Dosarul meu de Securitate

Prelegerea mea este un studiu de caz al unui strain care vine de peste 40 de ani in Romania, intai ca student si dupa aceea in calitate de cadru didactic al Universitatii din Londra, unde predau studii romanesti. In primul rand, eu m-am inscris la facultate la Londra in 1965 ca student la filologie romanica si dintre limbile romanice m-a fascinat limba romana pentru locul pe care-l ocupa, si din punctul de vedere lingvistic, si din punctul de vedere geografic. Am avut posibilitatea in 1965 sa particip la cursurile de vara organizate de catre Universitatea din Bucuresti la Sinaia, unde m-am alaturat mai multor studenti si profesori din diverse tari. Am stat o luna la cursurile de vara. Pentru mine a fost un soc cultural, in sensul ca eu fiind englez si destul de naiv, ca multi englezi de generatia mea, nu intelegeam ce inseamna comunismul, nu intelegeam ce inseamna un regim totalitar. Si de aceea restrictiile pe care le-am avut de infruntat cand am venit in Romania au constituit un soc atat pentru mine, cat si pentru ceilalti participanti din lumea Occidentala. In 1967, cand m-am intors tot la o editie a cursurilor de vara, restrictiile erau mai putin severe si am putut sa ne miscam un pic fara insotitor, dar tot aveai impresia ca erai urmarit si bine supravegheat. In 1969 am venit ca bursier al Consulului britanic, care este un fel de minister al culturii in Marea Britanie, si am stat 9 luni de zile la specializare si mi-am pregatit teza de doctorat - un studiu lingvistic si istoric asupra Manuscrisului de la Ieud. Cred ca este foarte potrivit ca ma aflu iarasi la Sighet, nu departe de satul pe care l-am vizitat prima oara in ‘69. Dupa aceea, am venit aproape in fiecare an in Romania, pentru ca la sfarsitul anului 1969 am fost numit asistent la Catedra de Studii Romanesti a Universitatii din Londra, iar in 1971 am cunoscut-o pe viitoarea mea sotie, Andreea Caracostea, al carei bunic a stat aici la Sighet 5 ani, intre 1950-1955. In epoca aceea nu intelegeam prea bine ce insemna Sighet pentru detinutii care au stat aici. In ianuarie 1973 am reusit, dupa multe demersuri oficiale si plictisitoare, sa ne casatorim aici, in Romania. De atunci am ramas la catedra, am tot venit in Romania sa-mi vad intai socrii si rudele si sa vad o sumedenie de prieteni, cu care am creat legaturi de-a lungul anilor, printre care si cativa scriitori: Marin Preda, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Augustin Buzura, Mircea Dinescu, multi altii cu care am intrat in contact si cu care am pastrat legaturi destul de stranse.

Cum am ajuns la dosarul meu? De fapt, Legea privind deconspirarea Securitatii din 1999 nu prevede ca un cetatean strain sa aiba acces la dosarul lui. Insa eu i-am scris o scrisoare d-lui prim-ministru Tariceanu, in care am aratat ca, fiind un cetatean al UE, avand in vedere ca Romania urmeaza sa adere la UE la 1 ianuarie 2007, nu vad de ce cetatenii Uniunii ar trebui sa fie exclusi din aceasta lege. Si el a dat o dispozitie ca eu, ca si alti cetateni straini, sa ne putem consulta dosarele. Am inaintat o cerere, pe baza acestei ordonante a guvernului, ca sa-mi vad dosarul. Asta a fost in februarie anul trecut. Nu acuz pe nimeni de rea-credinta, pentru ca stiu ca la CNSAS, care inregistreaza documentele, dosarele au o mare problema de organizare, au fost probleme cu livrarea dosarelor catre CNSAS de catre SRI, care le avea in custodie, dar totusi la inceput mi s-a spus ca nu se gasesc decat doua volume. Eu stiam din surse acreditate ca exista mai multe si a insistat d-l Claudiu Secasiu, pe atunci presedintele Colegiului CNSAS, sa se caute mai departe si pana la urma s-au gasit cinci dosare. Poate ca mai sunt, pentru ca cei de la CNSAS continua sa cerceteze, sa vada daca mai sunt. Vreau sa spun ca si cativa colegi americani, cetateni americani, si-au procurat si ei dosarele pe baza unor cereri si bineinteles ca, din cand in cand, atunci cand ne intalnim, comparam dosarele noastre, din care reies cateva puncte comune.

