in cei 6 ani, s-au rezolvat o serie de probleme care vizeaza lacasurile de cult.

Problema patrimoniala este comuna tuturor cultelor

Adrian Lemeni(secretar de stat pentru Culte, Ministerul Culturii si Cultelor): Cred ca sunt doua probleme majore. Mai intai, problema strict patrimoniala, a bunurilor imobile, cu exceptia lacasurilor de cult si a bunurilor parohiilor. In sensul acesta, e o problema majora si comuna tuturor cultelor. Exista o situatie a ceea ce s-a rezolvat pana acuma, dar e foarte important sa se accelereze, bineinteles in spiritul dreptatii, retrocedarea catre fostii proprietari, inclusiv catre culte, a acestor bunuri. In ceea ce priveste lacasurile de cult, e regretabil ca s-a a ajuns la acest blocaj, in cazul comisiei mixte de dialog dintre Biserica Ortodoxa si Biserica Greco-Catolica. Alaturi de legea liberatii religioase si regimul general al cultelor, o prioritate fundamentala a secretarului de stat pentru Culte este deblocarea acestei situatii, a acestei stari de inghet intre Biserica Ortodoxa si Biserica Greco-Catolica. De cand am venit la minister, sunt concentrat pe Legea Cultelor, fiind prioritatea nr. 1. Discutand apoi cu ambele parti, mi-am dat seama ca aceste probleme de patrimoniu nu pot fi rezolvate intr-o lege a cultelor, care trebuie sa fie o lege cadru. Si atunci, trebuie rezolvate special. Am precizat si atunci: accesul in justitie nu poate fi impiedicat. Dar, dincolo de asta, pentru ca e regretabil totusi sa se ramana doar la justitie, am facut o adresa pentru a cere situatia exacta, plecand de la revendicarile concrete - cele 160 de lacasuri de cult -, in cazul fiecarui lacas de cult revendicat. In momentul in care o sa avem situatia concreta, o sa vedem care sunt implicatiile la nivel guvernamental. Deocamdata, am propus, din fondurile foarte limitate pe care le avem la dispozitie, sa facem un fel de simulare, in sensul ca, acolo unde este inceput un lacas de cult, sa vedem exact de cat mai e nevoie pentru a-l finaliza. Urma sa-i prezint un raport d-nei ministru si apoi, bineinteles, Ministerului Finantelor, pentru ca e vorba de bani, in conditiile in care partile agreeaza aceasta solutie. Rolul nostru este de a media, dar de a media foarte activ, nu de a ramane pasiv. Tocmai de aceea trebuie sa vedem foarte concret si ce cheltuieli presupune acest lucru pentru stat, pentru a veni imediat cu o solutie concreta.

