Suspendarea presedinteluiIntre motivatie juridica si interes politic

 Marti, 6 februarie, la sediul  Grupului pentru Dialog Social a avut loc masa rotunda cu tema Suspendarea presedintelui. Intre motivatie juridica si interes politic, moderata de Gabriel Liiceanu. La discutii au participat reprezentanti ai societatii civile, ai partidelor politice, specialisti

in drept constitutional si reprezentanti ai mass-media.

Prezentam in continuare fragmente din aceasta dezbatere.

Gabriel Liiceanu  (GDS): Adevarul este ca am obosit cu totii. Am vrea sa traim într-o societate în sfarsit asezata, în care fiecare sa-si poata vedea de treaba lui si în care clasa politica sa si-o faca pe a ei: sa gospodareasca tara potrivit mandatului pe care l-a primit si pentru care a fost aleasa. Or, în clipa de fata, interesele României ca tara recent intrata în UE par sa fie în totala divergenta cu preocuparile majoritatii politicienilor nostri. În  Apelul intelectualilor catre clasa politica , publicat în revista 22, accentul cade tocmai pe acest divort care capata proportii alarmante. Cearta care s-a instituit în clasa politica ameninta destinul României într-un moment crucial: acela în care ne asteptam cu totii sa patrundem pe un teren de constructie, de seninatate, de creativitate sociala si istorica. În realitate, traim un blocaj de proportii si un scandal grotesc.

 Dar de ce traieste clasa politica de la noi într-o perpetua criza? Poate ca nu vom reusi sa mergem prea departe cu aceasta întrebare daca vom cauta mereu în directia  calitatii oamenilor politici din România. Poate ca raul este mai adânc si ca trebuie cautat la nivelul structurii care genereaza aceasta viata politica, în speta la nivelul Constitutiei. Poate ca viciile Constitutiei noastre genereaza aceasta criza politica perpetua, poate ca felul în care sunt definite institutiile statului si relatiile dintre ele sunt cele care creeaza un climat politic deficitar si, la limita, irespirabil.

 Sa luam un exemplu. Avem pe de o parte un personaj care, la nivelul institutiilor constitutionale ale României, se numeste presedinte al tarii; care îsi desfasoara campania în cadrul unei republici prezidentiale; care se prezinta cu un program politic în fata alegatorilor; care, în final, este ales în virtutea acestui program; si care, câstigând mandatul cu pricina, ajunge sa fie uns de un popor întreg, prin vot direct, ca presedinte al tarii. Legitimitatea pe care o capata presedintele prin acest vot este imensa. Dar, vom vedea, nu si puterea lui de a pune în practica proiectul politic pentru care a fost ales. Conform  Constitutiei, presedintele are o seama de atributiuni: numeste prim-ministrul, vegheaza la buna functionare a institutiilor publice, da mesaje catre tara, acrediteaza reprezentanti diplomatici, mobilizeaza forta armata, instituie starea de urgenta s.a. Nimic din toate astea nu vorbeste de capacitatea presedintelui, în structura constitutionala actuala, de a asigura punerea în aplicare a proiectului pentru care a fost votat. Avem, pe de alta parte, conform aceleiasi Constitutii, o structura guvernamentala, cu un prim-ministru numit de presedinte. Legitimitatea lui este derivata din cea a presedintelui, în schimb, pârghiile puterii lui sunt complexe. El este învestit cu drepturi executive depline, cu mijloace de aplicare a unui program politic promovat în campania electorala de candidatul la presedintie. Va dati seama ce se poate întâmpla când între cei doi intervine un divort. Ceea ce traim noi din 1990 este de fapt o criza politica generata de divorturile si conflictele care stau la pânda, prin hiba constitutionala amintita, între presedinte si prim-ministru. Aceste conflicte nu mai pot fi explicate doar prin indici de personalitate sau prin temperamente, ci prin insuficientele actualei Constitutii.

 Va propun sa ne uitam putin în jurul nostru: în nici una dintre tarile europene, dupa stiinta mea cel putin, nu exista o  Constitutie atât de proasta precum cea a României, una care sa creeze un conflict permanent între presedintie, guvern si parlament. În Germania, o republica parlamentara, presedintele este reprezentativ si onorific, iar prim-ministrul este ales prin votul popular, în masura în care partidul care câstiga alegerile îsi pune în prim-plan reprezentantul pe care-l propune populatiei spre alegere; la fel în Ungaria si Polonia. În Anglia, regina sta hieratica si eterna pe un tron reprezentativ, în timp ce primul-ministru e cel care propune programul si care are toate mijloacele, dupa ce a fost ales prin vot direct, prin intermediul partidului care l-a propus, sa-si duca programul la capat. În toate aceste tari, faptul ca republica parlamentara este cea care permite o coerenta ferma între programul guvernamental si mijloacele realizarii lui este un lucru limpede. În republicile prezidentiale, puterea presedintelui este enorma: acesta este simultan presedinte si prim-ministru. În acelasi timp, îngradirile pe care le suporta sunt pe masura "maretiei" lui. În SUA, Congresul îi poate scoate din joc proiectul prin nevotarea bugetului, iar justitia are acolo o forta atât de mare, încât poate, la orice abatere spre autoritarism, sa rastoarne un presedinte. Tara care cred ca a mers cel mai departe de linia unei forte aproape nelimitate acordate presedintelui este Franta, unde presedintele poate numi si demite prim-ministrul si poate dizolva parlamentul.

