Pe aceeași temă
Mona Musca (PNL): S-a incercat, prin diferite metode, schimbarea Colegiului CNSAS actual fapt cu care PNL nu este de acord. Daca se modifica acum legea, pe langa unele prevederi benefice, vor fi si unele care tin de schimbarea Colegiului, pe de o parte, altele care tin de introducerea unor proceduri mai putin transparente decat cele de pana acum. Cred ca pentru ameliorarea ei, modificarile trebuie sa fie facute cu cei care au lucrat pana acum, adica membrii Colegiului. Este important, de asemeni, pentru o buna functionare a legii, ca toate dosarele sa se afle la CNSAS.
A. Oisteanu: Schimbarea legii ar include si sporirea competentelor CNSAS-ului asupra fostilor militieni si a fostilor procurori, pentru a vedea in ce masura ei au facut politie politica.
Marius Oprea (IRIR): Ministerul de Interne si Ministerul de Justitie din vremea lui Ceausescu au fost fara indoiala partase la acte de politie politica. Dar cei care au facut aceasta propunere stiu foarte bine ca actele Ministerului de Interne se pastreaza pe un timp limitat. Aceasta competenta data CNSAS-ului e facuta pentru a-i bloca activitatea si a ridica o serie intreaga de probleme. Legea, in noua formulare a proiectului, ascunde si mai abitir activistii de partid care practic au fost baza sistemului de politie politica din perioada comunismului. Daca in actuala lege exista o prevedere potrivit careia activistii de partid care au participat sau au inspirat acte de politie politica pot fi asimilati colaboratorilor Securitatii si numele lor pot fi facute publice, aceasta prevedere nu a putut fi aplicata, pentru ca inca nu s-au gasit documente care sa clarifice natura relatiilor, juridic vorbind, dintre PCR si Securitate.
La Arhivele Statului am dat peste documente care arata ca rolul primilor-secretari era acela de coordonatori ai activitatilor Securitatii. Cred ca a existat un program explicit al celor care au preluat puterea imediat dupa decembrie 1989, de a imprastia si a ascunde cat mai mari segmente din arhiva in varii locuri. Prin hotarari de guvern, tot felul de prevederi, inclusiv de domeniul reglementarilor interne ale SRI-ului, bucati mari din arhiva fostei Securitati au fost imprastiate. Unele arhive au un regim in continuare cu totul si cu totul special. De pilda, cea mai bine pazita arhiva din Romania este Arhiva de Cadre, a fostului Comitet Central, si anume pazita la Clinceni, la Unitatea Militara de parasutisti. Arhiva Sectiei Comitetului Central pentru Instante, deci pentru Justitie, Aparare si Ministerul de Interne si inclusiv Securitatea este tinuta la locuri extrem de ascunse. De ce? Tocmai pentru a nu releva rolul extrem de important pe care PCR, ai carui exponenti ne conduc astazi, l-a avut in coordonarea represiunii.
Problemele Legii 187
H.-R. Patapievici (CNSAS): Vreau sa fac un scurt rezumat al problemelor Legii 187, in ordinea inversa a importantei lor pentru functionarea corecta a CNSAS. Incep cu termenele, care sunt nerealist de scurte in raport cu mecanismul real de obtinere si prelucrare a informatiei cerute. Cineva care ar dorit sa imbunatateasca activitatea CNSAS-ului ar fi trebuit sa inceapa cu o abordare mai realista a termenelor. Al doilea lucru dificil este de factura conceptuala; e vorba de definitia politiei politice, de definirea, in fond, a celor doua categorii prin care activitatea fostei Securitati este judecata ca politie politica - ma refer la ofiterii de Securitate si la colaboratorii externi ai Securitatii, care erau informatorii. Legea 187 ofera mult mai multe indicatii despre cum se poate recunoaste un informator care a facut politie politica, decat despre cum se poate recunoaste un ofiter al fostei Securitati, care a facut politie politica. Daca prin dosarele de retea si dosarele informative poti sa capeti informatii despre informatori si, indirect, despre ofiteri, este mult mai putin clar cum poti capata informatii despre arhitectura institutionala a fostei Securitati: despre organigrama ei, despre ordinele date (ordine care creau practici si functionau apoi ca un soi de legislatie cutumiara, in interiorul institutiei), despre dosarele de cadre ale ofiterilor, pe scurt, despre mecanismul real de functionare al acestei institutii. A treia dificultate e tot de natura conceptuala si tine de conceptiile juridice divergente care au stat la originea acestei legi. O conceptie se baza pe ideea ca Securitatea a fost infiintata pentru a face politie politica, cealalta vroia sa distinga intre o parte buna a Securitatii si o parte rea a ei: acestei ultime conceptii, victorioasa, ii datoram sintagma restrictiva: “Securitatea ca politie politica”.