Ioan FageteanuFageteanu (profesor universitar): Pe str. Polona, la nr. 50, la o biserica modesta, nu de talia unei catedrale, a slujit un preasfintit episcop greco-catolic, primul martir al "ciumei rosii", mort la 10 mai 1950 in temnitele de la MI. La ce altare il cinstesc astazi urmasii lui? Pentru ca n-avem voie sa intram acolo. Fac apel, cum a spus si d-na Cornea, la d-l presedinte, care a spus: "numim in justitie pe cineva independent politic, pentru ca justitia sa-si capete aceasta independenta". De 15 ani ne taram in procese inutile si fara efect juridic. Sper ca doamna ministru sa-si faca datoria.
D. Cornea: La Oradea, Catedrala Greco-Catolica a fost castigata prin sentinta definitiva, ireversibila si executorie, acum 2-3 ani. Nici astazi greco-catolicii nu au intrat in posesia acelei catedrale. Acelasi lucru s-a intamplat si la Cluj acum cativa ani si exemplul pe care l-a dat episcopul Clujului nu cred ca a fost foarte bun pentru cetatenii orasului. Noi am castigat in justitie Catedrala Schimbarea la Fata si nu am putut intra in posesie, pentru ca era ocupata de seminaristi si de teologi ortodocsi. S-a facut o busculada si tot greco-catolicii au fost aratati cu degetul.
A. Lemeni: Din pacate, exista si astfel de situatii.
R. Culcer: Iertati-ma, asta nu-i un raspuns! Aveti Ministerul Administratiei in mainile dvs., ale guvernului. Asa cum e ferm in alte chestiuni, de ce nu e ferm si in aceasta?
A. Lemeni: In Maramures mai exista astfel de situatii, care tin de loc si de presiunea comunitatii. Nu am putut decat sa insist pentru a se gasi solutia la situatia respectiva.
Violeta Barbu(cercetator la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga"): La nivelul UE, in al carei preambul al tratatului constitutional recunoasterea radacinilor religioase ale Europei nu s-a facut, sensibilitatea pentru problemele religioase e banuita ca fiind foarte mica. Eu cred ca nu este asa. Exista o Curte Europeana a Drepturilor Omului, la care aceste cazuri invocate pana acum vor ajunge cu siguranta, daca se epuizeaza toate caile de atac in baza legislatiei in vigoare a statului roman - si eu personal, ca cetatean al acestei tari, nu-mi doresc ca acest lucru sa se intample. In plus, mai exista o instanta institutionalizata care monitorizeaza situatia Bisericii Catolice in ansamblul ei, Conferinta Episcopala a Bisericii Catolice, care are reprezentanti laici la nivelul tuturor comisiilor UE. Se monitorizeaza doua probleme fundamentale care apar in Memorandum: incalcarile repetate ale drepturilor religioase si problema patrimoniala. Proiectul de lege actual, care a fost difuzat bisericilor spre discutie, in momentul de fata nu a facut si nu face obiectul unei dezbateri publice. Ceea ce este primul semn de deficienta a unui stat de drept. O lege a cultelor, care priveste institutia acreditata in sondaje ca fiind cea mai respectata din ansamblul institutional al acestui stat, nu face obiectul unor dezbateri publice, ci doar al unor negocieri separate, foarte rapide, in graba, cu fiecare Biserica in parte. In acest proiect de lege ni se spune ca problema patrimoniala se va solutiona prin dialog interconfesional sau pe baza dreptului comun.
Un memorandum este o cale petitionala, care functioneaza in regim de irationalitate, adica in monarhie sau dictatura, prin care poti sa induiosezi o persoana, monarhul sau presedintele. Or, in momentul de fata, UE ne pretinde sa fim un stat de drept. Dupa parerea mea, Memorandumul nu este calea sortita unei eficiente in modul in care functioneaza statul de drept. Pentru ca intr-un stat de drept, care este perfect rational, impersonal, o miscare de cetateni are niste cai foarte clar definite: se face o motiune cu 250.000 de semnaturi sau se abiliteaza un parlamentar. Dar nu se pune in discutie un memorandum, ci un proiect de lege pe care se discuta, si eu cred ca 250.000 de semnaturi in momentul de fata se gasesc fara discutie, cu conditia sa fie un proiect de lege in care sa figureze ca preambul, ca argumentare, lucrurile cele mai importante care apar in Memorandum. Guvernul nu este sursa de drept. Daca guvernul incepe sa rectifice decrete, lucrurile vor ramane in aceeasi ambiguitate, care nu este specifica statului de drept. A doua cale este calea judiciara. Problema este ca in momentul de fata avem niste legi de proprietate - vorbesc numai de proprietatile aflate in posesia statului - care ne blocheaza pe toti. Legile de proprietate impiedica statul sa cedeze tot ceea ce reprezinta patrimoniu de utilitate publica, adica scoli, spitale, azile, adica sa le transfere din patrimoniul public intr-un patrimoniu privat si dupa aceea ele sa fie retrocedate. Aici exista un blocaj juridic complet, ceea ce inseamna ca odata epuizate caile de atac, ramane numai CEDO. Daca CEDO functioneaza ca in cazul restituirilor de case, adica 3-4 procese sunt suficiente sa creeze un mare curent de opinie, atunci inseamna ca pentru aceasta tara nu exista alta solutie decat aceasta.
Ion NeaguNeagu (consilierul juridic al Patriarhiei Romane): La ora actuala este mare nevoie de o lege a cultelor. La fel de adevarat este insa ca, in prezent, exista acte normative peste care nu se poate trece si care sunt contestate vehement de Biserica Greco-Catolica: ma refer la Decretul 126/1990 care, la initiativa greco-catolicilor, in anii '93-'94, a fost contestat la Curtea Constitutionala (care a pronuntat doua decizii, aflate in vigoare actualmente, potrivit carora acest text este constitutional). Eu nu contest ca se fac excese. Noi nu pledam cazul exceselor. La ultima reuniune care a fost aici, am facut urmatoarea oferta celor doi episcopi greco-catolici care au fost prezenti: "Prea Sfiintiile Voastre, avem posibilitatea sa va predam dvs., aici, in aceasta sala, cheia de la Biserica Bogdan Voda din Maramures, pentru ca sa stingem litigiul de la Curtea Suprema de Justitie si sa aiba cei 20 de greco-catolici posibilitatea de a sluji" etc. Mi s-a dat un refuz elegant, la care nu m-am asteptat: "Noi vrem sa demonstram ca suntem de la 1717 in zona respectiva". Deci, sunt excese de ambele parti, pentru care noi nu pledam.
Adriana Dagalita(avocat, APADOR-CH): D-na Barbu spunea ca ne trebuie legi. Eu as spune ca avem legi, avem un drept care trebuie aplicat. Acesta este statul de drept. O idee esentiala a statului de drept este liberul acces la justitie. As dori sa adaug ca Decretul 126/'90 era anterior Constitutiei din '91. S-a pronuntat pe el Curtea Constitutionala si Curtea de la Strasbourg a preluat in argumentare si pozitia Curtii Constitutionale romanesti. Cu toate acestea, exista in Constitutia Romaniei liberul acces la justitie garantat si exista in art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului dreptul la acces garantat la un tribunal, care se opune practicilor de a declara inadmisibila o astfel de actiune. De ce? Pe motiv ca exista o cale a dialogului care s-a dovedit ineficienta?