 Toate lucrurile astea ne vorbesc despre un singur lucru: aceste tari o duc mai bine decât noi poate nu numai pentru ca clasa lor politica e mai de soi decât a noastra, ci pentru ca ea functioneaza într-un cadru institutional mai coerent si mai inteligent construit. V-as propune sa mergem în aceasta discutie dincolo de persoane si sa analizam pur si simplu o situatie endemica negativa generata de actuala structura a  Constitutiei noastre. Poate a venit momentul sa alegem înca o data, printr-un referendum, daca vrem republica prezidentiala sau parlamentara. De asemenea, daca se va vota o republica prezidentiala, sa se stabileasca care sunt sistemele prin care sa nu se cada în dezechilibrul puterilor, în asa fel încât, dând mijloace unui presedinte sa-si duca la capat programul, sa nu ne pomenim în fata cu un potential dictator.

 Am mutat lucrurile pe terenul constitutional pentru ca, în aceste saptamâni, de când a început sinistrul circ cu "biletelul", speculat de partidele din opozitie în directia declansarii aberantei proceduri de demitere (aberanta în masura în care nu asta este acum prioritatea României proaspat intrate în  UE), am încercat sa gasim o cale de a trece dincolo de aceste conflicte în care cei angajati nu mai au privirea limpede, ci sunt cu totii împatimiti.

Vicii constitutionale

Sorin Iliesiu  (GDS): O mare problema, in afara de problemele referitoare la Constitutie, este clasa politica, in care eu personal nu ma regasesc, in aproape nici un parlamentar, in aproape nici un membru al guvernului (poate ar face exceptie Monica Macovei, in a carei probitate morala si profesionala ma regasesc ca nivel de exigenta). Dupa parerea mea, marele neajuns al societatii romanesti este calitatea foarte proasta a clasei politice. Si aceasta calitate proasta se datoreaza faptului ca nu a fost pus in aplicare Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara. Din cauza acestui fapt in clasa politica romaneasca se regasesc criminali, infractori si oameni care au dobandit averi pe cai nelegale. Apelul meu este sa presam ca sa se termine odata aceste cercetari incepute de 17 ani si, pe de alta parte, sa fie adoptata Legea lustratiei.

Liviu Popescu  (Universitatea din Bucuresti): Si eu cred ca viciul primar este in Constitutie, si mai putin in calitatea clasei politice. Intai trebuie sa punem la punct edificiul institutional si normativ, iar clasa politica nu va avea ce face decat sa se plieze pe structuri institutionale si pe cadrul normativ. Clasa politica de o calitate extraordinara nu e nici in alte tari, dar jocul institutional o obliga sa mentina o anumita decenta. Dintr-o Constitutie proasta in 1991 a iesit una si mai proasta in urma revizuirii din 2003. Presedintele Romaniei este, din punct de vedere al legitimitatii populare, un gigant. Din punct de vedere al puterii, este un pitic: nu are program politic (singurul care, potrivit Constitutiei, are program acceptat de parlament este guvernul). Deci presedintele, ca sa fie ales, trebuie sa faca promisiuni in campania electorala, dar dupa aceea nu mai are nici un instrument ca sa le puna in aplicare.

 Daca ne uitam la sistemele democratice din lume, un singur regim prezidential este veritabil democratic, cel din SUA. Dar nu trebuie sa uitam ca regimul prezidential american se poate mentine democratic si nu are derive spre autoritarism pentru ca acolo separatia si lipsa de concentrare a puterii nu este numai pe orizontala intre cele trei clasice puteri, ci si o separatie pe verticala intre nivelul federal si nivelul de putere statal. In schimb, toata Europa democratica are regimuri parlamentare, cu exceptia Frantei (chiar si acolo, in realitate, presedintele este veritabilul sef al Executivului doar atunci cand majoritatea parlamentara coincide cu cea prezidentiala si cand primul ministru se transforma practic intr-un sef de Cabinet). Modul in care este redactata  Constitutia noastra a rezultat din inspiratii din diverse sisteme constitutionale, care nu s-au inchegat: s-au preluat institutii din sisteme consolidate, institutii care exista de cel putin doua secole, dar nu s-a preluat si interpretarea care se da astazi acelor institutii, nu interpretarea care se dadea acum doua secole la origine. Doua exemple: seful de stat este comandantul fortelor armate. Peste tot, in orice tratat constitutional civil, veti vedea ca acest lucru este un lucru simbolic, pentru a sublinia subordonarea puterii militare fata de puterea civila la varf. Comanda reala a fortelor armate revine guvernului sub controlul parlamentului. Institutia contrasemnaturii: potrivit  Constitutiei Romaniei, cele mai importante atributii ale presedintelui Romaniei se exercita prin decret contrasemnat de primul ministru. In toate sistemele parlamentare centrul de putere reala s-a deplasat de la cel care semneaza catre cel care contrasemneaza. Logica este simpla; potrivit Constitutiei guvernul raspunde exclusiv in fata parlamentului. Dimpotriva, seful de stat raspunde doar pentru inalta tradare, penal, sau pentru incalcarea grava a Constitutiei, o raspundere constitutional-politica. Or, teoria actuala a vietii constitutionale este: cine are puterea are si raspunderea, cine nu are raspundere nu are putere.