In fine, ajung la a patra dificultate, care este si viciul fundamental al Legii 187. Legea 187 lasa posibilitatea serviciilor secrete sa detina in mod nelimitat si abuziv arhiva fostei Securitati, deoarece nu prevede nici mecanisme pentru preluarea-predarea arhivei, nici sanctiuni juridice clare impotriva institutiilor detinatoare de arhiva (serviciile secrete), care fie refuza sa o predea, fie ascund o parte a ei, fie obstructioneaza accesul la ea, fie refuza punerea membrilor Colegiului CNSAS in posesia formelor de evidenta create de fosta Securitate in vederea accesarii arhivei. In absenta acestor stipulari legale, care sa prevada preluarea integrala si pe loc a arhivei fostei Securitati, toata discutia privind deconspirarea este relativa, partiala, generatoare de nedreptate si la cheremul agendei ascunse a serviciilor secrete. Aceasta este, in fond, problema CNSAS-ului.
Ce prevede proiectul Stan de modificare a Legii 187
Pentru cineva care ar fi vrut sa imbunatateasca Legea 187, doua lucruri erau nu importante, ci obligatorii: intai, o analiza a Legii 187, pentru a vedea ce este in neregula cu ea, din punct de vedere conceptual si al mecanismelor juridice prevazute. In al doilea rand, ar fi trebuit sa se vada cum functioneaza Legea 187, aplicata. Trebuia evaluata si consultata practica institutionala a celor care, din martie 2000, sunt confruntati cu aplicarea Legii 187. Ei bine, d-l Stan, ca initiator al unui proiect de modificare care nu a primit avizul Comisiei de drepturile omului si a carui discutare tocmai a fost suspendata in Comisia de Aparare (ambele, comisii ale Camerei Deputatilor), nu ne-a consultat in nici un moment al redactarii proiectului sau. Mai mult, d-l Stan este perfect constient de dificultatea majora a Legii 187, si anume aceea ca SRI, SIE si Serviciul Arhivistic Militar (SAM) dispun, in mod unilateral, ce sa ne dea si ce nu... In expunerea de motive, d-l Stan spune ca una dintre preocuparile sale a fost aceea de a redefini politia politica pentru a o face mai clara. Am sa va citesc din Proiectul Stan cum anume se defineste politia politica. Citez: “Prin politie politica, se intelege orice activitate desfasurata de organele Securitatii ca politie politica”. Este o definitie grandios tautologica; e adevarat ca dupa sintagma fatala “politie politica” nu vine punct, ca in citatul meu, ci o virgula, care insa deschide o insiruire nerelevanta pentru constructia logica a definitiei.
Am sa iau pe puncte dificultatile pe care le ridica Proiectul Stan. Chestiunea accesului la propriul dosar. Proiectul Stan este aici contradictoriu; intr-un articol, el admite accesul nemijlocit, dar, dupa cateva articole, spune ca CNSAS este obligat sa puna la dispozitia petentilor dosare deja anonimizate, cu argumentul ca ar trebui protejati tertii. Se invoca, in sprijinul acestei anonimizari, faptul ca asa se face in Cehia, in Ungaria. Este o hiper-protectie care, cand nu e complet inutila, e direct scandaloasa. Adica eu, petent, ajung sa fiu protejat de propriul meu trecut, de catre o institutie a statului! Chiar daca altii o fac, noi n-ar trebui sa o facem, cat timp avem un cap cu care putem gandi independent. Dar nu e numai atat. Prin Proiectul sau, d-l Stan limiteaza accesul la arhiva fostei Securitati si in alt fel. Pretinzand ca asa este tehnic mai corect, Proiectul Stan stipuleaza ca arhiva se compune numai din dosare de urmarire informativa, dosare de retea, dosare de problema si dosare de obiectiv. Asa sa fie? Doar din atat? Legea 187 este mai larga: ea spune ca CNSAS are acces nemijlocit la totalitatea arhivei create de fosta Securitate, ca politie politica.