Biserica Greco-Catolica - 1‰ restituiri

L. Moisin: Ne judecam de ani de zile. Se spune aici ca toate cultele au de primit "ceva" inapoi de la stat. Este adevarat. Noi spunem insa ca ni s-a luat "tot", altora li s-a luat "ceva". Institutul pentru Politici Publice a facut anul trecut o ancheta referitoare la cum se restituie catre diversele culte si, din toate revendicarile diverselor culte, a rezultat urmatorul lucru: ca Biserica Ortodoxa a primit peste 10% din revendicari, Biserica Romano-Catolica peste 10% si Biserica Greco-Catolica 1‰. Ce face guvernul, ca ii uita mereu pe greco-catolici?
Maria Teodoru(presedinta Asociatiei Proprietarilor Abuziv Deposedati de Stat): Avem o situatie similara cu a dvs. Nici o guvernare de pana acum nu a avut vointa politica de a rezolva aceasta situatie. Fara discutie, indiferent daca au avut mult sau putin, proprietarii trebuie sa primeasca inapoi exact ce au avut. Parlamentul ar trebui sa faca niste legi echitabile care sa rezolve problema. Sper din toata inima ca acest guvern sa o rezolve. Pentru ca am sperat si in '96 si nu s-a intamplat nimic. Se lucreaza la proiectul de lege, dar despre el nu ni se spune nimic. Daca va fi servit gata facut si nu se va tine cont de interventiile noastre (noi am depus niste cereri - cred ca si Biserica a facut la fel), atunci acesta va fi inutil si vom lua problema de la inceput. De data asta, legea trebuie facuta de asemenea maniera incat ea sa rezolve problema. Restitutia proprietatilor noastre, care sunt case de locuit, este similara cu restitutia proprietatilor bisericesti. De fapt, aceste doua legi trebuia sa fie impreuna. La interventia UDMR, din 1998, ele au fost separate, s-a facut o lege separata pentru proprietate si alta pentru Biserica.
C. Stoica: Daca in 1948 erau peste 1.500.000 de greco-catolici, potrivit ultimului recensamant sunt mai putin de 200.000.
D. Cornea: Noi ne revendicam proprietatile. Bunul simt imi spune ca aici sunt doua probleme. Una este patrimoniul care trebuie sa revina Bisericii Greco-Catolice. Daca nu mai sunt greco-catolici intr-o localitate, se pune problema uzufructului.
R. Culcer: Dar, pana la folosinta, trebuie sa se restituie prprietatile.