Croitoru, Mac Pherson, Aurul

In ceea ce priveste dosarul meu, am fost socat in primul rand pentru ca eu nu mi-am inchipuit ca Securitatea din Romania putea sa intervina intr-un mod asa intim in viata particulara a unui cetatean. Stiam ca sunt urmarit, ca sunt filat si chiar prietenii mei imi spuneau. Dar, studiind dosarul, mi se pare ca am constituit, in limbajul securistilor, un "obiectiv" mult prea important. Eu capat in dosarul meu o importanta pe care n-o merit. Desigur, dosarul unui roman este altfel, pentru ca aici strainii intrau automat in categoria "spionilor". Adica multi dintre cei care au vizitat Romania si mai ales cei care erau profesori, cadre didactice, desi au venit in Romania din motive profesionale, in cazul meu si din sentimente de prietenie si chiar de dragoste pentru unii oameni pe care am avut prilejul sa-i intalnesc aici, din punctul de vedere al Securitatii reiese din dosar ca am fost considerat tot timpul un agent al spionajului britanic. Se foloseste un limbaj tipic politienesc, in sensul ca esti sau agent britanic, sau agent american, sau faci spionaj pentru lumea capitalista. Toate aceste sintagme sau expresii apar de-a lungul anilor in dosarul meu. Este si amuzant pentru mine sa constat ca am avut trei nume de cod, in functie de perioada in care eram filat. Eram ba Croitoru, ba Mac Pherson, nume scotian, nu stiu de ce m-au botezat asa, dar sunt onorat sa fiu considerat scotian, si apoi eram si Aurul. Nu am apucat sa citesc toate cele cinci volume, mi-au venit abia acum 2-3 saptamani, dar am adus cu mine o fotocopie dupa o parte dintr-unul dintre aceste dosare care mi s-au facut la CNSAS, ca sa vi-l prezint partial dvs. Prima fila din primul volum al dosarului meu este foarte la zi, in sensul ca este o fotocopie dupa coperta unui album Rolling Stones, pe care l-am adus unui prieten din Sibiu, in 1970, si acum am constatat ca deseori mi se umbla in bagaj si mi se fotocopiau toate documentele pe care le aveam, indiferent de natura lor, chiar daca erau niste lucruri care nu reprezentau o amenintare la adresa sigurantei statului. Acesta este primul document si mi se pare destul de graitor, in sensul ca multe dintre materialele care sunt in dosarul meu nu reprezinta nici o importanta pentru autoritatile din Romania, dar totusi au cheltuit o multime de bani, au pus pe foarte multi oameni sa se ocupe de mine de-a lungul anilor.

Din iulie 1972, corespondenta socrilor mei, pentru ca veneam in vizita des la ei, si telefonul lor erau in permanenta sub supraveghere dintr-un ordin al Securitatii. Din iulie ‘72 si pana in 1989 telefonul socrilor a fost urmarit. Toata corespondenta era interceptata si intr-unul dintre dosarele mele exista un volum numai cu copii dupa scrisorile pe care le trimiteam eu socrilor sau prietenilor mei, scriitorilor, istoricilor si copii dupa raspunsurile lor. Si ele apar acolo impreuna cu o Nota de relatii. Desigur, pentru mine este util daca vreau sa-mi reconstitui trecutul, pentru ca-mi aminteste de anumite evenimente, de anumite episoade din viata mea aici in Romania. Ceea ce lipseste din dosar sau din dosarele pe care le-am consultat pana acum - si ma bucur ca lipseste, pentru ca inseamna ca Securitatea nu a stiut chiar tot ce faceam - este ca nu sunt consemnate legaturile mele cu unii oameni de la Europa Libera in anii ‘80, faptul ca din cand in cand mai faceam pe curierul ca sa aduc scrisori de la prieteni la Europa Libera. Nu consemneaza felul in care i-am ajutat pe unii si pe altii sa duca sau sa ajunga anumite manuscrise la Londra. Asta ma bucura, pentru ca inseamna ca totusi se pare ca Securitatea n-a fost in stare sa stie chiar totul.