Un lucru grav priveste limitarea competentei CNSAS. Legea 187 includea si inaltii ierarhi ai cultelor oficiale. Proiectul Stan ii exclude, protejand astfel toti fostii securisti infiltrati intre ei. Este o pozitie pe care d-l Stan o impartaseste cu Presedintia Romaniei, care, prin persoana d-lui Talpes, consilier prezidential pe chestiuni de siguranta nationala, a afirmat ca nu se va permite investigarea relatiilor pe care clerul le-a avut cu fosta Securitate, cu argumentul ca o astfel de investigare ar avea potential destabilizator. Tot o limitare a competentei de actiune a CNSAS este si limitarea investigatiei la persoanele care erau majore in 1989. Aparent din motive tehnice (majoratul) si umanitare (protectia minorilor), este exclusa din investigatie o intreaga categorie sociala, pentru care Securitatea avea formulare tipizate, gata tiparite: elevii de liceu. In plus, Proiectul Stan induce ideea ca Securitatea nu avea de-a face cu minorii si din alt punct de vedere: ca nu i-ar fi reprimat. Este fals. Viorel Nicolescu, membru in Colegiul CNSAS, a fost arestat pe cand era minor. Or, daca Securitatea nu tinea seama de minorat atunci cand te aresta, de ce ar limita Proiectul Stan competenta CNSAS numai la persoanele care aveau 18 ani in 1989?
S-a vorbit deja aici de limitarea la patru ani a mandatului de membru al Colegiului CNSAS, fapt ce ar usura politizarea activitatii acestuia. Legea 187 era mai intelept gandita, cu un mandat care incalca legislaturile politice, de sase ani. Nu mai insist. Aparent normal, Proiectul Stan impune si un nou criteriu de eligibilitate in Colegiul CNSAS, limitand eligibilitatea numai la acei cetateni romani care nu au suferit condamnari, indiferent ca acestia au fost amnistiati ori gratiati. Problema este ca in acest mod fostii detinuti politici nu mai pot intra in Colegiul CNSAS, deoarece acestia au fost condamnati, chiar daca in cele din urma condamnarile lor au fost amnistiate ori gratiate. Proiectul Stan se ocupa si de termene: pe unele le imbunatateste, pe altele nu le observa cat de gresite sunt. Un lucru care trebuie subliniat este acela ca, in Proiectul Stan, toate activitatile CNSAS sunt prevazute cu termene. Cu o singura exceptie, notabila si esentiala: incheierea predarii arhivei nu are prevazut vreun termen. Faptul are o explicatie in filozofia generala a acestui Proiect, pe care o tradeaza. Proiectul Stan nu este interesat de trecerea completa a arhivei fostei Securitati in mainile unei institutii civile, ci doar de legalizarea raportului de subordonare a CNSAS fata de serviciile detinatoare de arhiva. De aceea, probabil inregistrand faptul notoriu ca vor trebui 150 de ani pentru a prelua arhiva asa cum se face potrivit Legii 187 - adica in conditiile in care arhiva nu este in posesia CNSAS, ci a serviciilor secrete (situatie de fapt pe care Proiectul Stan nu o modifica) -, nu se sufla nici un cuvant despre termenul pana la care serviciile detinatoare de arhiva ar trebui sa o predea CNSAS-ului.
In chestiunea spinoasa a modului cum sunt intrebuintate notiunile de secret de stat si de siguranta nationala, Proiectul Stan invoca si Legea protectiei informatiilor clasificate. Gasesc ca acest fapt tradeaza o confuzie conceptuala vinovata. Caci, invocand Legea informatiilor clasificate pentru situatii de dinainte de ‘89, Proiectul Stan face o translatie conceptuala cu totul inadmisibila, care se bazeaza pe ideea ca fosta Securitate, in fond, lucra cu niste parametri de siguranta nationala care erau asemanatori ori identici acelora cu care lucram noi azi, intr-un regim cu vocatie democratica. Sustinerea acestei idei echivaleaza cu auto-denunt. Altfel spus, se admite imprejurarea ca secretele fostei Securitati continua sa fie secretele de interes national ale actualelor servicii secrete, lucru pe care nu trebuie sa incetam sa-l denuntam. Pe astfel de continuitati vinovate se bazeaza incapacitatea noastra institutionala de a construi un stat de drept functional. As incheia bilantul de evaluare al Proiectul Stan cu aceasta apreciere. Daca Legii 187 i se poate reprosa ca e imperfecta si pe alocuri proasta, cred ca Proiectului Stan i se poate reprosa ca e lipsit de buna-credinta.