Intr-o democratie, o majoritate trebuie luata in seama si pe plan religios

Paul Chiru(consilier la Arhiepiscopia Bucuresti): A fost mentionata Biserica Sf. Vasile din str. Polona. Exista un litigiu pe rolul instantei de judecata. La un moment dat, si eu am fost implicat in dosarul acesta pentru parohia ortodoxa Sf. Vasile. Din cunostintele mele, parohia greco-catolica nu are credinciosi in raza acestei biserici. Sala: Ce importanta are numarul de greco-catolici?
P. Chiru: Am participat si la comisiile de dialog, la cateva intalniri care au avut loc chiar la noi, la Arhiepiscopia Bucuresti. Nedumerirea, justificata, care vine din partea Bisericii Greco-Catolice nu tine cont insa de o realitate, aceea a majoritatii credinciosilor. Mai departe, ne miram de ce o catedrala, desi exista hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila de restituire, nu poate fi restituita? Ne miram de ce nu se restituie bunuri catre Biserica Greco-Catolica decat unu la mie si trebuie sa mergem la foruri internationale pentru a cere dreptate? Eu cred ca o majoritate intr-o democratie, chiar pe plan religios, trebuie luata in seama. Noi ne amintim si de anul 1700, cand, potrivit informatiilor istorice, un numar de lacasuri de cult ortodoxe au fost date cultului greco-catolic, iar un general Bucov a ras cu tunul 400 de lacasuri de cult ortodoxe in Transilvania. Este o realitate pe care noi o luam in seama. Eu cred ca trebuie sa vedem mai mult si vointa lui Dumnezeu. De ce se intampla asa? Pentru ca asa a vrut Dumnezeu.
V. Barbu: Nu vreau sa polemizez pe tema generalului Bucov si a secularizarii poruncite de imparat, care s-a extins asupra tuturor ordinelor contemplative din imperiu. Cum bazilitanii erau monahi contemplativi, au fost inchisi, asa cum au fost inchise toate ordinele contemplative catolice care nu au acceptat sa faca o munca de interes social.
Discutam principiul majoritar. In proiectul pe care il promoveaza d-l Lemeni s-a trecut de la "biserica nationala", cum apare la d-l Razvan Theodorescu, la "biserica majoritara". Discutam despre aceasta biserica in termeni extrapolati din democratie, unde majoritatea nu are dreptate, cum spun americanii, ci are dreptul sa se insele. Sau sa faca bine. As atrage atentia asupra faptului ca, in aceasta constructie noua in care intram cu totii, misiunea majoritatii, ca e etnica sau religioasa, este, conform Cartei Drepturilor Omului si celei Constitutionale Europene, sa fie respectuoasa si sa ocroteasca minoritatea. Eu va urez sa va simtiti confortabil in momentul cand vom fi in Europa, ca biserica minoritara - veti fi ocrotiti de bisericile majoritare care sunt acolo mai de demult.
Am aici Legea Cultelor din Ungaria, in care Departamentul Cultelor este desfiintat, pentru ca nu i se considera nici un rol, nici macar acela de a asigura neutralitatea statului intre confesiunile de toate denominatiunile. Aceasta se intampla in Ungaria si in general in Occident, cum insusi Sf. Scaun considera concordatele o forma caduca de privilegiere a raporturilor dintre Sf. Scaun si Biserica Catolica, in ansamblul ei de toate riturile. Exista in schimb o Lege a garantiei drepturilor religioase, ceea ce este altceva, si suntem obligati sa o avem si noi. Iar o Lege a patrimoniului este si ea altceva.
Ioan Danet(preot greco-catolic, administrator la parohia Sf. Vasile - Polona): Am terminat Facultatea de Electromecanica la Brasov, in 1978, si cand am plecat din Fagaras, tatal meu mi-a spus: "Du-te la biserica noastra din Polona sa vezi ce mai e pe acolo". M-am dus la biserica noastra din Polona in august si am stat de vorba cu parintele Iatan. Era un om care mi-a vorbit cu foarte mult respect despre greco-catolici si cu regret ca biserica a fost desfiintata. Pe peretele bisericii era istoricul, unde scria ca a fost construita de greco-catolicii din Transilvania, la 1909. Am ajuns la tribunal dupa 1990, unde m-am intalnit cu parintele Iatan, care venise sa reprezinte biserica, fiind preot paroh acolo. Am avut o surpriza fantastica cand l-am auzit spunand, nu in sala de judecata, ci pe culoar, ca biserica din str. Polona a fost construita de ortodocsi si imprumutata greco-catolicilor. Eu slujesc la altar, dar sunt si inginer proiectant, painea de acolo mi-o castig, pentru ca IPS mitropolitul nostru n-are cu ce sa-si plateasca preotii. Daca ar fi fost dragostea frateasca despre care se vorbeste mereu de la altar, eu cred ca ar fi trebuit sa ni se spuna inca din 1990: "haideti, fratilor, ca e a voastra, sa aveti si voi unde sa-l laudati pe Dumnezeu, sa va inchinati si sa va strangeti si voi toti credinciosii raspanditi in tot Bucurestiul". Am fost la mai toate procesele pe care noi le avem la tribunale. Este o rusine, pentru ca suntem umiliti ca ultimii oameni din aceasta tara. Am ajuns la Curtea de Apel Bucuresti. Am facut recurs la ICCJ si ni s-a admis recursul. Asteptam din ianuarie sa ajunga dosarul iar la Curtea de Apel si sa vedem de ce judecata vom avea parte. Revin la fratii nostri ortodocsi aici de fata si ii intreb: unde va este dragostea si iubirea fata de aproape?