"Patrulaterul negru"

Radu F. Alexandru  (PLD): Aveti perfecta dreptate cand afirmati ca suntem guvernati de o Constitutie foarte proasta, care creeaza o multime de confuzii, de suprapuneri intre atributii. Dar am comite o imensa eroare sa ne imaginam ca situatia cu care ne confruntam astazi se datoreaza imperfectiunii Constitutiei sub care traim. Convingerea mea este ca suntem martorii unei tentative de puci si ca ceea ce guverneaza in momentul de fata scena politica este o rea-credinta ca niciodata devoalata, de o agresivitate ca niciodata exprimata. In fapt, Apelul pe care un numar de intelectuali l-ati semnat surprinde intr-o jumatate de pagina radiografia cea mai exacta a starii actuale de pe scena politica. In 1992, inregistram cu stupoare nasterea a ceea ce s-a numit "patrulaterul rosu", cand presedintele Iliescu a adus la guvernare o coalitie PUNR-PDSR-PRM-PSM. Astazi, o buna parte din clasa politica nu are nici un fel de ezitare sa se constituie intr-un "patrulater negru", in care un partid istoric, PNL, eliberat de orice fel de pudori si de orice fel de complexe, isi da mana cu PSD, cu PRM si cu PC, intr-o incercare disperata de a pastra puterea. Mi se pare absolut inadmisibil ca, la o invitatie pe care o lanseaza GDS, una dintre cele mai prestigioase institutii ale societatii civile, nici un reprezentant al partidelor angajate in aceasta coalitie nu a gasit cu cale sa vina si sa-si explice demersurile.

Nu cred ca mai poate exista vreo indoiala asupra finalului parcursului acestei initiative in parlament. Urmeaza o luna in care actualul presedinte devine un cetatean de rand al Romaniei, fara nici un fel de imunitate, fara nici un fel de sprijin, cu mass-media confiscate in totalitate de oameni care, direct sau prin reprezentanti, sustin financiar acest "patrulater negru". In aceasta luna se pot spune toate ororile de pe lume, se pot produce probele cele mai aberante, in fata unei lumi care a ajuns sa fie intoxicata, manipulata pana la faze de neimaginat. Acest demers pe care l-ati pornit astazi este de fapt un angajament nu pro-Basescu, ci pro-Romania.

A intrat Romania într-o "perioada amniotica"?

Andrei Oisteanu  (GDS): Caracterul bicefal al Constitutiei Romaniei si deci caracterul ei conflictual (cu un presedinte cu legitimitate mare si putere mica si un premier cu legitimitate mica si putere mare) vor deveni mai pregnante prin decalarea alegerilor parlamentare si prezidentiale. Fiind alesi în momente electorale diferite, presedintele si majoritatea parlamentara (implicit prim-ministrul) vor avea adesea culori politice diferite. Situatiile de coabitare a unui presedinte de o culoare cu un prim-ministru de alta culoare vor fi uzuale. În aceste conditii, relatia conflictuala nu numai ca se va perpetua în viitor, dar se va acutiza.

 În conditiile societatii politice de astazi, punerea în discutie la rece a modificarii  Constitutiei (si mai ales a esentei sale) ar fi însa practic imposibila. Pentru a pune în miscare mecanismul greoi de reforma constitutionala trebuie sa existe o întelegere între majoritatea actorilor politici. Or, astazi, daca îndraznesti sa ridici problema unei optiuni transante între o Constitutie care prevede un regim prezidential (presedinte puternic, ales de popor) si o Constitutie care prevede un regim parlamentar (premier puternic, cu presedinte simbolic, ales de parlament), vei fi taxat ca esti de partea lui Basescu sau a lui Tariceanu. Nimeni nu mai poate discuta astazi la nivelul principiilor. Totul este personalizat si politizat. Totusi, acesta este rostul nostru în cadrul unor astfel de dezbateri: sa lansam teme de reflectie. Politica este prea importanta ca sa fie lasata doar pe seama politicienilor.

 Nu cred ca actuala criza politica a aparut întâmplator tocmai acum. Dupa Marea Unire din 1918, de pilda, Petre Carp a spus:  "România are atata noroc, ca nu mai are nevoie de politicieni". Discutand despre generatia lui Mircea Eliade, I.P. Culianu a numit epoca ei "perioada amniotica". Fatul traieste "paradisiac" în lichidul amniotic din uterul matern. Generatia de tineri intelectuali interbelici a primit o Romanie "la cheie", credeau ei. Generatiile anterioare împlinisera practic toate dezideratele nationale importante ale societatii românesti: Unirea de la 1859, independenta, întemeierea regatului, România Mare etc. Or, tocmai lipsa obiectivelor majore, lipsa de directie - spune Culianu - a creat debusolarea si esecul unei generatii intelectuale stralucite.