Am o scurta mentiune de facut: Proiectul Stan nu este singurul proiect de modificare a Legii 187. PRM a facut unul - de desfiintare a CNSAS. Deputatii PNL Puiu Hasotti si Crin Antonescu au conceput un proiect de modificare a Legii 187, bazat pe ideea de a aduce Legii 187 imbunatatiri punctuale, pastrandu-i insa integral structura si filozofia. Imbunatatirile se refera la termenele de procesare a informatiei catre petenti, la anumite concepte (definitii, mecanisme), iar neajunsul de baza este conservarea confuziei terminologice esentiale a notiunii de “Securitate, ca politie politica”. Se cuvine a fi mentionat ca, spre deosebire de d-l Stan, d-nii Hasotti si Antonescu au stat de vorba cu personalul CNSAS si au tinut seama de practica institutionala deja acumulata de acesta, in urma a patru ani de functionare.
Ticu Dumitrescu (PNTCD): Ma intorc putin in trecut si subliniez faptul ca proiectul meu de lege s-a bazat pe trei elemente: in primul rand predarea arhivelor Securitatii in spatiile si logistica din dotare. Daca se doreste in mod real deconspirarea Securitatii, cu asta trebuie inceput. Al doilea element a fost Securitatea, in intregul ei. Nu exista Securitate care a facut si Securitate care nu a facut. A treia problema: nu putem concepe, intr-un stat de drept, dupa o revolutie anti-comunista, ca arhivele Securitatii pot aduce atingere sigurantei nationale. Cand aceste trei puncte pe care se sprijineau toate prevederile proiectului meu au fost refuzate, eu mi-am retras paternitatea. M. Oprea: Nu exista, dupa decembrie 1989, nici un decret de desfiintare a fostei Securitati. Din punct de vedere juridic, Securitatea exista. Arhiva Securitatii microfilmata practic incape in jumatate din camera asta. La aceasta se adauga vreo 2-300.000 de dosare care erau inca deschise, din punct de vedere operativ, in 1989 si care ar mai umple, sa spunem, inca vreo 3 camere cam ca asta. La care, daca adaugam o sacosa cu CD-uri, insemnand cartoteca, avem tot aparatul de deconspirare a Securitatii.
In ciuda protestelor, guvernul blocheaza activitatea CNSAS
Andrei Plesu (CNSAS): Eu nu cred ca se spune aici ceva ce nu stim deja. De cand dezbatem subiectul asta, am spus cam tot ce se putea spune si cred ca nu informatia ne lipseste. Din cauza asta eu vreau sa spun ca tipul asta de stagnare in care ne aflam, faptul ca suntem condamnati la o lamentatie melancolica, uneori mai nervoasa, alteori mai resemnata, faptul ca ne spunem intre noi aceleasi lucruri, toate exacte, toate indreptatite, dar ca nu se poate intampla nimic in urma acestor reiterate dezbateri este gravissim in sine, dincolo de problema deconspirarii Securitatii, pentru ca priveste o problema politica care tine de statutul, situatia Romaniei si de evolutia ei politica. Daca suntem intr-o tara in care arbitrariul poate merge atat de departe, incat in ciuda protestelor, a dezbaterilor, a gazetelor, a emisiunilor de televiziune care s-au facut, guvernul continua absolut netulburat sa procedeze abuziv in blocarea activitatii unei institutii de stat, cum este CNSAS-ul, inseamna ca suntem in pericol de a reveni la propria noastra inaptitudinea de a actiona si de a produce ceva in lumea in care traim, de dinainte de ‘89. Singura diferenta e ca noi putem macai la nesfarsit. Ne intalnim, ne spunem lucruri foarte curajoase, ne batem pe umar la plecare, “iarasi le-am zis-o”, am facut, am dres. Nu se intampla nimic. Lucrul asta e gravissim, pentru ca arata ca de fapt nu exista nici o forma de reprezentativitate a puterii noastre la nivelul puterii oficiale, ca actiunea societatii civile, respectiv a unor institutii legitime ale statului, cum e CNSAS-ul, e la bunul plac al guvernului si al puterii in general. åsta e un lucru care pe mine ma deprima extraordinar. Inseamna ca si daca e vorba sa conducem o reforma in materie de finante sau in materie de economie, lucrurile sunt la fel de blocate, sunt la bunul plac al catorva insi care decid. A vrut Tanasescu sa introduca impozitul unic, ca in Rusia. Impozitul de 14 % impus tuturor in Rusia a facut ca brusc sa se poata strange impozite, pentru ca toata lumea a spus: “decat sa riscam ceva, 14% nu e dramatic”.