N-avem pentru ce sa ne punem cenusa in cap

Nicolae Necula(decanul Facultatii de Teologie Ortodoxa): Marturisesc ca am venit cu strangere de inima la aceasta intrunire, cand am fost instiintat de Parintele Patriarh, fiindca mi-a fost teama ca o sa ne luam la cearta din nou, pentru ca cealalta discutie nu a fost prea eleganta. Ar fi fost mai elegant sa lasam mai tarziu discutia aceasta, ca nici nu l-am inmormantat bine pe bietul Papa Ioan Paul al II-lea si am venit sa revendicam niste drepturi. Ma incearca sentimentul ca, de cate ori venim aici, ati vrea sa ne punem cenusa in cap si sa ne facem mustrari de constiinta ca avem niste biserici in patrimoniul nostru. Nu noi suntem vinovati de situatia din Romania de azi, ci statul de atunci si poate statul de azi. Deci, de ce ne certam intre noi? Noi am vrut sa dialogam. Papa Ioan Paul al II-lea ne-a indemnat la dialog si la dragoste. Haideti sa continuam in aceasta atmosfera de dragoste si dialog, daca vrem sa ne gandim si apreciem ca a fost un mare parinte.
R. Culcer: Cum apreciati faptul ca dialogul a fost atat de putin productiv timp de 15 ani?
N. NeculaNecula: Fiindca sunt niste realitati de care trebuie sa tinem cont. M-a interesat intotdeauna o problema care pentru mine e o enigma: de ce greco-catolicii n-au trecut cu totii inapoi la religia lor, si cu rude, daca era posibil? Intr-un sat unde biserica a fost greco-catolica, dar acum majoritatea e ortodoxa, e normal sa le dai greco-catolicilor biserica inapoi, omeneste vorbind? Asta e realitatea de care ne izbim pe teren. Ne-ati chemat sa discutam. Noi n-avem pentru ce sa ne punem cenusa in cap, Doamne fereste! Si nici mustrari de constiinta, asta e punctul meu de vedere. Nu da episcopul directive intr-o parohie, daca credinciosii nu vor sa plece dintr-o biserica, e biserica lor.