 România trece printr-o situatie similara. Odata cu democratizarea tarii, cu intrarea ei în  NATO si în Uniunea Europeana, perioada de tranzitie pare sa se fi încheiat. S-ar putea spune ca din nou am intrat într-o "perioada amniotica". Nu mai avem, chipurile, nimic de facut. România a fost pusa "pe sine". Restul se va face în mod natural, de la sine. Evident, diagnosticul este eronat, pentru ca adevarata constructie europeana a României abia acum începe. Aceasta falsa stare mentala a generat lipsa de solidaritate între actorii politici. Toti au început sa joace pe cont propriu: fiecare politician, fiecare partid, ba chiar si fiecare ONG. Solidarizarile sunt minimale si conjuncturale. S-a produs atomizarea si învrajbirea generala, situatie la care presa a contribuit din plin. Mass-media s-au concentrat în mâna câtorva moguli, care acum formeaza un cartel. S-a creat o oligarhie mediatica. Monopolizarea presei este un fapt grav pentru democratie. Trusturile de presa se simt vizate de miscarile de reforma initiate de presedintele Basescu, pentru ca în spatele lor sunt oameni cu averi mari, obtinute în mod dubios în ultimii 17 ani. Sa ne aducem aminte ca, în urma cu vreun an, toata presa era isterizata de schimbarea presedintelui Camerei Deputatilor, motivata de schimbarea majoritatii parlamentare. Mai toata presa tipa ca din gura de sarpe ca este aruncata în aer stabilitatea României. În schimb, astazi, când într-adevar tara este târâta într-o aventura politica, prin actiunile nemotivate de destituire a presedintelui României, presa sustine aproape la unison acest demers. Aceasta asimetrie este simptomatica si nu este de bun augur. Organismul social din România este într-o stare de boala, cu febra de 40 de grade. Un grad sau doua în plus ar induce starea de coma. Se impune administrarea unui medicament antipiretic. Trebuie urgent coborâta temperatura organismului politic.

Legitimitatea presedintelui

Andrei Cornea  (GDS): De acord, Constitutia e proasta, probabil ar trebui nascocita o noua Constitutie, dar pentru asta trebuie ca parlamentul sa o vrea. Or, parlamentul se pare ca are cu totul alta agenda. Presa e profund ostila, nu numai presedintelui, dar intr-o majoritate substantiala este extrem de partizana, prezentand puncte de vedere evident de o anumita parte. Trebuie facut ceva. Cred ca primul lucru pe care ar trebui sa-l facem noi, cei care am semnat acest Apel, ar fi sa-l difuzam cat mai mult prin e-mail si prin mijloacele electronice, care au o eficienta pe care pe vremea Pietei Universitatii nimeni nici n-o visa.  Sa strangem sute, mii de semnaturi, dupa care sa vedem ce urmeaza. Se va intampla lucrul urmator: in aceasta luna va fi un presedinte interimar care va numi un nou prim-ministru, tot pe d-l Tariceanu, care-si va prezenta demisia si va fi din nou numit, va forma un nou guvern PNL sustinut de PSD. Sa presupunem, in cazul cel mai bun plauzibil, ca Basescu se intoarce la Cotroceni; ce face mai departe? Nu face nimic. Incepe acelasi circ. Are legitimitate, chiar daca a obtinut-o cu 70, 90, 100%, tot degeaba e, pentru ca parlamentul nu se dizolva. El ramane acolo si, in schimb, are un guvern de opozitie. De altminteri, continuitatea se vede si din procedeul asta completamente aberant de a strange intai semnaturi pe foaia de suspendare, dupa care cauti disperat timp de 3 saptamani argumente. Va sa zica, oamenii au semnat fara sa vada nimic, in alb. Avand in vedere toate scenariile, chiar si cel negativ, sincer va spun ca eu nu vad alta solutie decat aceea a campaniei electorale, iesitului pe strada, e-mail-uri trimise peste tot.

Cristian Boureanu  (PLD): In Romania, pentru moment, institutia prezidentiala are cea mai mare legitimitate. Guvernul are cea mai mica legitimitate in Romania si poate fi demis numai de parlament. Parlamentul este mai legitim decat guvernul, dar este foarte putin legitim in Romania. Sa nu uitam ca alegem pe liste, primim un cap de lista pe care-l votam, dar in spate nu stim ce votam. Si acest parlament, paradoxal, demite guvernul si il poate suspenda pe presedinte, cand doreste si de cate ori doreste, il poate sicana. Nu impiedica nimeni parlamentul sa faca asa ceva. Acest parlament ales pe lista de partid controleaza tot si nu poate fi trimis in anticipate decat prin vointa proprie. Parlamentarii sunt alesi pe lista de partid. Au nevoie de cate un cap de lista cat de cat mai rasarit si de vreo 3 oameni cu notorietate, ca sa-i puna la national. In rest, partidele aduc parlamentari pe bani. Inclusiv mitul parlamentarilor tineri este doar praf in ochii populatiei, pentru ca-i aducem, iar cei care nu se executa nu intra a doua oara pe lista. Criteriul unic este obedienta fata de seful de partid. Daca ai miscat in front esti ras. Clasa politica actuala nu doreste schimbarea structurilor create, pentru ca sunt perfecte. Apatia societatii civile in Romania da toate avantajele acestei clase politice: cand nu te duci la vot, omul politic se bucura. Este o realitate cruda a Romaniei de astazi. Eu nu cred ca actuala clasa politica este dispusa la sinucidere. Daca dorim o schimbare a  Constitutiei, daca dorim o responsabilizare a parlamentarilor, va trebui ca dvs. sa scoateti oamenii in strada.