Tanasescu a incercat ceva asemanator. Si e inauntrul puterii. Era logic, era fezabil, rezolva o problema care e cangrenata in lumea politica romaneasca. Si nu s-a putut. Presedintele Iliescu socotea ca nu e drept sa dea toti acelasi impozit, ca unii-s bogati, unii-s saraci, sa dea mai mult bogatii decat saracii - o gandire haiduceasca, care a blocat un proiect. Daca lucrurile se blocheaza la nivel de opinie privata, la nivel de reflexe personale, daca nu merg masinariile democratice in mod suficient, ca o idee valida, acceptata ca valida de catre o majoritate, nu se poate realiza, inseamna ca suntem intr-o criza dramatica. Si vreau sa va invit sa luati chestia CNSAS-ului ca pe un simptom al unei crize mai grave. Al doilea lucru pe care vreau sa-l spun este ca in mod straniu, si aici nu am explicatii, noi nu am fost si nu suntem sprijiniti, asa cum m-as fi asteptat, de institutii din strainatate. Am fost invitat de ambasadori la conversatii pe aceasta tema si am simtit ca, in conformitate cu procedurile diplomatice, ei culeg material ca sa faca inca un raport pe care sa-l trimita in centrala. Din cand in cand, daca un subiect este pe piata, se trimite ambasadorul sau un functionar de la ambasada care face un raport, raportul se claseaza, daca tara cu pricina este interesata sa se pronunte, o face, daca nu, raportul se claseaza. In urma discutiilor pe care le-am avut si eu si alti colegi ai mei cu diplomati din tarile democratice, n-am simtit nici un ecou asupra a ceea ce se intampla. Sunt placut mirat sa constat ca acum Partidul Popular European spune ceva pentru mine de necrezut, si anume ca e cazul sa se faca un CNSAS regional pentru toate tarile din est, iar ca sistemul comunismului trebuie sa fie declarat ca criminal si ca, in general, pana nu se intampla asta nu se poate produce o integrare europeana corecta.
Daca s-a intamplat ca intr-un moment sa scap intr-un articol o observatiune dubitativa, nu neaparat critica sau chiar critica la adresa unui anumit detaliu de politica germana, am primit imediat o reactie a ambasadei. Daca se intampla sa fie blocata o institutie intreaga care tine de drepturile omului, de functionare democratica, nici o ambasada nu reactioneaza. Mie lucrul asta mi se pare de asemenea dezamagitor. In rest sunt tot mai obosit de tipul asta de hartuiala. Sedintele CNSAS-ului arata jalnic la ora asta. Suntem intotdeauna in panica de a nu avea cvorum. Tot timpul suntem in graba de a profita de cvorum si, cand exista cvorumul, trebuie sa votam o mie de lucruri administrative care ne mananca timpul. Trec ore, zile intregi in care rezolvam chestiuni curente care nu tin de profilul specific al institutiei. Pentru mine este o experienta din ce in ce mai bezmetica si va spun foarte deschis, eu nu cred ca, daca multiplicam aceste prietenesti dezbateri (dupa cum vedeti, ceilalti nici nu mai vin), nu castigam nimic. Am fost la primul ministru, am primit asigurari, dar nu s-a intamplat nimic. E o bataie de joc extraordinara, iar noi suntem in situatia de a incasa neputinciosi. Nu m-am simtit in viata mea mai legat de maini si de picioare.
Solutii de deblocare
Ovidiu Draganescu (Comisia de aparare, ordine publica si siguranta nationala): In toti acesti ani a lipsit vointa politica si in elaborarea si in aplicarea acestei legi atat pana in 2000, dar si dupa. Cred ca PSD-ul va dori sa modifice Legea 187 chiar in aceasta primavara, deoarece sunt cateva personalitati in Colegiul CNSAS care au reusit sa se impuna in opinia publica din Romania. Evident vorbesc de domnii Patapievici, Plesu si Dinescu.
