Pe aceeași temă
Pe 25 ianuarie 2006, în cadrul sedintei Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), a avut loc un eveniment istoric, condamnarea crimelor regimurilor comuniste pentru prima data la nivel international, prin Rezolutia 1481. Istoria acestui eveniment este legata de numele lui Goran Lindblad, parlamentar suedez si raportor al PPE (Partidul Popular European) în Consiliul Europei, care, în 2006, a întocmit un proiect de rezolutie si de recomandare despre "Necesitatea condamnarii internationale a crimelor comise de regimurile comuniste totalitare".
Proiectul de recomandare al lui Lindblad a primit majoritatea voturilor în Comitetul pentru Afaceri Politice, dar nu a trecut în plenul Adunarii Parlamentare, Consiliul a adoptat doar Rezolutia, care este lipsita de efecte practice.
Pentru sesiunea de iarna a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei din 2006 ati propus un raport pentru condamnarea internationala a crimelor comunismului. In acel raport ati cerut condamnarea comunismului ca regim politic si a efectelor acestuia. Care a fost obiectivul major al acestui raport?
Cel mai important obiectiv al raportului este acela de a avea a condamnare pentru totdeauna a activitatilor criminale care au fost savarsite de comunism si in numele comunismului, a idelogiilor care promoveaza teroarea si raul tratament si diferitele activitati ale oamenilor care sprijina regimul.
Prin ce se caracterizeaza un regim comunist?
Un regim comunist este un regim care se bazeaza pe teroare. Ei folosesc teroarea pentru a se mentine la putere.
Raportul propus de dumneavoastra nu a intrunit majoritatea de doua treimi din voturile APCE. Acelasi raport a obtinut o larga majoritate in Comitetul pentru Afaceri Politice. Cum explicati aceste voturi?
Rezolutia a fost adoptata pentru ca aveam nevoie doar de o majoritate simpla pentru rezolutie si ne-au lipsit 14 voturi pentru a avea o majoritate calificata, care este o majoritate de doua treimi pentru recomandari. Asta este pentru ca nu doar comunistii, partidele de stanga au votat impotriva, dar si foarte multi social-democrati din Consiliul Europei au votat impotriva recomandarilor. Si ar trebui sa-i intrebati de ce au votat impotriva. Au foarte multe in comun cu comunismul? Ei bine, ei au acelasi parinte spiritual, Marx. Acesta ar putea fi un motiv. In acelasi timp, ei ar putea fi fosti colaboratori ai regimurilor comuniste si au lucruri de ascuns. Poate si de aceea nu au vrut recomandarea. Dar este un mare succes faptul ca avem rezolutia. Este prima data cand este adoptata o rezolutie. Deci sunt oricum fericit.
Intre 1945-1946, crimele nazismului au fost condamnate in procesul de la Nürnberg, la numai un an de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Sistemul comunist s-a prabusit in 1989. Au trecut 17 ani de la acest moment si pana la condamnarea oficiala a comunismului in 2006. Care sunt, in opinia dumneavoastra, cauzele acestei intarzieri?
Pot fi oameni care au colaborat, care au interese, poate interese economice. Partidele lor sunt legate ideologic de comunism si, in acelasi timp, sunt foarte multe partide comuniste in Europa de Est. Deci, a existat o opozitie in condamnarea comunismului pentru multa vreme. Dupa parerea mea, condamnarea trebuia facuta in 1989 sau in ‘90. Au existat incercari de mai multe ori. Dar aceasta a fost prima data cand o incercare a reusit. Si sunt fericit ca am fost parte la aceasta incercare si ca am obtinut in final condamnarea.
Consiliul Europei are 47 de state membre. O parte sunt state excomuniste si, in mod sigur, reprezentantii acestora au experiente de viata din regimul comunist. Dumneavoastra sunteti cetatean suedez si nu ati trait sub un regim comunist. Care sunt motivele pentru care dumneavoastra, si nu o persoana care vine dintr-un stat excomunist ati cerut condamnarea crimelor comunismului?
Adunarea Permanenta a Consiliul Europei lucreaza cu raportori si poti fi raportor chiar daca ai sau nu de-a face cu aceste lucruri. Eu am fost un voluntar al acesteia si am sustinut acest proiect pentru ca, traind in Suedia, am fost foarte aproape de Cortina de Fier. Doar traversam marea si eram in Tarile Baltice, Estonia, Letonia si Lituania. Ele erau atunci o parte a Uniunii Sovietice. Deci teroarea si represiunea erau foarte aproape de noi. Chiar si in Suedia, erau foarte multi oameni tineri in anii ‘60-’70 care glorificau comunismul, ii glorificau pe Stalin si pe Mao.
In decembrie 2006, presedintele Romaniei, Traian Basescu, a citit in fata parlamentului concluziile unui raport de condamnare a crimelor comunismului. Cum apreciati acest gest?
Cred ca este o idee buna, cred ca fiecare tara care a avut un regim comunist ar trebui sa condamne comunismul. Evident, pentru Romania este foarte important sa-si asume trecutul. In Suedia, noi nu am avut de-a face cu comunismul, nici nu am avut comunism, dar se va invata in scoli despre crimele comunismului. Si acest lucru ar trebui sa se faca oriunde in lume.
Credeti ca Romania ar putea fi un exemplu, de pilda, pentru fostele republici sovietice?
Cred ca toate statele ar trebui sa faca asta. Acest lucru se poate face in mod diferit, am spus asta in raportul meu. Se poate face in mod diferit, in tari diferite, iar condamnarea ar trebui sa-i aduca in fata instantelor pe faptasi si trebuie gasita o modalitate de impacare. Trebuie sa se ofere cel putin o compensatie morala victimelor.
Dupa inchiderea sedintei APCE, ati declarat: "Lasati-ma sa dorm pana maine si voi continua lupta impotriva comunismului!". Ce ati facut dupa 2006, pentru a continua, asa cum ati spus, lupta impotriva comunismului? Ce planuri de viitor aveti?
Nu voi renunta. Am fost in Vietnam in urma cu un an si jumatate, am participat la conferinte despre regimuri nedemocratice in China, am facut un tur al Hong-Kong-ului. Lucrurile merg inainte. Nu am ramas la rezultatul din 2006. Am facut, de asemenea, propuneri Comitetului de Ministri al Consiliului Europei. Cand Romania a detinut presedintia Comitetului de Ministri, Comitetul a avut o actiune de condamnare a comunismului, chiar daca nu s-a ajuns la o recomandare... Si ei au folosit raportul meu. Si cred ca acest lucru reprezinta un succes.
Interviu realizat de Ileana Racheru