Cluj, 1987

In 1987, am venit la Cluj in calitate de coinitiator al unui colocviu romano-britanic de istorie. Eu fiind cadru universitar la Londra, eram sprijinit nu numai de universitatea mea, dar si de Consiliul Britanic, care avea legaturi cu Romania in baza unui acord cultural, si deseori partea britanica ma ruga sa organizez cate un colocviu si, de aceea, fireste,

aveam de-a face cu atasatul cultural si uneori cu ambasadorul britanic. Dar vreau acum sa va citesc din dosar in legatura cu acest colocviu, pentru ca ilustreaza bine masurile pe care le adopta Securitatea in legatura cu o echipa de istorici britanici si romani, care s-au intalnit in mod oficial, cu binecuvantarea autoritatilor romanesti, la Cluj, in vara lui 1987. Si acum citez dintr-un plan de masuri al Departamentului Securitatii Statului, Directia a III-a, din 27 august 1987: "In cadrul schimburilor culturale romano-britanice, in perioada 30 august-6 septembrie 1987, va avea loc un colocviu de istorie ale carui lucrari se vor desfasura la Cluj-Napoca. Manifestarea organizata sub egida Academiei de Stiinte Sociale si Politice a fost initiata de d-l Deletant, decanul Scolii de Studii Slavone Sud-Est Europene, cadru de spionaj, cu prilejul deplasarii in Romania. La colocviul de istorie romano-britanic vor participa cinci profesori britanici, din care trei istorici, un geograf si un lingvist, si va avea ca tema: Reflectarea societatii romanesti in cultura britanica si a societatii britanice in cultura romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX. Tara noastra este reprezentata de o serie de istorici cu o reputatie internationala din Cluj-Napoca care sunt in atentia UM 0544 Cluj in filiera cu Directia Securitatii, care se ocupa de contraspionaj". Din dosar reiese ca unii dintre prietenii mei romani erau deja in atentia directiei respective, ceea ce ei nu stiau. "De asemenea, la Cluj-Napoca face deplasare si sotia lui Dennis Deletant, Andreea, care este si ea suspecta de apartenenta la serviciul de spionaj britanic. Programul participantilor include pe langa cele trei zile de sedere la Cluj-Napoca si o excursie pe directia Alba-Iulia-Sibiu-Horezu-Craiova, urmand ca britanicii sa revina la Bucuresti in 5 septembrie, unde ambasadorul Marii Britanii va oferi o receptie in onoarea acestora... In scopul controlarii contactelor cetateanului roman Graur cu cadre si