Inainte de a discuta legea in Comisie, am propus ca, macar la prima intalnire, sa-i avem invitati pe cei 11 membri din colegiul CNSAS-ului, dar a fost respins acest lucru. In Comisie pot fi auzite opinii cum ca Securitatea a fost un element esential pentru propasirea poporului roman, iar colegii mei sunt furiosi ca nu dorim noi sa desfiintam CNSAS-ul sau, cel putin, sa-i luam din atributii. Acesti colegi reusesc sa ne confirme opinia ca PSD-ul este fiul legitim, natural al fostei Securitati. Or, un partid care se recunoaste si chiar foloseste forta Securitatii, nu doar in politica, ci si in economie, este imposibil sa doreasca ca CNSAS-ul sa functioneze. As dori acum, doar ca un amanunt, sa va citesc adresa pe care Patriarhia Romana a facut-o catre comisia SRI. Sub semnatura lui Vicentiu Ploiesteanu, vicar patriarhal, se spune ca “nominalizarea, in textul legii, a ierarhilor, a sefilor cultelor etc. aduce o atingere grava caracterului sacramental si de taina al preotiei, implicit invataturii de credinta a bisericii si chiar bisericii insesi. Procedura abordarii dosarelor de Securitate incepand cu sefii cultelor religioase recunoscute, si in concret cu patriarhul BOR, au urmarit in mod deliberat subminarea prestigiului de care se bucura biserica noastra in randul opiniei publice a credinciosilor”. Legea 187 nu este aplicata. Putem sesiza oricand, ca parlamentari, Parchetul de pe langa Curtea Suprema pentru deschiderea unei proceduri legale impotriva sefilor SRI, care nu permit aplicarea legii.
Torok Tibor (Comisia pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala): Deocamdata, in Comisia de Aparare nu s-a luat nici o decizie. Am avut lungi dezbateri, in prezenta d-lui Stan, in prezenta reprezentantilor de la SRI, de la SIE, de la Ministerul Apararii. D-l Gh. Onisoru a fost si el de cateva ori, dar practic nu a fost niciodata in cvorum, ca sa putem lua o decizie. D-l Onisoru a vorbit in numele Colegiului, ridicand doua obiectii la proiectul Stan: cea privind scurtarea mandatului la patru ani si a doua, scoaterea reprezentantilor clerului de sub incidenta legii.
H-R Patapievici: De anonimizare nu a spus nimic?
T. Tibor: Nu a spus. Noi chiar ne-am mirat putin de acest lucru. La un moment dat chiar s-a pronuntat ca exista o relatie destul de amiabila intre echipa condusa de d-l Stan si Colegiu. A doua chestiune despre care vreau sa vorbesc este ca eu, cel putin, n-am reusit sa identific o strategie clara a PSD-ului, respectiv a PRM-ului, de a modifica legea. Ar fi posibile trei variante: una ar fi varianta dura, data de Raportul Predescu, de a desfiinta practic sau cel putin de a demite membrii Colegiului pe motive de indisciplina, de incompetenta etc. Varianta a doua este acest amendament de scurtare a mandatului si varianta a treia este punerea in imposibilitatea de aplicarea legii, fapt care a fost, dupa mine, foarte riguros si forte corect prezentat de d-l Horia Patapievici.
A. Plesu: Cand am fost audiati de Comisia Predescu, erau membri, in comisie, din toate partidele. A lipsit de la toate audierile - si deci am fost mai putin sprijiniti - reprezentantul PNL. Aflu ca, de la ultima dezbatere, unde a fost Onisoru sa discute proiectul de lege, a lipsit de asemenea reprezentantul PNL. Cand suntem atat de “minoritari”, o astfel de absenta e dramatica. Si vreau sa spun ca reprezentantii UDMR-ului, care au o alianta cu partidul de guvernamant, au fost mai eficienti, in felul de a ne sprijini, decat cei din opozitie.