Ierarhia greco-catolica a fost distrusa

Anca CerneaCernea (presedinta Fundatiei "Ion Barbus"): Sunt greco-catolica, dar majoritatea prietenilor mei sunt ortodocsi. Tipul acesta de discutie si de argumentare vehementa nu mi s-a intamplat sa-l aud de la credinciosi, discutam cu totul altfel cu oameni care au pareri oarecum asemanatoare.
Decretul 358/1948 face parte dintr-o serie intreaga de legi care au nenorocit tara noastra. Daca ne referim si citam din Decretul 358, de ce sa nu citam si legislatia referitoare la rolul conducator al PCR? Eu am inteles ca dvs. nu va referiti la decret ca la o sursa de drept, ci ca la o sursa a situatiei de fapt. Nu intamplator am facut comparatia asta cu rolul conducator al PCR, pentru ca eu sunt de parere, si asta e pozitia noastra oficiala, ca, din pacate, legislatia referitoare la rolul conducator al PCR, desi a fost oficial abrogata, a produs efecte cu care inca ne confruntam. Situatia in care traim in acest moment este cu totul departe de a fi o situatie in care institutiile statului sunt independente intre ele si functioneaza in mod obiectiv spre binele cetateanului platitor de taxe. Din pacate, avem de-a face cu o anumita complicitate care vine de departe, din trecut, sunt mii si mii de fire care leaga institutii care au functionat si continua sa functioneze exact la fel ca inainte, pe vremea lui Ceausescu.
Fundatia noastra nu sustine doar restituirea bunurilor Bisericii Greco-Catolice. Noi suntem de parere ca orice bunuri ale cultelor, si nu numai ale cultelor, ci si ale persoanelor fizice, si tot ceea ce s-a confiscat in mod abuziv trebuie retrocedat, pentru ca asta este principiul corect. Aici de fata nu vedem laici ortodocsi care sa sustina punctul dvs. de vedere.
Acum sa va dau o explicatie de ce numarul de credinciosi greco-catolici care figura in statistici in 1948 nu se regaseste in alte statistici recente care s-au facut in urma unor recensaminte. In momentul acela au fost arestati toti episcopii greco-catolici si distrusi fizic in inchisori, ierarhia a fost distrusa. Felul in care au continuat sa functioneze in catacombe este cu totul eroic si eu zic ca trebuie sa ne miram ca mai exista ceva, ca in 1989 inca mai puteau sa fie nuclee. Eu zic ca e de respectat faptul ca a existat aceasta rezistenta, si nu sa ne miram ca nu au mai ramas. Mai este o etapa a imputinarii, care vine din '90 si pana in ziua de astazi. Acum suntem intr-o etapa mai "civilizata", in care anumite culte sunt obligate sa-si exercite ceremoniile in aer liber, in padure, in ploaie, in zapada...

O nedreptate continua

Vasile Bouleanu producator media, Chicago, SUA - interventie prin telefon): In anul 2002, cand a fost lansat prima oara acest Memorandum, a fost o necesitate a momentului, care din pacate continua si in ziua de azi. Este vorba de o nedreptate continua, de o absenta a bunelor intentii ale statului roman de a rezolva problema proprietatilor Bisericii Catolice in general, dar as putea spune chiar de o absenta a bunelor intentii in rezolvarea proprietatii private in general in Romania. O alta situatie este si cea a conflictului aparent, de fapt un fel de amestec al temei diferentelor dintre cele doua Biserici-surori si situatia juridica. Se face un amestec nedorit intre partea civica si partea religioasa a acestor probleme. Noi, laicii greco-catolici, am hotarat sa apelam la absolut toti cetatenii Romaniei, indiferent de apartenenta lor religioasa, si in special la fratii nostri ortodocsi, sa ne unim fortele si cumva sa rezolvam aceasta problema de proprietate care, de fapt, nu este numai a noastra, este a tuturor cultelor.
In general, intentia noastra este de a continua presiunile asupra statului roman, pana la rezolvarea favorabila a dorintelor noastre, care sunt foarte bine cunoscute: restitutio in integrum. Relatiile dintre cele doua Biserici-surori vor fi, probabil, mult mai bune in scurt timp. Banuiesc ca ierarhia Bisericii Ortodoxe isi da seama din zi in zi ca nu suntem dusmanii natiunii. Suntem la fel de romani ca si restul romanilor si mai ales dam dovada de buna intelegere. In cele mai multe cazuri, avem preoti care tin slujbe de 15 ani in strada si ne rugam pentru unitatea noastra, nu numai ca romani, ci si ca crestini.
Cristian VasileVasile (istoric): Sunt convins ca parintele Stoica si parintele Necula vor pune intrebarea: de ce in Ucraina milioane de fosti greco-catolici au revenit la vechea credinta, ei fiind considerati multa vreme ortodocsi? Pe langa masurile represive enumerate de d-na Cernea, mai sunt si alte masuri perfide ale statului. Imi pare rau s-o spun, dar au existat sute de mii de credinciosi greco-catolici care nu mai aveau biserica, era luata de stat si, ma rog, lasata comunitatii, cum spuneti dvs. Ei bine, acesti credinciosi nereveniti s-au refugiat in bisericile romano-catolice maghiare sau germane. Statul roman, ca sa-i determine sa inceteze aceasta practica de a frecventa aceste slujbe, a interzis expres folosirea limbii romane in acele biserici. Iar aceasta masura s-a mentinut si dupa 1965, sub regimul pretins patriotic al lui Ceausescu! Pe langa aceste masuri perfide ale statului, au mai fost si altele. Preotii ortodocsi veniti in aceste parohii foste greco-catolice au fost suficient de intelepti incat sa mentina anumite practici ale vechiului cult. In aceste conditii, acei credinciosi care ramaneau in sinea lor greco-catolici l-au acceptat pe acest preot. Masura asta de a interzice limba romana este aberanta si Biserica Ortodoxa ar fi trebuit sa clarifice aceste probleme, pentru ca eu banuiesc ca a existat o coniventa intre stat si biserica. Ma intreb: nu cumva si Biserica Ortodoxa a intervenit pentru a determina statul sa adopte aceasta interdictie? Dati-ne acces la arhivele Bisericii, sa vedem corespondeta dintre stat si biserica.