 Premierul Romaniei nu este legitim astazi: el nu are sustinerea decat a maximum 25% din populatie, in cele mai optimiste sondaje, nu are sustinerea aliantei care l-a promovat, iar din partidul care l-a scos in fata si l-a adus la putere jumatatea care aducea voturi a plecat. In situatia asta, premierul devine cel mai puternic om din Romania si nu pleaca, este agatat in cuiul  Constitutiei. Si are toate parghiile administrative si politice ca sa-si alieze acea clasa de parlamentari care nu vor nici ei sa plece din parlament. Pentru ca acesta este de fapt blatul politicii romanesti: un premier nelegitim care nu doreste sa se retraga si un grup de parlamentari care refuza sa plece din parlament si sa se supuna jocului democratic. O motiune de cenzura n-ar trece in parlament nu pentru ca d-l Tariceanu ar avea sustinere de la PD-PNL, ci pentru ca ar avea sustinere de la parlamentari de la toate partidele, care nu doresc sa plece din parlament si ale caror sanse de a ajunge inapoi in parlament sunt foarte mici. Aceasta este marea buba pe care o vad eu la Constitutia romaneasca. Referitor la Traian Basescu, eu nu stiu daca el e sincer pana la capat, dar si-a asumat niste obiective de care multi l-au acuzat ca le spune doar pentru a da bine in Occident sau pentru a da bine la popor, dar in ultimii doi ani a dovedit ca vrea sa le duca la capat. Traian Basescu putea sa bata palma cu baietii astia, cu toti, si cu grupurile de presa, si cu PNL-istii, si cu toti de la PD care vor sa ramana cu orice pret la guvernare, si cu PSD. Dar presedintele a incalcat singura lege pe care au respectat-o toti politicienii din ‘90 si pana astazi - omerta, legea tacerii.

Societatea civila - arbitru sau jucator?

Emil Constantinescu  (Actiunea Populara): Acest Apel catre clasa politica seamana foarte bine, ca mod de a fi, ca angajament, cu apelurile care se lansau in momentele dificile impotriva presedintelui Iliescu, impotriva Securitatii, comunismului, minerilor, coruptiei s.a. Insa acest Apel contine si trei pasaje jignitoare la adresa mea, profund neadevarate. "Primului presedinte roman care da semnal ca e dispus sa aduca tara pe drumul pe care ar fi trebuit sa se aseze in ultimii 17 ani" - deci inteleg ca presedintii de pana atunci, inclusiv eu, nu au fost dispusi sa duca tara pe drumul pe care trebuia sa se aseze, adica spre UE, NATO, reforme etc. In al doilea rand, "pentru faptul ca ar fi declarat razboi coruptiei indiferent de unde venea, si asta nu numai in vorbe, cum se facuse pana atunci". Deci tot ceea ce am realizat in domeniul coruptiei, ca anchete, judecati, condamnari, nu a fost o lupta impotriva coruptiei decat in vorbe, o mascarada. Si, bineinteles, cererea de desecretizare a tuturor arhivelor parca nu s-ar mai fi facut pana acum si parca nu as fi explicat cum si in ce masura ele au fost secretizate pentru interes national de o comisie mixta.

Se propune o noua Piata a Universitatii la chemarea presedintelui, deci un fel de mineriada. De ce o noua piata, de ce sa iesim in strada? Pentru ca este un pericol, lovitura de stat, asa a fost calificata. D-lor, ma aflu intr-un mediu intelectual, deci oamenii care vorbesc aici au proprietatea cuvintelor. Lovitura de stat nu se da prin introducerea unei cereri in parlament, pe care o voteaza un parlament ales democratic. Poate dvs. aveti alte definitii ale loviturii de stat, ale puciului, decat acestea.  "Media confiscata in totalitate" - acum? Atunci in ‘90 ce era media, televiziunea? Eu cred ca multe persoane care sunt aici se exprima foarte bine in media si eu ii urmaresc la televizor si-i ascult cu maxima responsabilitate. Apelul culmineaza cu: "un moment de o asemenea gravitate nu am mai trait in ultimii 17 ani". D-lor, chiar asa? Fac un prim apel la rationalitate si la folosirea unor termeni adecvati. Este vorba, pur si simplu, despre un exercitiu democratic care nu ne convine. Cine sta in spatele lui, ce urmareste este altceva.

Sunt in pericol democratia, economia de piata, independenta, unitatea Romaniei? Dupa parerea mea, democratia nu mai poate fi pusa in pericol, economia de piata functionala nu mai poate fi dirijata, independenta, unitatea Romaniei nu mai pot fi puse la indoiala. Marile crize care ne faceau sa ne adunam aici s-au dus. Odata cu mineriada de la Stoenesti, a inceput statul de drept in Romania. Pana atunci n-am avut. Acela a fost moment de criza.

Problema cred ca este una singura pentru Romania: mentalitatea. Dupa parerea mea, ceea ce trebuie schimbat in mentalitatea romaneasca este lipsa respectului fata de lege, lipsa increderii in institutii si cultul sefului atotputernic. Daca noi vom continua pe ideea cultului sefului atotputernic, atunci nu vom face decat sa trecem de la mitralierele de pe stadion la tepele din Calea Victoriei si la ciomegele viitorului. O alta problema a Romaniei este cea a societatii civile, unde nu mai avem arbitri, ci jucatori. Ea s-a scindat si avem astfel de situatii in care ceea ce am citit eu aici este manifestul campaniei electorale a d-lui Basescu. Iar ca sistem, problema este a perpetuarii factorului emotional, pe care l-am trait cu totii. Noi am avut forta provenita din factorul emotional, n-am avut bani, n-am avut ziare, n-am avut nimic. Am avut acea emotie care ne-a strans impreuna de cateva ori in momente esentiale. Acum insa nu putem sa ne lepadam ceea ce ne da statutul de intelectual total, capacitatea de a rationa, de a judeca la rece, de a asculta argumentele celuilalt, numai pentru faptul ca emotional noi ne simtim bine impreuna, cautam o cauza si ne incolonam impotriva ei, si toti ceilalti nu au dreptate.