Mircea Toma (Academia Catavencu): Imi pun problema ce se poate face, totusi. Subiectul deconspirarii fostei Securitati ca politie politica a inceput ca un act reparatoriu. Astazi, are o alta semnificatie, care este de un interes potential mult mai larg. E vorba despre coruptie. Daca fac legatura intre problema Securitatii si coruptie - si nu e greu s-o fac, ai suficiente argumente ca sa atragi, in grupul de presiune, sindicatele. Experienta din martie, anul trecut, cu lantul uman in jurul paralamentului a fost relevanta. Doua blocuri sindicale au acceptat sa participe. Daca in interiorul sindicatelor, va fi formulata aceasta asociere: Securitate-politie politica-coruptie-salarii mici-joburi putine, atunci sansa de a atrage in acest cerc o alta categorie de cetateni creste. Daca ar fi sa gandesc o strategie pe acest subiect, as atrage intr-o alianta sindicatele, as asocia termenii la cei care sunt de interes actual si as relua presiunile, gesturi care sa fie percepute international.
Cristian Preda (GDS): Eu as rezuma situatia, spunand ca astazi activitatea CNSAS-ului nu este sustinuta de nici un partid politic si asta se intampla pentru ca nu exista grupuri sociale sau fragmente ale societatii care sa sustina un partid politic cu o asemenea platforma. Nu cred ca vreunul dintre partide are resurse, si intelectuale, si politice, de a mobiliza fragmente importante ale societatii romanesti, pentru a sustine un asemenea proiect. Si atunci ramane calea unui soi de democratie mult mai radicala, in care totul se petrece in afara partidelor, in lumea sindicala, in lumea societatii civile, in lumea presei, a patronatelor s.a. Problema care se pune insa este de a formula acest proiect identificand acele parti ale societatii care ar fi interesate in sustinerea lui, un proiect diferit de cel sustinut de aparatorii fostei Securitati. Ulterior trebuie negociata alianta de care vorbea Mircea Toma.
In opinia mea, problema deconspirarii Securitatii trebuie in mod raspicat formulata ca o problema a dreptatii, ca o problema de justitie, asociata in mod foarte clar cu functionarea statului de drept, putand sa intre astfel pe o agenda europeana, in masura in care opozitia continua sa fie atat de slaba si de penibila cum e in acest moment. O asemenea miscare de radicalizare a democratiei, care sa asocieze parti ale societatii cu un proiect clar si cu o definitie a acestei chestiuni ca o parte esentiala a statului de drept, poate fi o sansa. Stelian Tanase (GDS): Ar fi foarte bine daca am crea un grup de sprijin care sa elaboreze o scrisoare catre Uniunea Europeana, in care sa fie expusa aceasta situatie ca o problema de drept, ceea ce cred ca este un lucru pozitiv si ar putea sa aiba un impact, mai ales ca guvernul este acum izolat si in defensiva in raport cu Bruxelles.
Cristian Pirvulescu (Pro-Democratia): Eu cred - ca si Cristi Preda - ca partidele politice nu sunt in spatele CNSAS-ului. Numai ca suntem in campanie electorala, intr-o conjunctura favorabila, pe care am putea-o folosi. Am putea cere partidelor politice care, formal, se declara impotriva modificarii legii, sa se retraga la orice dezbatere parlamentara pe aceasta tema si sa creeze un scandal national. Sunt de luat in calcul variante asociative, dupa cum putem astepta sa vedem daca nu cumva in Parlament aceasta lege va disparea datorita altor prioritati. Mai avem posibilitatea de a propune un proiect de lege ca initiativa cetateneasca pentru care avem nevoie doar de 100.000 de semnaturi ca sa-l inaintam Parlamentului.
Dinu Zamfirescu (PNL): Eu as fi vrut sa propun ceea ce a propus de fapt d-l Pirvulescu, adica acest gen de proiect de initiativa populara. O alta propunere ar fi de a se discuta pe aceasta tema cu o serie de ambasadori ai unor tari importante din Uniunea Europeana, inclusiv ambasadorul american.
Ladislau Csendes (CNSAS): Aceste propuneri in principiu mi se par minunate. Cred ca ar trebui sa gandim foarte bine amanuntele, pentru ca, in mare, toti suntem de acord. Posibilitatea preluarii unei cartoteci informatizate ar simplifica mult activitatea asta de preluare, care a intrat in prelungiri nepermise. Pe de alta parte, cred ca mai trebuie mentionata posibilitatea de a face niste filiale regionale ale CNSAS.
10 februarie