"Ce-i al meu e al meu, si ce-i al tau e negociabil"

C. Stoica: Eu nu m-am legat de acel decret faimos din perioada comunista pentru ca as avea o nostalgie. Am si precizat la inceputul interventiei mele ca, din pacate, acel decret a produs incurcatura si am spus ca Biserica Ortodoxa ar fi fost in dificultate, nu ar fi avut scuza daca acele lacasuri de cult greco-catolice i-ar fi fost date ei ca institutie. Spunea d-l Vasile de martiriul Bisericii Greco-Catolice. Aceeasi situatie a avut-o si Biserica Ortodoxa. Nu cred ca trebuie sa ne lamentam si sa spunem cum era intre cele doua razboie mondiale, o situatie ideala - ortodocsii mergeau la greco-catolici la slujbe si invers. Era o situatie de fratietate, casatorii mixte, am foarte multi prieteni greco-catolici. Am patimit la fel de mult ca Biserica Greco-Catolica, stiti foarte bine, dar nu avem noi aceste active, din pacate.
A. Cernea: As vrea sa precizez un lucru, ca sa ramana foarte clar. Sunt doua traditii mari in ortodoxia romaneasca. E vorba de ierarhii care au suferit si care au fost inchisi, unii poate asasinati, chiar un preot ortodox mi-a povestit despre ierarhii asasinati la inceputul regimului comunist din Romania. Dar, din cate imi amintesc eu, din pacate, linia pe care a urmat-o Patriarhia romaneasca a fost mai degraba asociata cu regimul. In traditia asta a martirilor de toate confesiunile s-ar putea inscrie si atitudinea IPS mitropolit Corneanu. Acolo e o zona de normalitate, care s-a produs in momentul in care s-a produs ruptura cu trecutul comunist. In momentul in care a hotarat sa rupa radical si sincer cu tot acest trecut, s-a rezolvat instantaneu si ca prin minune problema lacaselor de cult si acest dialog acolo n-are rost. Acolo deja credinciosii crestini de ambele confesiuni pot sa se intalneasca si sa discute lucruri mai inalte decat restituirea bunurilor. Din pacate, nu e aceeasi atitudine peste tot din partea ierarhiei ortodoxe si vad ca sunt aceste doua masuri: ce-i al meu e al meu, si ce-i al tau e negociabil. Asta e o dovada a unei incremeniri din care dialogul nu poate sa mai avanseze.
Nicolae Anusca:Anusca (preot, consilier mitropolitan de Blaj): Eu mi-as permite sa transfer un mesaj puternic, pe care il transmitem de 15 ani, si anume ca Biserica Greco-Catolica nu cere nimic, ci ofera. Ofera in primul rand demnitate si onoare, pe care si le-a castigat in cei 50 de ani de suferinta. Si suntem datori in fata momentului prezent care creeaza viitorul sa cream acele instrumente care duc si conduc spre o normalitate. Oferim normalitate, oferim, prin documentele oficiale pe care le purtam intre Mitropolie si institutiile bisericesti cu Secretariatul de Stat pentru Culte, solutii viabile, solutii europene. Lucram la proiectul de lege pentru culte. Nu solicitam altceva decat implementarea legislatiei europene in materie religioasa in Romania.

Pagini realizate de