agenti din randul participantilor la

aceasta actiune pentru cunoasterea actiunilor suspecte, comentariilor si pozitiei acestuia si prevenirea unor actiuni corespunzatoare, propunem luarea urmatoarelor masuri: 1) pentru organizarea masurilor de urmarire informativ-operativa, in aceasta perioada, in cadrul Securitatii judetene Cluj, se va constitui o grupa de actiune formata din ofiteri ai Serviciului 3, sub conducerea sefului Serviciului 3, coordonata de seful Securitatii; 2) sursele Directiei a III-a a Serviciului 3 Cluj si ale celorlalte compartimente din Securitatea judeteana de la Cluj vor fi instruiti diversificat pentru cunoasterea activitatii si comportamentul cadrelor si agentilor de spionaj din randul cetatenilor britanici. Sursele de la locul de cazare vor fi instruite sa semnaleze operativ contactele suspecte dintre romani si britanici, iar in cazul stabilirii unor intalniri, predarii unor mesaje sau pachete sa actioneze pentru cunoasterea continutului acestora. Sursele Tudor si Aurel din legatura Serviciului 3 vor fi instruite in mod special de catre seful Serviciului 3 pentru a supraveghea activitatea si comportamentul lui Graur, iar sursa Alexandru din legatura Directiei a III-a va informa cu privire la legaturile lui Graur si natura acestora, precum si asupra continutului discutiilor dintre acesta, ambasadorul britanic si istoricii britanici cu ocazia receptiei din data de 5 septembrie oferite de diplomat la Bucuresti". Tot aici este vorba de un raport al unui colaborator al Securitatii, care era cu noi la Cluj in perioada respectiva. Si in dosar e o Nota din care citez : "La Cluj erau prevazute doua zile jumatate dupa care urma excursia documentara. La Cluj, organizarea a fost destul de slaba, nu au fost asteptati la aeroport musafirii (adica noi, echipa de istorici), discutiile s-au desfasurat insa bine, neridicandu-se probleme deosebite. In tot timpul sederii la Cluj, membrii delegatiei engleze au fost foarte rezervati in comentarii si aprecieri. In ziua de marti, 1 septembrie, a sosit la Cluj ambasadorul Marii Britanii de la Bucuresti pentru a lua parte la lucrari si a efectua o vizita in Cluj. L-am insotit in timpul vizitei. Au fost vizitate biserici, catedrale, muzeul de arta, partea veche a orasului. Ambasadorul a pus foarte multe intrebari... Seara, ambasadorul a participat la masa protocolara oferita de rectorul Universitatii din Cluj. In timpul mesei a avut loc un spectacol artistic de folclor romanesc, in care a cantat si Dumitru Farcas, creand momente deosebit de emotionante, atat pentru noi, cat si pentru englezi. Ambasadorul a fost foarte recunoscator ca a avut ocazia sa participe la aceasta masa. Miercuri dupa-amiaza au plecat in excursie documentara pe ruta Cluj-Alba-Iulia-Densus-Sarmizegetuza-Sibiu. Pe drumul Cluj-Alba-Iulia s-a defectat masina. De fapt microbuzul inchiriat de la OJT Cluj se afla intr-o stare jalnica, inadecvat total pentru transportul unei delegatii straine. Oaspetii englezi au fost deosebit de impresionati de biserica de la Densus, element deosebit de atestare a continuitatii noastre. Dennis Deletant, care preda la Universitatea din Londra un curs de limba si civilizatie romana, a fotografiat-o pentru a o arata studentilor lui". Fac o mica paranteza. Colocviul s-a organizat intr-o atmosfera foarte sumbra pentru perioada aceea, toamna, la inceputul lui septembrie 1987. Noi, cei cinci istorici, eram cazati la Hotel Continental si dimineata am coborat in restaurantul hotelului sa luam micul dejun, dar nu era nici un roman prezent. Atunci am luat initiativa sa-i conduc pe colegii mei la o masa din restaurant. Langa noi, la o masa alaturata, erau niste muncitori care beau un ceai si mancau paine cu gem. A venit chelnerul, care ne-a intrebat ce mancam, desi nu aveau decat paine, gem si ceai. Si am spus: "Mancam paine cu gem si ceai". A plecat chelnerul si, in lipsa lui, a venit unul dintre participantii romani, un istoric de la Craiova, care, vazandu-ne la acea masa, ne-a spus ca nu acolo trebuie sa stam, ca trebuie sa ne mutam la separeu. Era o parte a restaurantului unde erau niste placaje. Ne mutam in locul acela si a venit acelasi chelner si a pus aceeasi intrebare "Cu ce sa va servim?". I-am amintit ca a spus ca nu are decat ceai, paine si gem. Si el a spus: "Nu, nu. Pentru dvs avem. Omleta, crenvursti, tot ce doriti". Sigur, colegii mei si cu mine ne-am stanjenit si ne-am suparat si i-am spus: "D-le chelner, stiu ca nu e vina dvs., dar noi mancam ce mananca si muncitorii" si ne-am mutat inapoi la prima masa. A reaparut colegul roman si a fost foarte suparat cand ne-a vazut la aceeasi masa. I-am spus ca nu ne place discriminarea aceea. Si el a trebuit sa accepte decizia noastra, dar, inainte sa plecam, sa ne ridicam de la masa, a venit din bucatarie cu patru sticle de Murfatlar - era la ora 8 dimineata! - sa ne dea la masa. Iar eu am spus: "domnule, nu ne trebuie vinul acesta". Si ceea ce ne-a deranjat a fost ca ne-a dat in vazul muncitorilor. Acest incident pare minor, dar arata felul in care cetateanul de rand era exclus dintr-o serie de privilegii de care se bucurau nomenclaturistii, pentru ca despre profesorul roman stiam ca era cadru al Securitatii si un om cu destula influenta. Apropo de defectarea microbuzului: soferul, ca sa castige timpul pierdut, a gonit pe drumul de la Cluj la Alba-Iulia si am intrat intr-un radar si militia ne-a somat sa oprim. Dar soferul nu s-a dat jos din masina, a venit militianul si a cerut actele soferului. Si imediat, acelasi profesor s-a dat jos din masina, s-a dus la militian si a spus: "Tovarasul militian, acest microbuz circula cu apobarea conducerii de stat. La revedere". Si militianul a salutat si gata, noi am tot gonit, am depasit limita de viteza si am ajuns la Alba-Iulia la timpul potrivit.