G. Liiceanu :  Domnule Constantinescu,  intervin uzând de pozitia mea de moderator, pentru ca discursul d-voastra m-a provocat si de multa vreme simt nevoia sa va spun ceva. De câte ori v-am auzit luând cuvântul la televiziuni si în orice împrejurare, de când v-a expirat mandatul si pâna acum, faptul ca reveniti în mod obsesiv la episoade din biografia dvs. de presedinte va scade de fiecare data eficacitatea ideilor. Faptul ca ati ajuns sa transformati acest mandat într-un fel de saga nationala face ca ideile pe care le aveti sa nu mai fie convingatoare, chiar daca ele sunt bune în substanta lor.

Fiecare dintre noi avem un mod de a ne orienta într-un spatiu confuz. Si momentul pe care îl traim acum este unul generator de confuzii. Trebuie sa ne agatam de ceva, ca sa stim ce pozitie luam. Aceasta alegere se poate face si prin recul la o realitate, la oameni, la forte pe care nu vrei sa le accepti. Eu asa am ajuns la pozitia de a semna acest Apel: m-am gândit ca trebuie sa ma feresc de persoanele laudate de PSD si PRM si sa ma îndrept spre cei înjurati de aceste partide. Nu am alte mijloace, d-le Constantinescu. Si atunci va întreb: va simtiti bine sa va pomeniti în barca cu cei care ne-au facut cadou mineriadele si datorita carora istoria noastra bate pasul pe loc de 17 ani?

A. Cornea : Noi, cei care am semnat acest Apel, suntem de acord ca pot fi opinii diferite. Dupa cum ati vazut, nici in GDS nu exista unanimitate. Suntem un grup de intelectuali care ne-am strans, am semnat si credem in aceasta pozitie. Sunt tentat sa cred ca, intr-adevar, Romania n-a dus lipsa de perioade de-astea dramatice de 17 ani. Acum e poate o situatie care poate fi tinuta sub control, dar nu de fortele interne romanesti, ci de  UE, de NATO, de bancile straine, de toate astea care pot sa stranga robinetul economiei romanesti si maine. Dar asta nu ne lipseste pe noi de parerea noastra, de dreptul de a ne exprima si de a face ceva pentru societate. Noi nu suntem oameni de partid. Domnule Constantinescu, ziceti ca facem un manifest pentru Traian Basescu. Nici unul dintre cei care am semnat, dupa cate stiu, nu suntem intr-un partid politic, nu avem interese de afaceri, nu avem firme nici cu Basescu, nici cu Tariceanu. Pur si simplu asta e parerea noastra si incercam sa o facem publica, vizibila.

Intimidarea generalizata

Daniel Buda  (PD): Nu pot sa trec peste momentul politic foarte important care s-a consumat azi in parlament. Am asistat la o coalitie intre PNL, PSD, PRM si PC, al carei demers a dus la modificarea unei legi care netezeste drumul spre schimbarea presedintelui Romaniei. Aceasta coalitie ar fi trebuit sa spuna: vrem sa dam o lege pentru a-l schimba pe Traian Basescu, pentru ca el deranjeaza. Ce a facut oare Traian Basescu de i-a deranjat atat de mult pe acesti oameni? A incalcat acea lege a tacerii si pentru acest motiv trebuie sa modificam o regula a jocului in timpul jocului. Pentru ca aceasta este conotatia, din punct de vedere juridic, a procedurii de suspendare. In momentul de fata, un primar din Romania este demis cu o alta majoritate decat presedintele Romaniei. Sigur ca poate trece drept o imperfectiune a Constitutiei. Dar nu trebuie sa anulam actiunile unei persoane cum este Traian Basescu, impotriva caruia nu s-a putut produce nici un cap de acuzare.

 Mai este o problema asupra careia v-as ruga sa va canalizati atentia, cei din societatea civila: ce se intampla in ipoteza in care parlamentul il suspenda pe presedintele Romaniei, mergem la referendum si el vine de acolo intarit, fara sa fie suspendat? Ar trebui, in mod normal, ca parlamentul sa plece, sa avem de a face cu o dizolvare a parlamentului. Asa este stipulat intr-o carte a lui Antonie Iorgovan. Dvs. puteti determina o presiune asupra acestui lucru, pentru ca atat parlamentul, cat si presedintele deriva din vointa populatiei. Or, daca o vointa este infranta, cel care e infrant trebuie sa plece.

Alexandru Lazescu  (GDS): Eu vad un tip de intimidare generalizata, si am sa dau exemple - inclusiv colega noastra, Rodica Culcer. Atacul nu e neaparat impotriva ei, ci ca sa inteleaga toata lumea din acea institutie ca, daca te abati cat de cat de la ceva, asa patesti. Eu recunosc metodele, felul de a actiona bazat pe acest tip de intimidare. Aud ca tocmai se discuta despre un control la televiziune din partea  Corpului de Control al Guvernului; daca e adevarat, e foarte grav.