Sighet, 1988

Sa trec pana in anul 1988. Cand am venit in Romania am descoperit inca o Nota de masuri privind pe cetateanul britanic Dennis Deletant, legatura suspecta a obiectivului Graur, acest prieten din Cluj pe care nu l-am identificat, dar o sa reusesc pana la urma. Eu am venit in septembrie 1988, in cadrul aceluiasi acord cultural intre Romania si Marea Britanie, intr-o vizita, sa vad ce se intampla cu publicarea materialelor prezentate cu un an inainte la colocviul romano-britanic. Iata ce scria in Nota: "In perioada 19 septembrie-3 octombrie 1988, Dennis Deletant, seful catedrei de limba romana din cadrul Scolii de Studii Slavone si Sud-Est Europene, va efectua o vizita in tara noastra sub egida Consiliului Britanic. Scopul declarat al deplasarii sale este definitivarea in vederea publicarii a materialelor discutate la cel de-al V-lea colocviu de istorie romano-britanic din septembrie ‘87, care a avut loc la Cluj-Napoca si a fost organizat de Academia de Stiinte Sociale si Politice. In programul acestuia sunt incluse, pana in prezent, o vizita la Cluj-Napoca, o deplasare in Moldova in scop de documentare si intrevederi cu oameni de la Academia de Stiinte Sociale si Politice. Sunt previzibile, avand in vedere vizitele anterioare, contacte cu istorici romani de la Universitatile din Bucuresti, Iasi, Cluj, precum si intalniri ale acestuia cu socrul sau... Mentionam ca toti au fost in Anglia la specializare, au participat la colocvii, iar unii sunt in atentia serviciului de spionaj britanic". Apropo, socrul meu avea nume de cod Calos, nu stiu de ce, si, din cate stiu, nu a fost niciodata in atentia serviciului de spionaj britanic. Trec mai departe si descriu planul de masuri. "In scopul asigurarii cunoasterii activitatii lui Dennis Deletant in Romania si prevenirea unor actiuni cu caracter ostil la care ar putea angrena pe unele legaturi din randul cetatenilor romani, propunem luarea urmatoarelor masuri: 1) pe perioada sederii la Bucuresti va fi supravegheat de sursele Adam, Vali, Alexandru, Simona, Paraschiv si Violeta la obiectivele vizitate. Luand masuri de cunoastere a programului lui Dennis Deletant pe zile in functie de care vom orienta actiunile noastre. Sursele folosite vor fi instruite diversificat pentru a stabili motivul real al prezentei in tara noastra, persoanele vizitate si continutul discutiilor purtate. Va fi dirijat cu sarcini pe langa Dennis Deletant sursa Adam pentru a stabili situatia acestuia in Anglia, intentiile relativ la persoanele pe care le contacteaza, natura relatiilor cu spioni din ambasada, scopul real al vizitei sale in Romania. Contactele suspecte ale strainului vor fi controlate cu mijloace speciale". Sunt pagini intregi cu masuri care trebuiau luate in legatura cu supravegherea mea. In cursul acestei vizite, de fapt, in septembrie 1988, am venit la Sighet cu un prieten din Cluj si voiam sa stiu unde a stat bunicul sotiei mele. V-am spus anterior ca a stat cinci ani aici, dar nu stiam unde e inchisoarea, nici prietenul meu nu stia. Si am convenit cu prietenul meu sa dispar eu ca turist pe str. Principala si el a intrat intr-un muzeu mic si s-a interesat unde e inchisoarea. Am venit impreuna si aici in curte era un depozit de cauciucuri. Poarta era deschisa, nu puteai sa intri in cladirea inchisorii, care era dezafectata, in curte era un depozit de cauciucuri si eu am facut cateva poze

atunci cu inchisoarea, ca nu-mi inchipuiam ca va veni o zi cand va fi transformata intr-un muzeu memorial. Dupa

aceea am scris un articol in ziarul Times din Londra, in care am descris situatia alimentara din Romania si atmosfera generala. Dupa acest articol, desi am semnat cu pseudonim, ambasadorul roman a comunicat Ministerului Britanic de Externe ca sunt persona non grata. Deci n-am avut voie sa vin in Romania. Mi s-a comunicat asta in decembrie 1988. Insa in dosar vad ca oficial mi s-a interzis sa vin in Romania abia la inceputul anului 1989. Am in fata o scrisoare a Departamentului Securitatii Statului, de data aceasta, UM 0625. Eram in atentia a trei directii din Securitate. "Unitatea noastra are in atentie pe Dennis Deletant, cetatean britanic, profesor de limba romana la Scoala de Studii Slavone, institutie folosita ca o acoperire de serviciile de spionaj britanice pentru pregatirea unor cadre si agenti care urmeaza sa actioneze in tarile socialiste europene. Sus-numitul vine in tara noastra de mai multi ani sub diverse acoperiri, ocazie cu care a stabilit un numar mare de contacte cu cetateni romani, in principal istorici, scriitori, ligvisti, critici de arta, precum si cu fosti conducatori ai unor partide burgheze si persoane cunoscute cu manifestari contestatar-disidente. In timpul vizitelor in tara noastra, Dennis Deletant tine un contact permanent cu cadrele de spionaj britanice cu acoperire diplomatica. Detinem date ca unele dintre lucrarile sale, precum si in continutul unor interviuri acordate postului de radio BBC, Dennis Deletant se situeaza pe o pozitie ostila oranduirii socialiste din tara noastra si de denigrare a istoriografiei si culturii romanesti contemporane. Intrucat intentionam sa inteprindem masuri de limitare si de stopare a accesului sau la persoane din Romania, pe care le exploateaza informativ sau le foloseste ca intermediari in obtinerea de materiale, utilizate ulterior in lucrari si declaratii cu caracter antiromanesc, rugam sa ne comunicati

eventualele date care sa confirme activitatea ostila a lui Dennis Deletant sau alte aspecte de interes operativ". Acum inchei cu o Nota facuta de Securitate, de Directia a III-a, in 1989,  care intra in mai multe detalii despre presupusa mea activitate in Romania. "Dennis Deletant va efectua numeroase calatorii in tara noastra sub diverse acoperiri. Delegat in cadrul acordului schimburi culturale, participant la manifestari stiintifice, turist, vizitator la rude, imprejurari in care, prin preocuparile sale de istorie si literatura romana, cat si prin intermediul socrului sau, a stabilit realtii cu un numar mare de intelectuali romani, cu unii dintre acestia intretinand relatii neoficiale. Din randul legaturilor sale neoficiale, mai semnificative sunt: Cutare istoric a fost la doctorat in Anglia pe cheltuiala englezilor, poeta - care banuiesc ca e d-na Ana Blandiana, ca toate numele sunt anonimizate cu negru - , care e descrisa ca un element contestatar-disident. In timpul vizitelor sale in tara, Dennis Deletant tine un contact permanent cu cadre si agenti de spionaj cu acoperire diplomatica, iar acestia au folosit prezenta sa la Bucuresti pentru a organiza actiuni protocolare la care au invitat si cetateni romani cunoscuti cu probleme de securitate". Fata de cele raportate, Directia a III-a propune: "1) mentinerea interdictiei de a intra in tara, urmand ca la expirarea acesteia, in functie de pozitia si actiunile sale, sa revenim cu propuneri; 2) informarea Unitatilor 0544, 0195 cu o sinteza cuprinzand activitatile dusmanoase desfasurate de Dennis Deletant si solicitatea sprijinului acestora in cunoasterea activitatilor desfasurate de acesta, continutul materialelor publicate si interviurile acordate".

Voiam sa va explic cum se constituie dosarul unui cetatean si sa va arat intensitatea masurilor luate impotriva unor asemenea cetateni. Banuiesc ca si unii dintre colegii mei care au venit tot asa de des in Romania ca si mine au dosare la fel de bogate, daca nu chiar mai bogate decat dosarul meu.

(Conferinta sustinuta pe 11 iulie 2007la Scoala de Vara de la Sighet)

Dennis Deletant si Stéphane Courtois la Scoala de Vara de la Sighet, 2007