L-am auzit pe Antonie Iorgovan, care a semnat acel Tratat pe care d-l Buda il are in fata, spunand cu un exces de enervare: "poate nu-l demitem acum, dar il acuzam de inalta tradare. Nu termina mandatul". Asta e tipul de discurs. In Slovacia situatia politica e destul de neplacuta, chit ca Slovacia e de 3 ani in  UE. Sa nu ne imaginam ca faptul ca suntem in UE e ca un cocon, care ne rezolva problemele. Pana la urma, cum traim, daca acceptam sau nu acest tip de intimidare, tine si de noi. Eu constat cu tristete ca sunt o multime de oameni de buna-credinta, si din PNL, care au devenit prizonierii unor obsesii si nu-si dau seama ca au devenit masa de manevra pentru Vadim Tudor, pentru Iorgovan. Pentru ca masinaria a inceput sa functioneze cu eficienta si la turatie mare in momentul in care a intrat Iliescu pe fir. Personal, sunt extrem de deranjat de acest tip de intimidare generalizata: la fel, acum este un atac impotriva Monicai Macovei, pe care probabil ca o vor da jos.  Constitutia  asta e foarte proasta, are o ipocrizie de fond: spune ca presedintele, dupa ce e ales, nu mai e membru al unui partid, nu mai are simpatii politice. E imposibil, e impotriva naturii umane. Nu poti sa faci un document fundamental dupa care sa functioneze o tara plecand de la utopii. Constitutia noastra nu face chestia aceea extraordinara de check and ballance din SUA, care pune bariere, dar lasa sistemul sa functioneze. Aici avem foarte multe frane si un motor ascuns printre alte lucruri. E ca si cum exclud posibilitatea divortului, desi e foarte clar ca nu mai functioneaza nimic in casnicia aceasta.

Executivul e condus din umbra

Stere Gulea  (GDS): D-le Constantinescu, imi pare rau sa va spun, dar in momentul in care va vad la talk show-uri la Antena 3, la Antena 1 cu Cristoiu, incep sa-mi pun intrebari de unde vine aceasta asociere. Ceva nu e in regula. Sigur ca in acel Apel sunteti vaduvit. Dar acest Apel este o tresaltare, ceva se intampla in aceasta perioada, indiferent de simpatii si antipatii fata de Basescu. Cred ca sunt lucruri la care ar trebui meditat, dincolo de resentimentul pe care il aveti. Aveti dvs. istoriile dvs. cu Basescu, un personaj care chiar a tulburat apele, a facut rau chiar intr-o perioada. Cert este ca uneori sunt personaje in istorie care-si depasesc propria umbra. Poate ca lui ii este predestinat acest moment, cand este vanat de forte care au in ele, indiscutabil, ceva distructiv. Orice mi-ati spune, faptul ca se coalizeaza toti - Voiculescu, Iliescu, Vadim Tudor si altii - ridica semne de intrebare. Pericolul este faptul ca niste oameni, unii vizibili, altii invizibili, vor sa dicteze cum sa mearga societatea romaneasca. Am fost socat la o emisiune TV, in care Dinescu a declarat: "I-am spus: «bai Traiane, las-o si tu mai moale, infrateste-te cu astia, pune batista pe tambal, lasa-i si pe ei in pace, nu mai fi asa coltos, hai sa traim, ca avem viata scurta»". Vorbim de tot felul de agenti de influenta - cand incep interesele personale, nu mai avem principii, dar suntem oameni de media, avem posibilitatea sa ne exprimam.

Sorin Ionita  (SAR): Nu de azi, de ieri, ci de un an si jumatate, pe partea Executiva, a Cabinetului, suntem condusi de 3 persoane, care nu ocupa pozitii oficiale: Dinu Patriciu, Dan Radu Rusanu si Dan Voiculescu. Nici una dintre aceste persoane, mai putin d-l Rusanu, nu sunt de prima marime in guvern, dar acesti oameni determina ceea ce face Executivul de ceva vreme, din ce in ce mai mult. Exista riscul ca ei sa piarda aceasta putere, printr-o ofensiva nu a lui Basescu personal, ci a liberalizarii unor institutii, care au inceput sa mearga. Atunci ei au incercat intai sa blocheze procesul, apoi au apelat la acesti aliati. Aceasta alianta este rationala. N-are rost sa o discutam ca pe o disputa de temperament intre Tariceanu si Basescu. Aici e o miza de institutii, de grupuri, sunt oameni care pot pierde tot daca se pierde aceasta batalie.

S-a discutat aici despre lustratie, dar eu nu cred ca asta explica situatia de criza de acum, pentru ca nu-l explica nici pe Bogdan Olteanu, nici pe Gusa si nici pe Tariceanu. Lustratia trebuie facuta, si noi o sustinem, dar nu stiu daca ne-ar ajuta pe aceasta problema.

Nu Basescu este miza, nici Monica Macovei, pentru ca ea este capul care cade oricum. Miza sunt ceilalti: Daniel Morar, d-na Kövesi, si nu ei personal, ci oricare viitor sef de institutie care se cheama ca trebuie sa fie independenta si care va aduce unii tineri, cu cariere impecabile, dar semnalul este dat: baieti, daca miscati in front, nu aveti viata lunga. Miza trebuie sa fie asigurarea independentei acestor institutii.

Cine garanteaza ordinea constitutionala?

Dorana Cosoveanu  (Alianta Civica): In momentul de fata oamenii nu mai ies in strada. Cei care ieseau in ‘90 si ‘92 au imbatranit, au obosit si nu-i mai intereseaza. Cei de varsta medie au intrat in  afaceri si nu mai au timp. Cei tineri nu sunt informati. Cred ca acest Apel sau unul mai simplu, mai clar, mai punctat ar fi bun pentru studentime, pentru oameni care n-au educatie politica. Cred ca tinerii ar fi masa de lucru pentru o eventuala aducere a oamenilor catre ideile din acest material.

Calin Anastasiu  (GDS): Schimbarea constitutionala care se propune depinde de vointa clasei politice. Acest cerc vicios nu va putea fi spart decat in momentul in care se va trece la votul uninominal, care va filtra intrarea in parlament. Eu nu sunt entuziasmat de votul uninominal, pentru ca el va aduce alte personaje ciudate si alte disfunctionalitati, dar va cerne intre parlamentari, care, in momentul de fata, cu sistemul pe lista, sunt obedienti.

L. Popescu : Am ascultat punctele de vedere de aici si sunt doua chestiuni cu care nu pot fi de acord. Discreditarea institutiei parlamentului mi se pare extrem de periculoasa in democratie. O democratie fara sef de stat ales direct functioneaza perfect, o democratie fara parlament nu exista. De asemenea, mi se pare extrem de periculoasa ideea de discreditare a presei. Ca sunt in spate trusturi, interese e adevarat. Dar asta se poate reglementa prin lege impotriva monopolurilor de presa, prin pluralism.

 Revenind la suspendarea presedintelui, am dat un interviu privind motivele PSD de suspendare a presedintelui si am spus ca sunt niste prostii. Totusi, traim intr-o tara in care violarea in grup a  Constitutiei nu mai este infractiune, ci este placere. PSD a trecut revizuirea constitutionala in 2003 in cel mai rusinos mod cu putinta, falsificand masiv. PNL - biletelul ala trimis este clar infractiune. PD - de cateva luni bune, doua posturi de ministru de stat sunt blocate, impotriva Constitutiei, care spune ca 45 de zile poate sa dureze o astfel de situatie. Guvernul si ministrul Justitiei - Ordonanta DIICOT, care restrange drepturile omului, cata vreme Constitutia spune ca ordonanta de urgenta nu poate avea nici o ingerinta asupra drepturilor si libertatilor fundamentale. Procurorul-sef DNA spune: "noi strangem probe la dosar si n-are inculpatul decat sa se apere", cata vreme Constitutia spune ca trebuie sa fie impartial, trebuie probe si in acuzare, dar si in aparare. Deci violarea in grup a Constitutiei este o situatie de masa in Romania. Din pacate, in aceasta situatie se regaseste in cateva ocazii si presedintele Basescu, nu pe ce am auzit de la PSD, dar va dau 3 exemple. Primul: a gratiat doua persoane condamnate pentru trafic de stupefiante, iar in comunicatul de pe site-ul oficial al Administratiei Prezidentiale se arata ca din analiza probatoriului de la dosar rezulta ca nu sunt probe pentru condamnare. Deci presedintele a devenit judecator suprem. Al doilea: la bilantul Politiei pe 2006 a instigat la nerespectarea drepturilor omului, spunand ca nu e suficienta retinerea de 24 de ore, cata vreme Constitutia e clara - dupa 24 de ore trebuie un judecator. Al treilea: cei doi sefi ai serviciilor de informatii si-au dat demisia, iar presedintele Basescu a declarat ca nu va propune noi candidati pana ce parlamentul nu va adopta noile Legi ale sigurantei nationale. Aceasta este uzurparea puterii legiuitoare a parlamentului.

 Ma intreb insa daca, in situatia generalizata de violare a  Constitutiei, in care traim, o suspendare a presedintelui ar reinstaura starea de constitutionalitate. Cine e garantul starii de constitutionalitate in Romania? Curtea Constitutionala. Uitati-va la cei 9 monstri din Curtea Constitutionala, ei sunt garantii constitutionalitatii? Mi se pare lovita de nulitate absoluta declansarea procedurii de suspendare, pentru ca parlamentarii au semnat fara sa stie ce. Practic ei nu si-au dat un consimtamant si initierea mi se pare lipsita de efecte juridice. Curtea Constitutionala se pronunta printr-un act care este un simplu aviz consultativ, care trebuie sa fie pur in drept, fara nici o consideratie politica, dar care nu are nici o forta juridica constrangatoare. Parlamentul voteaza suveran, pentru ca notiunea "incalcare grava a Constitutiei" nu este definita de Constitutie. Inainte de votul popular, Curtea Constitutionala se va mai pronunta o data, cu o decizie obligatorie de data asta, pe un alt articol de Constitutie, si va constata existenta imprejurarilor care justifica interimatul la functia de presedinte. Aceasta constatare va produce efecte obligatorii, dar nu va fi o solutie pe fond, adica daca incalcarea Constitutiei este grava. Va fi o solutie obligatorie pe faptul daca s-a respectat procedura, in sensul ca presedintele trebuie sa fie invitat sa dea explicatii in aparare etc. Iar aici ajungem la natiunea suverana care aproba sau nu. Este firesc ca, in masura in care natiunea il sprijina pe presedinte, care are legitimitate populara directa, parlamentul sa fie discreditat si sa plece. Pe de alta parte, nicaieri in Constitutie nu se prevede acest lucru. Singura modalitate ca parlamentul sa plece este un blocaj institutional prelungit, guvern demis de trei ori etc.

A. Oisteanu : Ce pronostic dati la decizia Curtii Constitutionale?

L. Popescu : Un stat de drept si democratic trebuie sa insemne previzibilitatea justitiei - sa stiu ca, potrivit justitiei si practicii, trebuie sa ma astept la o anume solutie. Curtea Constitutionala este structura la care predictibilitatea solutiilor este zero. Din acest punct de vedere, cine se hazardeaza pe o solutie la Curtea Constitutionala pe o chestiune marunta sau pe una fundamentala nu stie ce face, pentru ca acolo este dezastru.

A consemnat Razvan Braileanu